Citind tot Noul Testament nu am găsit nici un caz în care să fie creştinat forţat cineva, ba dimpotrivă – toţi erau îndemnaţi (şi nu obligaţi!) să creadă în Domnul Isus şi să trăiască conform învăţăturilor biblice.
Iată câteva îndemnuri:
”El(Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” Marcu 1:15”
”Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.Ioan 12:36”
”Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31”
”Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31”
Nu am scris toate trimiterile, dar Biblia are o mulţime de îndemnuri şi argumente pentru cei ce doresc să trăiască după voia lui Dumnezeu.
Ce înseamnă creştinare?
Creştinare înseamnă a face pe cineva creştin. Foarte mulţi afirmă că părinţii pot face pe copii creştini când aceştia încă nu sunt conştienţă, adica prunci. Este posibil oare aceasta? Pot părinţii să facă această alegere pentru părinţi? Presupune aceasta o credinţă vie la copii atunci când ei vor creşte? Va putea copilul să schimbe ceva, mai târziu?
Aceste întrebări sunt fireşti şi necesită un răspuns. Dacă răspunsul este afirmativ atunci – creştinarea poate avea loc şi fără implicarea personală, dar dacă răspunsul este negativ – atunci fiecare trebuie să ia o decizie personală
Cazuri de încreştinare.
În unele ţări, în care liderii au crezut în Domnul Isus, a avut loc o creştinare forţată în care oamenii au făcut
pasul botezului nu în urma convingerilor proprii ci mai mult din respect sau frică faţă de conducători. De ce a avut loc acest lucru? Deoarece liderii ce au ales creştinismul, în râvna lor pentru Împărăţia Cerurilor, au forţat cumva oamenii să aleagă între creştinism sau idolatrie, cum a fost şi în Kiev pe vremea cneazului Vladimir.
Cum devine cineva creştin?
Creştin înseamnă urmaş a lui Hristos, adica persoana care a intrat în legământ cu Domnul Isus, şi potrivit cu promisiunele Domnului nostru are ca moştenire Împărăţia Cerurilor.
Să vedem ce spune Epistola către Romani capitolul 4 despre moştenirea care se capătă prin credinţă:
”Moştenirea vine prin credinţă. 13 În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. 14 Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită; 15 pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” 19 Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. 22 De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” 23 Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; 24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. ” (Romani 4:13-25)
Lui Avraam şi seminţiei lui i-a fost dată o făgăduinţă că va moşteni lumea iar moştenitorii sunt cei ce au credinţă, nu prin faptele lor. Avraam a crezut pe Dumnezeu , ceea ce înseamnă că a fost încredinţat că ceea ce promite El va împlini. Deci noi, care am crezut în Domnul Isus suntem moştenitori tot prin credinţă, doar că prin credinţa în Domnul Isus, iar promisiunea pentru noi, toţi cei ce credem în Isus Hristos este că El a murit pentru fărădelegele noastre astfel încât prin credinţă în Isus suntem socotiţi neprihăniţi.
Care sunt asemănările dintre Avraam şi cei ce au crezut în Domnul Isus?
-
Avraam a crezut în promisiunile lui Dumnezeu aşa cum şi noi am crezut în promisiunile Domnului Isus.
-
cât credinţa lui Avraam atât şi credinţa noastră este socotită neprihănire, adica prin această credinţă se ajunge la standartului lui Dumnezeu.
-
răsplată pentru credinţă este o făgăduinţă, o moştenire.
Să revenim la întrebarea din titlu – poate cineva să fie creştinat atunci când acea persoană nu este conştientă de aceasta?
Răspunsul este negativ.
Cel ce are parte de moştenirea lui Dumnezeu trebuie:
-
să aibă credinţă, ceea ce unui prunc nu-i poţi cere.
-
să recunoască pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, ceea ce un prunc nu poate face.
-
trebuie să aleagă să asculte de Dumnezeu, să facă acest lucru conştient şi responsabil.
-
în capitolul 4, la început este prezentată credinţa în contrast cu faptele, religiunea omului. Nu faptele sau unele ritualuri duc omul la credinţă, ci doar alegerea lui.
Fiecare trebuie să ştie că nu credinţa părinţilor lui îl face creştin, nici credinţa buneilor sau a oricărui strămoş, ci credinţa personală. De aceea vă invit să credeţi în Domnul Isus şi crezând în El să aveţi viaţă veşnică.
cititorii nostri despre “revolta” crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist si agresiv care a transformat societatea canadiana din una predominant crestina in una in care crestinii au fost redusi la rangul de cetateni de categorie inferioara. Procesul acesta de transformare nu a fost unul abrupt ci unul treptat. S-a manifestat in cursul a citeva decade, incepind cu anii 60. S-a intensificat radical in anii 70 cind Canada a fost dominata de ideologia si politica socialista a Premierului Pierre Trudeau. Tot in anii 70
Suedia: In 2005 pastorul suedez Ake Green a fost arestat de autoritatile suedeze si condamnat la inchisoare pentru ca a propovaduit, pe baza Bibliei, ca homosexualitatea e un pacat.
Canada: In 2007 un tinar pastor canadian a fost amendat cu $30.000 pentru ca a afirmat, intr-o scrisoare adresata unui ziar din Edmonton, Alberta, ca homosexualitatea este un stil de viata imoral.
Marea Britanie: In Marea Britanie in acest an un pastor a fost arestat dupa ce a propovaduit in public ca homosexualitatea e un pacat. A fost apoi eliberat.
Statele Unite: Recent un profesor universitar catolic a fost concediat de la Universitatea Michigan din Statele Unite pentru ca a prezentat studentilor lui doctrina biblica a casatoriei.
Israel: Tot recent un profesor universitar israelit a fost data afara de la Universitatea din Ierusalim pentru ca s-a pronuntat impotriva casatoriilor homosexuale.
Colombia: Anul trecut Tribunalul Suprem al Colombiei a emis o decizie prin care constringe spitalele catolice din Colombia sa presteze servicii de avort, si a respins obiectia personalului medical de a refuza sa presteze servicii de avort pe motive de constiinta.
Spania: In Spania in vara acestui an un grup media a fost amendat cu 100.000 de euro pentru ca a facut publicitate in favoarea familiei traditionale.
Statele Unite: In iunie Tribunalul Suprem al Statelor Unite a emis o decizie care constringe cluburile universitare crestine sa accepte homosexualii ca mebrii si sa le acorde, daca ei doresc, functii de conducere in cluburile crestine.
Curbet Alexandru 