Asociația Americană de Psihologie (APA) afrimă că nu există nici o genă a homosexualității, adică homosexualitatea nu este înnăscută. Consecința acestei poziții este că homosexualii nu se nasc astfel.
Iată câteva date istorice:
-anii 1960 şi 1970, mişcarea gay s-a rupt decisiv de retorica asimilaţionistă din anii 1950, afirmând public, celebrând şi chiar 
cultivând diferenţele homosexuale.
-1973 -homosexualitatea a fost eliminată din Manualul de Diagnostică şi Statistică (DSM) al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, decizie pe care mulţi o văd astăzi ca pur şi simplu indiscutabilă, deşi ea s-a bazat integral pe o ficţiune.
Începe campania. O activistă de stânga, cu tradiţie în luptele politice, psihologul Evelyn Hooker este creditată cel mai mult de către credincioşi că ar fi demonstrat că homosexualitatea este normală. Chiar şi astăzi, după aproape cincizeci de ani de la publicarea în 1957 a lucrării ei, „Adaptarea bărbatului homosexual deschis”, este singura lucrare menţionată în detaliu pe website-ul Asociaţiei Americane de Psihologie, la secţiunea referitoare la homosexuali şi lesbiene, în încercarea de a demonstra că nu există nici o legătură între homosexualitate şi psihopatologie. În mod crucial, studiul ei a fost unul dintre cele două pe care s-a bazat APA în 1973 când a eliminat homosexualitatea din lista de boli din DSM, şi singurul studiu discutat în opinia expertă înaintată de APA în anul 2003 în cazul Lawrence. Acolo se afirmă că:
„homosexualii nu sunt în mod inerent anormali şi că nu există nici o diferenţă între patologia bărbaţilor homosexuali şi a celor heterosexuali.”
Evelyn Hooker- părintele mișcării homosexuale
Evelyn Hooker, în studiul ei din 1957, a fost atentă să respingă doar ideea că homosexualitatea este întotdeauna patologică. Ea nu a făcut niciodată afirmaţia distinctă logic că homosexualii sunt în general la fel de sănătoşi psihologic ca şi heterosexualii. Este bine că nu a făcut asta, pentru că concluziile uniforme ale celor mai bune şi mai reprezentative cercetări arată contrariul, în ciuda câtorva rezultate disparate ale unor studii mai mici, pe eşantioane mai puţin reprezentative. Unul dintre cele mai ample studii realizate vreodată, publicat în 2001 în American Journal of Public Health, condus de către cercetători de la Harvard Medical School, concluziona că „orientarea homosexuală… este asociată cu un risc sporit de tulburări de anxietate, dispoziţie şi abuz de substanţe şi cu gânduri şi planuri de suicid”. Alte studii mai recente au indicat corelaţii similare, inclusiv studii din Olanda, una dintre cele mai tolerante societăţi la adresa homosexualităţii din lume. Depresia şi abuzul de substanţe au fost găsite în medie la 20-30% dintre persoanele homosexuale. Adolescenţii cu atracţii homosexuale prezintă gânduri şi încercări de sinucidere la o valoare dublă sau triplă faţă de ceilalţi adolescenţi. Literatura prezintă indicatori similari în ceea ce priveşte o sănătate fizică redusă.
La opt ani de la studiul ei de referinţă, autoarea a devenit preşedintă a Grupului de Lucru pe Probleme de Homosexualitate din cadrul nou – înfiinţatului Institut Naţional pentru Sănătate Mintală (NIMH), numită în această funcţie de Judd Marmor, un influent psihiatru de la UCLA. Ceilalţi „specialişti‖ în sănătate mintală erau colegii lui Alfred Kinsey – Paul Gebhard şi John Money–cel din urmă fiind psiholog la John Hopkin’s Univeristy şi un pionier în domeniul chirurgie de schimbare de sex, recent discreditat şi concediat .
Alfred Kinsey – viola copii pentru studiile sale
Alfred Kinsey, despre el se cunoaște că a abuzat în laboratoarele sale copii. După moartea acestuia au fost dezvăluite toate abuzurile săvârșite asupra copiilor în timpul efectuării cercetărilor sale, toate acestea în numele științei.
(The Kinsey Sindrom, Uncovering the truth behind the father of the sexual revolution, www.thekinseysyndrome.com)
-1971 cedând presiunilor, APA a fost de acord să sponsorizeze un comitet special nu pe probleme de homosexualitate, ci format din homosexuali .(N.B.:Simplul fapt că erau homosexuali le- a dat dreptul să vorbească cu autoritatea unor specialişti, ca şi cum un individ înalt este automat expert pe probleme de creşterea celulelor.) Secretarul de program a fost avertizat că dacă comitetul nu primeşte aprobare, activiştii homosexuali vor perturba întreaga convenţie anuală, organizată de APA. APA a cedat.
„Scriind despre decizia din 1973 şi disputa din jurul ei, Bayer (1981) a confirmat ideea că aceste schimbări ar fi fost bazate pe factori politici şi nu ştiinţifici. Bayer afirmă că revizia a reprezentat cedarea APA în faţa presiunilor politice şi sociale şi nu s-a bazat pe date sau teorii ştiinţifice noi privind sexualitatea umană.” (Donohue and Caselles, “Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues,” pag. 66 Wright and Cummings. Destructive Trends in Mental Health The Well-Intentioned Path to Harm, editori Wright şi Cummings)
- 2002 – APA publică un articol în care afirmă că parafiliile (noul termen pentru deviaţii gen sadomazochism, pedofilie şi fetişism) nu sunt tulburări de comportament.
Concluzie:
- când au cedat oamenii de știință, de ea au început să se folosească imoralii pentru a-și promova agenda și a-și motiva comportamentul.
- straniu cum oamenii de știință au făcut un compromis uriaș și au renunțat la adevărul științific pentru a nu fi tulburați în activitatea lor. Să fie vorba despre lipsa de verticalitate a acestora?
- nu cred că persoanele care au acceptat ca homosexualitatea să fie considerată comportament normal au văzut care vor fi consecințele.
- homosexualii au manipulat în mod obraznic opinia publică pentru a fi recunoscuți „normali” însă acest comportament nu s-a oprit aici. Prin intimidare au fost recunoscuți – prin intimidare insistă și acum.
- majoritatea legilor care cer ca homosexualii să nu fie discriminați au fost motivate de aceste „cercetări” false. Acum, cum reparăm aceasta?
- demnitarii acceptă să ofere homosexualilor drepturi speciale, nu înseamnă aceasta oare a oferi legi speciale de protecție unui grup potențial periculos (pentru sine și pentru societate)? În majoritatea cazurilor legile sunt promovate de UE – nu seamănă această promovarea cu anii 70 când homosexualitatea s-a impus în APA?
Curbet Alexandru 