Princiupiul cel mai important de planificare a timpului

Mulți se întreabă cum să reușească mai mult, mai bine  și să aibă și timp liber. Sunt multe cărți bune despre planificarea timpului, pline cu exemple despre oameni de succes, cu metode și tehnici foarte bune, care dau rezultate. Unii oameni când citesc aceste cărți sunt atât de încurajați că încep să le pună în aplicare, pe când alții înțeleg că sunt bune, dar amână să își planifice timpul, ultimii sunt cei decepționați deoarece au încercat și nu au putut face față.
Acest articol este pentru cei care au obosit în planificarea timpului,  au încercat să își facă agendă și nu au făcut față, simt un discomfort când trebuie să urmeze agenda, iar planificarea evenimentelor și a scopurilor este o povară.

Nu voi prezenta multe tehnici, ci doar una, care ține de esența planificării.
Planificarea nu începe cu agenda, ci începe cu inima, cu acordul intelectual și emoțional al inimii noastre. Dacă inima noastră dorește bogăție – planificarea  va fi pentru aceasta, dacă inima noastră este o inimă lenoasă – atunci nu va da acordul pentru nimic, dar dacă inima noastră aparține lui Isus – ea va căuta să facă voia Lui.
Iată principiul ce doresc să îl prezint:

„Caută întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.”

Aceste cuvinte aparțin lui Isus și fac parte din Predica de pe Munte, cuprinsă în capitolele 5-7 din Evanghelia după Matei.

Dacă scopul vieții va fi să cauți să ai standardele lui Isus și să faci voia lui Dumnezeu, atunci poți începe să planifici. Doar astfel începi corect. Dacă planificarea ta nu corespunde principiului de mai sus, atunci începi să faci lucruri pe care le vei regreta.
Iată ce presupune acest principiu:

1. Începe ziua cu Dumnezeu.

Domnul Isus spune „Caută întîi” ceea ce înseamnă – la început, în primul rând sau putem spune la începutul fiecărei zile. Începe dimineața cu Dumnezeu. Psalmistul zice:

„O iau înaintea zorilor și strig; nădăjduiesc în făgăduințele tale” (Ps. 119:147)

Cum este dimineața ta? Dacă verifici facebook-ul sau email-ul tău – aceasta e ceea ce cauți întâi, dacă aprinzi de dimineață televizorul –aceasta e ceea ce cauți întâi, dacă te arunci la lucru de dimineață – aceasta e ceea ce cu siguranță cauți. Dar ceea ce cauți întâi, e ceea ce este prioritate pentru tine.
Abia atunci tu poți spune că iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Poate unii au timpul lor pentru Dumnezeu zilnic și nu doar dimineața, dar cu siguranță sunt mulți creștini care au dat prioritate altor lucruri și își amintesc de lucrurile sfinte mult mai rar decât ar trebui.
Dacă începi dimineața cu Dumnezeu atunci te vei mai întoarce la El în timpul zilei, dar dacă amâni timpul cu El pentru seară – atunci posibil Îi vei explica că ești prea obosit și vei amâna pe a doua zi. Cei care sunt părinți știu cât de greu este să nu îți vezi copiii timp de o zi, aștepți cu nerăbdare să ai timp cu ei, să discuți cu ei, să ai atenția lor. Știi că este dreptul tău și plăcerea ta deoarece tu i-ai născut și tu îi îngrijești și ceea ce vrei este comunicarea cu ei și recunoștința lor.
Cu Tatăl ceresc este la fel.

2. Dacă nu cauți voia lui Dumnezeu, o vei căuta pe a ta.

Voia noastră este criticată de Biblie deoarece este catalogată că fiind rea și greșită. Prorocul Ieremia ne aduce aminte că inima este nespus de rea și deznădăjduit de înșelătoare.

„Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” (Efeseni 2:3)

Domnul Isus spune că nu trebuie să ne facem griji despre hainele noastre și mâncarea noastră, pentru că Dumnezeu știe de ce avem nevoie și ne va da aceste lucruri, apoi adaugă că nu trebuie să căutăm acestea căci neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu aleargă după acestea, ci noi trebuie să căutăm întâi NEPRIHĂNIREA și ÎMPĂRĂȚIA Lui. Dacă ai alege între lucrurile de care să te îngrijorezi, între starea spirituală și materială, atunci trebuie să alegi starea spirituală.
În final e doar alegerea noastră cu privire la ce dorim să căutăm întâi.

3. De ce contează aceasta în planificare?

Contează de unde pornești și contează direcția în care mergi. Dacă pornești corect- ai toate șansele să nu rătăcești aiurea o zi întreagă sau chiar o viață. Să nu te trezești că alergi după ceea ce Dumnezeu spune că este goană după vânt. Dacă te hotărăști să începi corect – atunci începe ziua cu Dumnezeu, caută călăuzirea în Cuvântul Său. Iată domeniul în care trebuie să fii categoric, să îl aperi fără compromis, deoarece ai crezut pentru Dumnezeu nu pentru oameni, deci trebuie să trăiești pentru El nu pentru sine sau viața altora.

#dumnezeu, #esential, #isus, #managementul-timpului, #obiective, #prioritati, #timp

Cine a creat universul?

O combinație reușită de imagini și întrebări. Recomand să priviți până la sfârșit.

