Atavismele la om(partea 3)

Concepţia evoluţionistă afirmă că omul are origini animale. În perioada când se afirma evoluţia – unii adepţi ai evoluţiei au început să caute dovezi în sprijinul conceptului evoluţionist. În lipsa informaţiei la acel moment s-a presupus că omul are câteva părţi ale corpului care nu-i mai trebuiesc, iată o listă sumară:coccisul, timusul, glanda tiroidă, apendicile,amigdalele, muşchii urechii, epifiza, splina, sinusurile, măsele de minte, părul de pe corp ,a treia pleoapă, polipii,sfârcurile la bărbaţi.
Unele părţi ale corpului le-am analizat deja, pentru unele vom arăta în acest articol care le sunt scopurile în organism, iar pentru altele -într-un alt articol.
Măselele de minte-ar putea avea un rol important în mestecarea hranei de natură vegetală;
SplinaCele mai importante functii ale splinei sunt:

  • Distrugerea globulelor rosii imbatranite sau deteriorate;
  • Stocare de sange;
  • Apararea antiinfectioasa prin producerea unor substante antimicrobiene.

Sinusurile – (denumite si sinusurile paranazale) sunt 4 cavitati pline cu aer la nivelul craniului uman. Ele sunt conectate cu spatiul dintre nari si meaturile nazale. Cavitatile sinusale izoleaza craniul, ii reduc greutatea si asigura rezonanta in momentul vorbirii.
Sinusurile contin mecanisme de aparare impotriva florei patogene (virusuri si bacterii considerate straine organismului). In cazul aparitiei unui dezechilibru ce afecteaza mecanismele normale de aparare de la nivelul sinusurilor, poate permite intrarea bacteriilor care exista in mod normal la acest nivel, in interiorul sinusurilor. Odata patrunse la acest nivel, ele pot agresa celulele inconjuratoare si produc infectie sinusala. Sinusurile sunt acoperite de un strat de mucus si de celule ce prezinta pe suprafata lor mici prelungiri numite cili. Acestea intervin in captarea si indepartarea bacteriilor si a poluantilor externi.

#atavisme, #vestigii

Atavisme la om (partea 2)

Acest articol este continuare a părţii 1.

Glanda pinealămica glanda endocrina situata in susul si in spatele celui de al treilea ventricul al creierului. Glanda pineala (epifiza) se calcifica in cursul copilariei si devine vizibila pe radiografii dupa varsta de 20 ani. Acest proces de calcificare nu-i modifica functionarea. Ea exercita un rol asupra ciclului de reproducere si contine un mare numar de substante biologic active, dintre care prima izolata a fost melatonina. Aceasta inhiba functia gonadotropa (actiunea asupra glandelor sexuale) a hipotalamusului (centrul vietii vegetative). Glanda pineala poate fi sediul unei tumori foarte rare, pinealomul.
Principalul hormon epifizar este melatonina, descoperită de Lebner (1958), care circulă în plasmă legat de o albumină, fiind captat de hipotalamus și gonade și catabolizat în telencefal și ficat. Acțiunile hormonilor epifizari sunt multiple:

  • acțiune depresivă asupra tiroidei, melatonina diminuând fixarea intratiroidiană a iodului 131, inhibând și TSH;
  • acțiune negativă asupra corticosuprarenalei diminuând secreția de aldosteron și corticosteron;
  • asupra gonadelor: acțiune modulatoare fotoperiodică; acțiune negativă, melatonina fiind antigonadotrofică (întârzie apariția pubertății);
  • acțiune modulatoare asupra sistemului monoaminergic, de veghe și somn.

Muşchii urechii– au rol în a atenua contactul dintre oasele urechii medii şi a membranei timpanice pentru a preveni suprasolicitarea acestor structuri fine. Un muşchi (The stapedius musculare) este un alt muşchi în urechea medie, care protejează de zgomote puternice – în primul rând de mestecat.  Este un muşchi mult mai mică decât TT, si ruleaza de la scăriţa la un perete apropiat al urechii medii.
Ar fi corect ca cei ce prezintă muşchii urechii ca vestigii – să specifice care muşchi anume se consideră atavism.
AmigdaleleAnsamblu de formatiuni limfoide situate in perimetrul faringelui. Amigdalele prezinta o suprafata neregulata marcata de depresiuni profunde denumite cripte amigdaliene. Amigdalele cele mai importante si cele mai voluminoase sunt cele palatine, situate de o parte si de alta a omusorului. Alte amigdale au o functie mai accesorie: amigdalele linguale, situate la baza limbii, amigdalele faringiene (vegetatiile adenoide), in profunzimea foselor nazale; amigdalele velopalatine, pe fata posterioara a valului palatin; amigdalele tubare, in jurul orificiilor trompei lui Eustachio. Amigdalele contribuie la apararea organismului fata de microbi formand globule albe, producand anticorpi si jucand rol de bariera la intrarea cailor respiratorii superioare.

Apendicele-nu demult am căutat să aflu dacă apedicele este un rebut şi ce argumente aduce acesta împotriva evoluţiei.

 

Haideţi să ne imaginăm cum ar arăta un om fără :glanda tiroidă , timus, coccis, apendice, muşchii urechii, epifiză şi amigdale.
Această persoană va trebui să :

  • cu sistem nervos deficitar (din lipsa hormonilor glandei tiroide)

-nu va creşte în primii ani de copilărie (deoarece îi va lipsi timusul)

  • cu probleme de a-şi ţine poziţia verticală
  • cu întârzieri în pubertate,
  • cu probleme de veghe şi somn,
  • cu imunitate la pământ  şi
  • cu grave probleme intestinale.

Aşa ar trebui să arate un om fără aceste organe „rudimentare”. Desigur că unii s-au grăbit să le numească „părţi ale corpului inutile” din motiv că nu se cunoştea încă funcţiile acestor părţi ale corpului uman.

#atavisme, #creatie, #creatia-omului, #evolutie, #vestigii