#big-band, #dumnezeu, #stele, #univers

Universul- miracolul formării

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

#calea-lactee, #cosmos, #creatie, #dumnezeu, #galaxie, #univers

Să nu adaugi nimic la ce poruncește Dumnezeu!

Se pare că în viața creștină uneori se pot strecura și unele porunci care ,mai târziu, depărtează de la Dumnezeu. Și aceste porunci nu sunt puține: ce să îmbraci, bați sau nu din palme, faci sport sau nu, să porți batic sau nu în biserică, cum să te rogi – în genunchi sau în picioare, să porți verighetă sau nu. Se pare că unele bisericii au perseverat foarte mult în identificarea unor astfel de porunci „importante” încât cei ce le încalcă sunt catalogați cași păcătoși. Așa este oare?

Dumnezeu spune să nu adăugăm nimic la poruncile Lui.

„Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.” (Deuteronom 4:2)

Nu este corect, în fața lui Dumnezeu, să adaugi porunci la cele scrise/spuse de El și nici să nu scoți.
Poruncile Domnului trebuie păzite iar păzirea lor este strâns legată de cunoașterea acestor porunci. Contrastul din acest verset „ci să păziți poruncile Domnului” arată că cei ce adaugă la poruncile lui Dumnezeu și cei ce scot din porunci – nici unii și nici alții nu păzesc poruncile lui Dumnezeu. Fariseii au fost cei care au adăugat la poruncile lui Dumnezeu. Iată un exemplu:

„ El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.”
Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”” (Marcu 7:9-13)

Domnul Isus le spune fariseilor că prin faptul că nu mai fac nimic pentru părinții lor ci doar îi întreabă dacă au nevoie de ceva – ei desființează Cuvântul lui Dumnezeu. Porunca aceasta, de a-ți cinsti părinții, a fost scrisă cu degetul lui Dumnezeu pe o lespede de piatră. Fariseii au ajuns să înlocuiască și cea mai evidentă poruncă.
Adăugarea și scoaterea din Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a desființa Cuvântul Său, a-i reduce valoarea, a-l schimba cu datini omenești.

Prima adăugarea la poruncile lui Dumnezeu.

Prima persoană care a adăugat la poruncile Domnului a fost Eva:

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”” (Geneza 3:1-3)

Iată cum a fost porunca lui Dumnezeu:

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17)

Dumnezeu nu a interzis să se atingă de acest pom, posibil Eva a adăugat la această poruncă și „să nu ne atingem de el” din dorință de a asculta de Dumnezeu.
Cineva spunea că „Drumul în iad este pavat cu intenții bune”. Cred că se potrivește perfect cu cazul fariseilor – cred că din intenții bune au mai adăugat ei la poruncile lui Dumnezeu, ca să își facă viața mai ușoară, însă Domnul Isus le spune că „au desființat frumos porunca lui Dumnezeu”.
Tot fariseii au fost acei care au pus atât de mare preț pe poruncile lor încât au ajuns să împiedice pe alții să se apropie de Dumnezeu:

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.” (Matei 23:13)

Cum este viața ta? Ții mai mult la tradiții decât la oameni? Ce înveți pe oameni? Cum să se îmbrace, cum să se salute? Ce muzică să asculte? Sau îi înveți Cuvântul lui Dumnezeu?
Crezi că Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru ca omul să fie plăcut lui Dumnezeu sau îți place să adaugi porunci doar că să ai autoritate în biserică?

#credinta, #dumnezeu, #traditie

„Pentru ce sunt banii?” meditație John Piper

#bani, #bogatie, #comoara, #dumnezeu, #inima

Poate un creştin care a curvit să aibă iertare?

Întrebare:

„Dacă un om ,care L-a cunoscut pe Dumnezeu ,ajunge sa curveasca mai are iertare ?”

 

Întâi rupe legătura cu persona cu care ai ajuns să curveşti, fie că eşti căsătorit sau necăsătorit, spune-i că ai hotărât să trăieşti frumos înaintea lui Dumnezeu. Posibil să nu te înţeleagă sau să te şantajeze să continuaţi relaţia voastră.

Răspunsul este – da,această persoană mai are iertare.
Biblia ne oferă răspunsul:
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9)
Dumnezeu este gata să ne ierte dacă venim cu pocăinţă înaintea Lui, indiferent de gravitatea păcatului. Însă mai este ceva…

Dumnezeu iartă dar nu înlătură consecinţele.
În cazul când David a păcătuit cu Bat Şeba Dumnezeu l-a iertat dar consecinţele păcatului nu i le-a înlăturat.

„Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”
David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.” Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.” David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.” (2 Samuel 12:1-14)

Consecinţele păcatului lui David au fost foarte mari:

• copilul născut din Bat Şeba s-a născut mort,
• Amnon, fiul său, o violează pe Tamar, sora sa vitregă,
• Absalom , fiul lui se răzvrăteşte împotriva tatălui şi se face împărat
• Absalom omoară pe Amnon

-Absalom se culcă cu ţiitoarele tatălui său în văzul întregului popor.
Scriu aceste lucruri doar ca să reamintesc că păcatul nu ne afectează doar pe noi ci şi pe cei din jur, familia noastră, naţiunea noastră.
Deci acum tu…

Trebuie să vii cu pocăinţă înaintea lui Dumnezeu.
Pocăinţă înseamnă să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu pentru că ai păcătuit împotriva Lui, în primul rând, şi să iei o hotărâre să nu mai repeţi acest păcat.
Curvia înainte ca să aibă loc – ia naştere în mintea omului. Deci trebuie să-ţi păzeşti mintea, gândurile în primul rând. Ai grijă la ce filme te uiţi,ce reviste citeşti, ce discuţii poţi cu alţii şi la felul în care glumeşti. Dacă vei permite gândurilor rele să-ţi preocupe mintea – vei căuta să şi înfăpuieşti. Deci orice gând care nu este potrivit cu voia lui Dumnezeu trebuie respins.

” Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

Lasă să te preocupe studierea Sfintelor Scripturi şi bucură-te de libertatea care ţi-a dă Cuvântul lui Dumnezeu.

#credincios, #curvie, #dumnezeu, #iertare, #pacat

Poate Dumnezeu să facă o piatră mare astfel încât să n-o poată ridica?

Întrebarea , de obicei, este pusă de unii atei pentru a pune în situaţie dificilă pe cei ce cred în Dumnezeu.
Iată două posibile răspunsuri (de obicei cele greşite):

1) NU. Dacă Dumnezeu nu poate să facă o astfel de piatră – înseamnă că El nu este atotputernic.
2) DA. Dacă Dumnezeu poate să facă o astfel de piatră şi să n-o ridice înseamnă că El nu este atotputernic.

Iată răspunsul meu.

Dumnezeu a creat tot universul.
În cele 6 zile ale creaţiei Dumnezeu a creat planeta Pământ, sistemul solar şi tot universul:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. (Geneza 1:1,14-15)”

Ca să putem da răspuns trebuie să clarificăm „cu cât să fie ridicată?”.
Dumnezeu a creat totul, chiar şi gravitaţia.

„Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. (Ieremia 10:12 )”

Putem spune despre ceva – că ridicăm un corp numai dacă îi modificăm poziţia faţă de o suprafaţă, de obicei, o suprafaţă a unui corp ceresc.
Dar în cazul în care piatra este mai mare decât orice corp deja existent (creat de Dumnezeu) nu vei ridica piatra de pe un corpul ceresc ci invers- corpul ceresc de pe piatră.

La fel trebuie să întrebăm „faţă de ce?”.
Dacă faţă de Pământ – întrebarea nu face sens din motiv că nu vei ridica piatra (care va fi mai mare ca Pământul) ci Pământul de pe piatră.
Dacă faţă de o stea – iarăşi nu face sens, din motiv că contactul acestor două vor declanşa reacţii violente din motiv că o stea în stare de plasmă (cu temperaturi ridicate) va tinde să topească orice corp din apropiere.

Concluzie: Ca să-L pui pe Dumnezeu la încercare mai bine încredinţează-ţi viaţa în mâinile Lui şi nu vei rămânea dezamăgit.

#atei, #dumnezeu, #gravitatie

Despre iad şi moarte (partea 1)

Referitor la: “Ce spune Biblia despre iad ?”;Ce spune Biblia despre viata si moarte?
Din versetul Matei 25:41 nu reiese ca diavolul si ingerii lui ar fi constienti si sufera in foc.
Expresia “iazul de foc” din Apoc. 20:10 ,folosit pentru a defini locul unde va ajunge diavolul, fiara si prorocul mincinos, este un simbol si nu un lac de foc propriu-zis. In Apoc. 20:14 apostolul Ioan ne ajuta sa intelegem ce inseamna “iazul de foc” completand ideea, spunand ca: “Si Moartea si Locuinta Mortilor au fost aruncate in iazul de foc.” Iazul de foc este moartea a doua”. Sunt “Moartea si Locuinta Mortilor” persoane menite sa se chinuie intr-un foc vesnic? Nu!!
Ce este moartea a doua?Apocalipsa 21:4 spune ca: “ Moartea nu va mai exista.”!!In lumina acestui verset cei aruncati in moartea a 2-a nu vor mai exista, vor fi anihilati pentru vesnicie!!Moartea a 2-a este ca somnul de veci pentru cei rai :”…ii voi imbata, ca sa se inveseleasca si apoi sa adoarma somnul de veci, ca sa nu se mai scoale,” zice YHWH.” (Ieremia51:39) “…vor bea, vor sorbi si vor fi ca si cand n-ar fi fost vreodata.”(Obadia 16)”Cand moare cel rau, ii piere speranta si asteptarea oamenilor nelegiuiti duce la nimic.”(Proverbe 11:7) “Cei rai se intorc in Locuinta Mortilor[“unde totul a incetat sa fie, nu voi vedea vreun om”(Isaia 38:10,11) insemnand ca in Seol nu exista nici un om!!]:toate neamurile care uita pe Dumnezeu”(Psalmul 9:17) In contrast cu acestia”cel nevoias nu este uitat pe vecie[“Se vorbeste oare de bunatatea Ta in mormant…si dreptatea Ta in tara uitarii?” (Ps.88:11,12)]; nadejdea celor intristati nu piere pe vecie”(Psalmul 9:18).

Deci , să răspundem pe paşi:

Diavolul şi îngerii lui nu se află încă în iazul de foc

„Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! „(atei 25:41)

Domnul Isus vorbeşte despre judecata viitoare, iată cum începe versetul 31
„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. „

Sunt “Moartea si Locuinta Mortilor” persoane menite sa se chinuie intr-un foc vesnic?
Locuinţa morţilor este o locuinţă temporară – nu o persoană. Sufletele celor ce nu au crezut în Domnul Isus stau acolo până la judecată.

„Apocalipsa 21:4 spune ca: “ Moartea nu va mai exista.”!!In lumina acestui verset cei aruncati in moartea a 2-a nu vor mai exista, vor fi anihilati pentru vesnicie!!Moartea a 2-a este ca somnul de veci pentru cei rai ”
Iată ce spune primele versete din capitolul 21:

” Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” „(Apocalipsa 21:1-4

Se pare că lucrurile descrise în acest pasaj se referă la Noul Ierusalim, nicidecum la iazul de foc.

Textul din Isaia este din cântecul lui Ezechia:

„În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.”
Ezechia s-a întors cu faţa la perete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.
Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
„Du-te, şi spune lui Ezechia: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.
Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoşirii lui.
„Ziceam: ,În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei, care-mi mai rămân! Ziceam: ,Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe nici un om în locuinţa morţilor! „(Isaia 38:1-5,9-11)

La prima citire se poate presupune că în Locuinţa morţilor Ezechia nu va vedea nici un om , dar chiar şi această presupunere nu este împotriva existenţei Locuinţei morţilor.

#dumnezeu, #iad, #locuinta-mortilor

9 cărţi cu argumente împotriva evoluţiei

Portalul Сотворение мира или теория эволюции prezintă 9 cărţi pro-creaţie şi împotriva evoluţiei. Veţi avea partea de o lectură plăcută:

1.Сотворение: иллюстрированная книга ответов

2. Творил ли Бог путем эволюции?

3. А что насчет НЛО?

4. Несостоятельность теории эволюции

5. История происхождения и развития жизни

6. Гипотеза Творения

7. „Камень преткновения”

8. Книга к видео семинару Кент Ховинда. Подробно.

9. Доказательства существования Бога

#creatie, #dovezi, #dumnezeu, #evolutie

„Ce fac şi ce zic” sau care este purtarea unui creştin?

În ţara noastră majoritatea populaţiei s-a identificat ca fiind creştină. Acest lucru e foarte îmbucurător , dar purtarea tuturor celor care se numesc creştini trebuie să fie conform Sfintelor Scripturi.
Sunt persoane care se numesc creştini şi nu sunt, dar sunt şi din cei care se numesc creştini şi într-adevăr sunt.
Acest articol nu-l scriu ca să critic ci ca să te ajut să identifici posibilul pericol din viaţa ta.

1. Dumnezeu confirmă că nu toţi care i se închină vor ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu.

„Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” ” (Matei 7:21-23)

Problema cea mai mare este că un mod de viaţă religios nu îţi garantează salvarea.

2. Adevăratea motivare.
Un creştin , adica o persoană care îl urmează pe Isus Hristos, va avea o mare dragoste pentru Dumnezeu , pentru Cuvântul Său şi pentru oameni (care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu).

„Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”
„Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.‘ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” (Matei 22:35-40)”

Din dragoste pentru Dumnezeu fiecare creştin va dori să împlinească cele 10 porunci, va citi Biblia pentru a-I afla voia Sa, va avea timp de rugăciune, şi va spune şi altora vestea bună a împăcării omului cu Dumnezeu.
Un prieten a zis, „Poate o persoană să nu-ţi placă , dar eşti obligat s-o iubeşti”.

3. Adevăratele fapte ale creştinului.
Un creştin este condus de Duhul Sfânt care-L pune Dumnezeu în inima omului. Apostolul Pavel zice că un dacă trăim în Duhul , facem faptele Duhului.

„Roada Duhului, dimpotrivă, este:
-dragostea,
-bucuria,
-pacea,
-îndelunga răbdare,
-bunătatea,
-facerea de bine,
-credincioşia,
-blândeţea,

• înfrânarea poftelor.

Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. „(Galateni 5:22-25)

Arată faptele tale că eşti creştin? Care din cele descrise nu-ţi sunt caracteristice?

4. Ce nu va face niciodată un creştin ?
Înainte de a face un legământ cu Domnul Isus ,am avut un mod de trai urât în faţa lui Dumnezeu . Faptele noastre erau urâte de Dumnezeu, aceeaşi Epistolă către Galateni ne spune care era viaţa noastră:

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea:
–preacurvia,
-curvia,

• necurăţia,

-desfrânarea,
-închinarea la idoli,
-vrăjitoria,
-vrăjbile,
-certurile,
-zavistiile,
-mâniile,

• neînţelegerile,
• dezbinările,

-certurile de partide,
-pizmele,
-uciderile,

• beţiile,

-îmbuibările,
şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ” (Galateni 5:17-21)

Faptele care le facem atunci când suntem fără Dumnezeu ne pregătesc o „răsplată” veşnică, adică nu vom vedea faţa lui Dumnezeu.
Nu te înşela, nu faptul că te-ai născut într-o ţară creştină îţi aduce salvarea sufletului , nici faptul că tatăl tău este preot, nici modul de viaţă frumos nu-ţi este garant.
Dacă faptele nu ajută , atunci cum poţi să ajungi în Împărăţia lui Dumnezeu?

5. Faptele îl salvează pe om sau faptele sunt un rezultat?
Cuvintele Domnului Isus au fost :

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. „(Ioan 3:16)

Iar în capitolul 1 al Evangheliei după Ioan este menţionat:

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;”

Adica toţi care cred în Isus l-au primit ca Domn şi Mântuitor. Astfel fiecare poate fi copil de Dumnezeu.
În Apocalipsa , la relatarea judecăţii se menţionează că fiecare va fi judecat pentru faptele lui , dar viaţa veşnică o va primi doar pirn credinţă în Fiul.

„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc . ” (Apocalipsa 20:15)

Nu faptele te apropie de Dumnezeu ci credinţa în Domnul Isus. Mulţi cred că făcând mai multe fapte bune vor fi primiţi în Rai. Nu vom putea niciodată merita Împărăţia lui Dumnezeu , ea ne este dată prin har (este un dar nemeritat de la DUmnezeu). Însă atunci când ne pocăim (credem în Domnul Isus) atunci Dumnezeu ne dă Duhul Său – faptele noastre se schimbă , devin ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi.

Care e situaţia ta? Unde te situezi tu ? Ai siguranţa că vei ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu?

#crestin, #duhul-sfant, #dumnezeu, #fapte, #isus, #mantuire

De ce Grecia şi China antică nu au putut avea mari realizări în ştiinţă ?

Cultura Greciei antice a asigurat un teritoriu fertil pentru ideile ştiinţifice , care au dus la câteva concepte importante:
Aristotel (obesrvaţia),Platon (teoria),Pitagora (matematica), Arhimede (tehnologia), Ptolemeu (astronomia).
Totuşi , ştiinţa aşa cum o cunoaştem azi nu s-a dezvoltat în Grecia antică. De ce? Pentru că în spatele fiecărui eveniment se ascundeau zei şi zeiţe. Ploaia sau seceta depindea de capriciul zeilor sau zeiţelor, nu de fenomene naturale observabile. Aşa că grecii nu au identificat acea regularitate ce face posibilă cercetarea ştiinţifică.

Dar chinezii? În 1983 , cu ocazia unei expoziţii organizate de Muzeul de Ştiinţe şi Industrii din Chicago, intitulată „China:7000 de ani de descoperiri”,Jimmy Davis a observat următoarele descoperiri şi realizări: busola, praful de puşcă, racheta, fabricarea hârtiei,tiparul,mătasea, înregistrări astronomice precise, nave mult mai mari decât cea a lui Columb, care au atins extremitatea Africii în jurul anului 1430. Dar ştiinţa ca instituţie nu s-a dezvoltat în China. De ce? Chinezii nu au fost niciodată convinşi că pot înţelege codul divin ce guvernează natura. Ei considerau că adevărata realitate se situează dincolo de aparenţa lumii fizice.

De ce concepţia creştină despre un Creator divin a fost cea care a generat în timpul Renaşterii şi al Reformei ştiinţa instituţionalizată ?
Conceptul unui Creator divin a pus în evidenţă mai multe motive pentru studierea naturii. Creştinul crede că natura are o existenţă reală şi că posedă valoare tocmai din cauza că a creat-o Dumnezeu… Perspectiva potrivit căreia natura este o creaţie a lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu Însuşi a îndepărtat teama de a se studia natura.

„Ştiinţa şi credinţa creştină” de Harry L. Poe, Jimmy H.Davis

#china, #concept, #creator, #dumnezeu, #grecia, #zei, #stiinta

O idee!!

Am mai văzut una pe moldovacrestina.net. Ce părere aveţi ?

#dumnezeu, #evanghelia, #mesaj, #oportunitate, #poze

Cinci lucruri despre lucrarea Duhului Sfânt

Ce spui despre, Duhul Sfant, cum lucreaza El, si cu cine? Este si azi Darul Prorociei ?

Ca să răspund la întrebare voi apela la Evanghelia după Ioan.

Duhul Sfânt este Mângâitor.
Domnul Isus când a vorbit ucenicilor le-a spus că va ruga pe Tatăl să le dea alt Mântâitor:

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.); care să rămână cu voi în veac;” (Ioan 14:17)

Duhul Sfânt ne va aminti şi ne va învăţa tot ce a spus Isus:

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. ” (Ioan 14:26)

Dar acest lucru are loc odată cu studierea Sfintelor Scripturi, atunci Duhul îţi deschide adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, şi în situaţii de nevoie îţi vorbeşte.

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13)

Duhul dă fiecăruia daruri spirituale la momentul pocăinţei.
Fiecare care a crezut în Domnul Isus a primit Duhul Sfânt, iar aceasta este dovada salvării veşnice pe care ţi-o dă Dumnezeu.
Cred că cititorul s-a referit la trimiterea de la Faptele Apostolilor:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! „(Fapte 2:17)

Pentru detalii vă rog că citiţi 1 Corinteni capitolele 12 şi 14.

Duhul Sfânt din noi mărturiseşte despre Fiul .

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”(Ioan 15:26)

Toţi care s-au împăcat cu Dumnezeu prin credinţa în Fiul , au primit Duhul Sfânt şi această persoană nu poate să nu vorbească despre Domnul Isus. Aceasta e lucrarea Duhului – vestirea Evangheliei .

Duhul îţi arată păcatul din viaţa ta.

„Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;” (Ioan 16:8-9)

Atunci conştientizează de nevoia de mântuire, atunci Duhul îi arată starea păcătoasă a omului. Atunci Duhul îi dovedeşte că este păcătos.

Referitor la ultima întrebare : dacă este Duhul Sfânt şi azi – atunci este şi darul proorociei

Ce atitudinea ai tu faţă de păcatul din viaţa ta?

#biblie, #duhul, #duhul-sfant, #dumnezeu, #evanghelia-dupa-ioan, #ioan, #isus, #lucrare, #proorocie, #scripturi

Cum ne pregăteşte suferinţa pentru Împărăţia lui Dumnezeu?

În prima parte a articolului Rolul suferinţelor în viaţa unui creştin am prezentat două aspecte ale suferinţelor în viaţa unui creştin: de ce trebuie să sufere un creştin şi de ce există suferinţele.
În acest articol doresc să prezint beneficiul suferinţelor din viaţa unui creştin.

Încercările (suferinţele)  îţi modelează caracterul.

„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. ” (Iacov 1:2-4)

Încercările au ca scop să îţi încerce credinţa. Interesant este că atunci când zici că ai credinţă, Dumnezeu ţi-o încearcă. Încercarea are ca scop să arate dacă credinţa ta este autentică.
Apostolul Iacov ne spune că trebuie să ne bucurăm de încercări tocmai din motiv că aceasta ne va modela caracterul.
Încercările ne cresc răbdarea, iar prin răbdare ajungem desăvârşiţi, întregi, nu ducem lipsă de nimic.
Cine n-ar dori să fie cu un caracter integru? Doar că nu toţi s-ar aştepta ca acest proces să fie cel mai plăcut.
Posibil la moment duci lipsă de bani, poate stai rău şi cu hrana şi nu ştii cum să-ţi întreţii familia; posibil nu ai servici sau eşti tratat urât din cauza credinţei tale în Hristos – dar toate acestea te fac mai bun în ochii lui Dumnezeu.
Un diamant bun se şlefuieşte într-un an sau doi, aşa suntem şi noi în faţa lui Dumnezeu la momentul pocăinţei – nişte diamante brute care după ce nimeresc în mâna unui Meşter iscusit – ajuge să fie foarte preţios şi preţuit de alţii.
Tu eşti un diamant, deci lasă-te şlefuit şi acceptă cu bucurie încercările vieţii.

Încercările au ca rezultat mântuirea sufletelor.

„În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre. ” (1 Petru 1:;6-9)

Apostolul Petru ne spune că încercările sunt de puţină vreme; deci ele au o proprietate – trec, nu se reţin în viaţa ta.
Încercarea credinţei prin suferinţe are rol de a ne curăţi de ce este rău în noi;exact aşa cum se purifică aurul.
La topirea aurului  el devine lichid,dar un lichid cu o densitate mare , aşa că impurităţile din aur care au densităţi mai mici – vor ieşi la suprafaţa aurului topit; ca în final impurităţile să fie curăţite de la suprafaţă.
Acest proces , pentru creştini , are loc pe durata la întreaga viaţă. Exact cum spune Iacov, „trecem” dintr-o încercare în alta.

Prin încercări ai parte de patimile lui Hristos.

„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui. Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine. ” (1 Petru 4:12-19)

Plăcut este să aflu că încercările au o finalitate fericită , dar Biblia ne spune că Domnul Isus a suferit pentru noi şi trecând prin încercări sau suferinţe – avem parte de suferinţele prin care a trecut Domnul Isus.
Eşti tu gata să fii scuipat pentru că eşti creştin? Te bucuri atunci când eşti vorbit de rău deoarece ai hotărât să urmezi învăţăturile biblice? Atunci când afirmi că eşti fecior/ă şi ceilalţi râd de tine, cum reacţionezi?
Nu uita că Domnul Isus ne-a dat un exemplu – El a mers până la capăt, şi noi de asemenea trebuie să mergem până la capăt, căci astfel ne vom mântui sufletele.
Şi încă ceva, bucură-te. Fii diferit de lumea aceasta, căci nu eşti din lume – eşti a lui Isus.

Cercetează-te , ca nu cumva suferinţele să fie o consecinţă a păcatului din viaţa ta şi nu o încercare a credinţei tale.
Vezi ce mod de viaţă ai, ca nu cumva suferinţele să fie o consecinţă a neascultării tale.

#dragoste, #dumnezeu, #inima, #sfaturi

Iosif Ţon- „Este vremea ta” (predică)

Iosif Ţon este invitat la conferinţa Peniel şi vorbeşte tinerilor. Vă propun s-o ascultaţi căci vorbeşte exact pentru timpul nostru.
Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

partea 5

#dumnezeu, #educatie, #pericol, #sfaturi, #societate, #tineri

Isus – jertva pentru omenire.

 

În acest articol vom vedea care a fost scopul venirii Domnului Isus pe pământ. Mulţi se întreabă dacă puteau oamenii să ajungă în rai şi fără să fi murit Isus , sau dacă Dumnezeu este dragoste – de ce a permis să moară Fiul Său pe cruce.

Starea omenirii.
Venirea Domnului Isus s-a făcut în mod deosebit faţă de toţi ceilalţi oameni.
În Epistola către Romani 5:12 scrie:
„De aceea, după cum printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor , din pricină că toţi au păcătuit.”
Dumnezeu nu a creat primul om ca acesta să păcătuiască şi Dumnezeu nu a avut ca scop
moartea tuturor oamenilor.
Deoarece Adam a încălcat porunca Domnului a fost pedepsit, însă această pedeapsă nu a afectat doar pe Adam. Păcatul totdeauna afectează şi pe cei din jurul nostru , însă păcatul lui Adam a afectat întreaga omenire , în primul rând:

• a intrat păcatul în lume,
• prin păcat a intrat moartea, deci Adam trebuia să moară şi să vadă pe unul din fii lui murind;
• moartea a trecut asupra tuturor oamenilor.

Deoarece păcatul a afectat toţi oamenii ,toţi oamenii trebuiau să moară. Acest lucru nu L-a ales Dumnezeu ci omul. Nu a fost planul lui Dumnezeu ci consecinţele alegerii omului.

Naşterea lui Isus.
Domnul Isus nu a apărut în momentul conceperii de către Maria, El era înainte de întemeierea lumii şi a participat la creaţie:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. … Toate lucurile au fost făcute prin El , şi nimic din ce a fost făcut ,n-a fost făcut fără El.
Şi Cuvântul s-a făcut trup.” (Ioan 1:1,3,14)
Domnul Isus era la început, nu a apărut mai târziu.
Evanghelia după Matei prezintă nişte detalii prinvind naşterea Domnului Isus:
„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. ” (Matei 1:18-23
Pruncul care trebuia să se nască din Maria nu era conceput cu un bărbat , ci era plasat în corpul Mariei de Duhul Sfânt. Faptul că îngerul s-a prezentat lui Iosif, soţul Mariei , este încă o dovadă că pruncul era de la Duhul Sfânt.
Deci Domnul Isus nu este un urmaş al lui Adam şi nici nu a moştenit natura păcătoasă a lui.
De ce a venit Isus?
Îngerul a prezentat scopul venirii lui Isus : „pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”, deci toţi cei care au făcut legământ cu Domnul Isus sunt poporul Lui şi sunt mântuiţi de păcatele lor.
În Epistola către Evrei 2:14-15 este menţionat :
„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.”
„Părtaşi sângelui şi cărnii” înseamnă că a fost nevoit să vină în trup omenesc din următoarele motive:

• prin moartea Sa să nimicească pe cel ce are puterea morţii , adică pe diavol,
• să izbăvească pe toţi aceia care erau supuşi robiei, prin frica de moarte.

Isus – jertva perfectă şi suficientă.
„…căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine); vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege); apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. ” (Evrei 10: 4-10)
Jervele care le aducea poporul evreu în perioada Vechiului Testament nu puteau şterge păcatul, acele jerve arătau la o altă jertvă – perfectă , care trebuia să fie făcută o dată pentru totdeauna- la jertva Domnului Isus.
Căci doar Acel care nu a fost păcătos putea să se jertvească pentru întreaga omenire, din motiv că toţi oamenii s-au născut păcătoşi – nimeni nu putea face ceea ce a făcut Domnul Isus.
Apostolul Pavel menţionează :
„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)
Din dragoste pentru omenire, văzând imposibilitatea altei soluţii, Dumnezeu a pregătit un plan de salvare pentru omenire. Doreşti să accepţi acest plan şi pentru viaţa ta ? Dacă da, împacă-te cu Dumnezeu acum printr-o rugăciune de pocăintă şi trăieşte-ţi viaţa în ascultare de poruncile Lui.

#biblia, #dumnezeu, #inima, #isus, #moarte

Care este legătura dintre creştini şi politică?

“Mi se pare ca pentru un blog crestin sunt cam prea multe articole de natura politica oferite pentru discutii. Ce legatura are politica cu viata unui crestin. Stim cu totii ce murdara este politica. Iar pe de alta parte din Biblie stim ca toti cei care ne conduc, din punct de vedere politic, au fost ridicati din voia permisiva a lui Dumnezeu, asemenea imparatilor de demult.
Atunci de ce sa ne ocupam noi crestinii cu evenimente politice ? Sa ne ocupam de lucruri care zidesc sufletul si care intaresc credinta in Dumnezeu.”

În acest articol voi răspunde autoarei acestui comentariu.

1. Politica nu este murdară, murdară o fac politicienii.
În Biblie sunt menţionaţi mai  mulţi oameni care au fost implicaţi în politică : Iosif,Daniel – şi au făcut lucruri frumoase, au fost prim-miniştri în acea perioadă (al doilea om după împărat).

2 Dumnezeu ne învaţă să ne rugăm pentru conducătorii noştri.
Dumnezeu “scoate şi pune pe împăraţi” , El permite să fie anumiţi conducători peste oameni – aici sunt deacord cu autoarea comentariului.
Reieşind din acestea nu cred că e păcat să faci politică ,mai ales că …

3 Starea spirituală a poporului depinde mult de conducătorul poporului.
După Solomon Israelul a fost împărţit în două :Împărăţia de Sud şi Împărăţia de Nord , prima a avut şi împăraţi buni , pe când a doua a avut parte doar de împăraţi răi. Atunci când la conducere venea un împărat temător de Dumnezeu – el întorcea inima poporului la Dumnezeul părinţilor lor.
Acum când neamul nostru este în perioada alegerilor – este extreme de important să cunoaştem care partid/deputat poate să apere valorile creştine şi să întoarcă inima poporului către Dumnezeu.

Vei găsi un răspuns mai detaliat în articolul : A venit vremea să se implice creştinii adevăraţi în politică (10 motive)

#dumnezeu, #moldova, #pericol, #societate

Astăzi a avut loc un seminar în biserica din Căpriana

Astăzi la biserica baptistă din Căpriana a fost organizat un seminar cu tinerii pe tema „Importanţa studierii Scripturii”.
Scopul acestui seminar a fost să motivez tinerii din biserică să studieze profund Biblia şi să-l studieze în mod regulat.
Împreună am văzut ce rezultate are studierea Sfintelor Scripturi şi toţi tinerii au afirmat că ar dori aceste rezultate în viaţa lor.
Mă bucur mult pentru fiecare din cei ce au o râvnă să studieze Biblia.
Am văzut că Studierea Bibliei aduce bucurie unui om şi împlinire. Tinerii au înţeles că ascultarea de Dumnezeu se vede în modul în care ei ascultă de părinţi şi în relaţiile cu ceilalţi oameni.
M-a bucurat mult faptul că tinerii au luat hotărâri importante în ceea ce ţine de disciplina lor sprituală.
Iată impresiile unor tineri:
„Îmi înviorează sufletul Cuvântul lui Dumnezeu şi am pace în inimă după studierea Cuvântului Său” Ungureanu Ina.

Vă doresc la fiecare să cunoaşteţi cât mai profund Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l trăiţi în viaţa voastră.

#biblia, #dumnezeu, #tineri

Cortul întâlnirii este imaginea adevăratului cort.

După ce poporul evreu a părăsit Egiptul a rămas în pustiu timp de 40 de ani , pentru neascultarea lor. În această perioadă Dumnezeu a dat poruncile Sale poporului Său.

Atunci când Moise a urcat pe muntele Sinai şi a stat acolo timp de 40 de zile Dumnezeu i-a vorbit :

„Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceţi Cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.” (Exod 25:8-9)

Acest cort era chipul/ imaginea altui cort , a acelui pe care Dumnezeu i l-a arătat lui Moise.

„Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.” (Evrei 8:1-2)

Adevăratul cort nu se afla pe pământ şi nici nu a fost creat de oameni ci de Dumnezeu. Adevăratul cort se află în cer şi are ca Mare Preot pe Domnul Isus.

Iată înstrucţiunile care le-a primit Moise referitor la cort (de menţionat că aproape fiecare verset începe cu expresia „Cum poruncise lui Moise Domnul”)

„În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, Cortul era aşezat.
Moise a aşezat Cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scândurile şi verigile şi a ridicat stâlpii.
A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra Cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului Cortului, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Apoi a luat mărturia şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
A adus chivotul în Cort; a atârnat perdeaua despărţitoare înaintea lui şi a acoperit astfel chivotul mărturiei, cum poruncise lui Moise, Domnul.

A aşezat masa în Cortul întâlnirii, în partea de miazănoapte a Cortului, dincoace de perdeaua dinăuntru; şi a pus pe ea pâinile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.
Apoi a aşezat sfeşnicul în Cortul întâlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a Cortului;şi i-a aşezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise, Domnul.

Apoi a aşezat altarul de aur în Cortul întâlnirii în faţa perdelei dinăuntru; a ars pe el tămâie mirositoare, cum poruncise lui Moise, Domnul.
A aşezat perdeaua la uşa Cortului.
A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului Cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise lui Moise, Domnul.

A aşezat ligheanul între Cortul întâlnirii şi altar şi a pus în el apă pentru spălat. Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în el; când intrau în Cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise, Domnul.
Apoi a ridicat curtea împrejurul Cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.” (Exod 40)

Expresia „Cum poruncise lui Moise Domnul” arată că Dumnezeu a învăţat poporul să Se închine Lui, că Dumnezeu doreşte o închinare după voia Sa nu cum dorim noi.Uneltele din interiorul cortului – toate arătau la faptul că Dumnezeu ne învaţă să ne închinăm Lui .

Pe parcurs vom vedea cum oamenii au schimbat semnificaţia celor puse de Dumnezeu şi au început să-şi dea porunci după urechea lor.

Cum este închinarea ta? Este potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu?

#inchinare, #biblia, #cort, #dumnezeu

Mâini

Mult contează în ce mâini se află lutul … . Noi ar trebui să fim ca lutul în mâinile lui Dumnezeu ca să-L lăsăm să ne modeleze caracterele . Doar că noi mai spunem „Nu Doamne , aici lasă că mă descurc” .
Imaginaţi-vă să sară lutul din mâinile olarului şi să-i reproşeze că nu ştie cum să-şi facă treaba , că nu trebuie atâta chin, atâta durere, ar fi mai simlu dacă … .
Vizionare plăcută.

#dragoste, #dumnezeu, #educatie