Ce spune Biblia despre creştinare forţată?

Citind tot Noul Testament nu am găsit nici un caz în care să fie creştinat forţat cineva, ba dimpotrivă – toţi erau îndemnaţi (şi nu obligaţi!) să creadă în Domnul Isus şi să trăiască conform învăţăturilor biblice.

Iată câteva îndemnuri:

”El(Isus) zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” Marcu 1:15”

”Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.Ioan 12:36”

”Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31”

”Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31”

Nu am scris toate trimiterile, dar Biblia are o mulţime de îndemnuri şi argumente pentru cei ce doresc să trăiască după voia lui Dumnezeu.

Ce înseamnă creştinare?

Creştinare înseamnă a face pe cineva creştin. Foarte mulţi afirmă că părinţii pot face pe copii creştini când aceştia încă nu sunt conştienţă, adica prunci. Este posibil oare aceasta? Pot părinţii să facă această alegere pentru părinţi? Presupune aceasta o credinţă vie la copii atunci când ei vor creşte? Va putea copilul să schimbe ceva, mai târziu?
Aceste întrebări sunt fireşti şi necesită un răspuns. Dacă răspunsul este afirmativ atunci – creştinarea poate avea loc şi fără implicarea personală, dar dacă răspunsul este negativ – atunci fiecare trebuie să ia o decizie personală

Cazuri de încreştinare.

În unele ţări, în care liderii au crezut în Domnul Isus, a avut loc o creştinare forţată în care oamenii au făcut pasul botezului nu în urma convingerilor proprii ci mai mult din respect sau frică faţă de conducători. De ce a avut loc acest lucru? Deoarece liderii ce au ales creştinismul, în râvna lor pentru Împărăţia Cerurilor, au forţat cumva oamenii să aleagă între creştinism sau idolatrie, cum a fost şi în Kiev pe vremea cneazului Vladimir.

Cum devine cineva creştin?

Creştin înseamnă urmaş a lui Hristos, adica persoana care a intrat în legământ cu Domnul Isus, şi potrivit cu promisiunele Domnului nostru are ca moştenire Împărăţia Cerurilor.

Să vedem ce spune Epistola către Romani capitolul 4 despre moştenirea care se capătă prin credinţă:

”Moştenirea vine prin credinţă. ¹³ În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. ¹⁴ Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită; ¹⁵ pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. ¹⁶ De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, ¹⁷ după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. ¹⁸ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” ¹⁹ Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. ²⁰ El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, ²¹ deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. ²² De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” ²³ Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ²⁴ ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, ²⁵ care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. ” (Romani 4:13-25)

Lui Avraam şi seminţiei lui i-a fost dată o făgăduinţă că va moşteni lumea iar moştenitorii sunt cei ce au credinţă, nu prin faptele lor. Avraam a crezut pe Dumnezeu , ceea ce înseamnă că a fost încredinţat că ceea ce promite El va împlini. Deci noi, care am crezut în Domnul Isus suntem moştenitori tot prin credinţă, doar că prin credinţa în Domnul Isus, iar promisiunea pentru noi, toţi cei ce credem în Isus Hristos este că El a murit pentru fărădelegele noastre astfel încât prin credinţă în Isus suntem socotiţi neprihăniţi.

Care sunt asemănările dintre Avraam şi cei ce au crezut în Domnul Isus?

• Avraam a crezut în promisiunile lui Dumnezeu aşa cum şi noi am crezut în promisiunile Domnului Isus.

• cât credinţa lui Avraam atât şi credinţa noastră este socotită neprihănire, adica prin această credinţă se ajunge la standartului lui Dumnezeu.

• răsplată pentru credinţă este o făgăduinţă, o moştenire.

Să revenim la întrebarea din titlu – poate cineva să fie creştinat atunci când acea persoană nu este conştientă de aceasta?
Răspunsul este negativ.

Cel ce are parte de moştenirea lui Dumnezeu trebuie:

• să aibă credinţă, ceea ce unui prunc nu-i poţi cere.

• să recunoască pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, ceea ce un prunc nu poate face.

• trebuie să aleagă să asculte de Dumnezeu, să facă acest lucru conştient şi responsabil.

• în capitolul 4, la început este prezentată credinţa în contrast cu faptele, religiunea omului. Nu faptele sau unele ritualuri duc omul la credinţă, ci doar alegerea lui.

Fiecare trebuie să ştie că nu credinţa părinţilor lui îl face creştin, nici credinţa buneilor sau a oricărui strămoş, ci credinţa personală. De aceea vă invit să credeţi în Domnul Isus şi crezând în El să aveţi viaţă veşnică.

#avraam, #botez, #credinta, #crestin, #crestinism, #vladimir

„Ce fac şi ce zic” sau care este purtarea unui creştin?

În ţara noastră majoritatea populaţiei s-a identificat ca fiind creştină. Acest lucru e foarte îmbucurător , dar purtarea tuturor celor care se numesc creştini trebuie să fie conform Sfintelor Scripturi.
Sunt persoane care se numesc creştini şi nu sunt, dar sunt şi din cei care se numesc creştini şi într-adevăr sunt.
Acest articol nu-l scriu ca să critic ci ca să te ajut să identifici posibilul pericol din viaţa ta.

1. Dumnezeu confirmă că nu toţi care i se închină vor ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu.

„Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” ” (Matei 7:21-23)

Problema cea mai mare este că un mod de viaţă religios nu îţi garantează salvarea.

2. Adevăratea motivare.
Un creştin , adica o persoană care îl urmează pe Isus Hristos, va avea o mare dragoste pentru Dumnezeu , pentru Cuvântul Său şi pentru oameni (care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu).

„Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”
„Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.‘ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” (Matei 22:35-40)”

Din dragoste pentru Dumnezeu fiecare creştin va dori să împlinească cele 10 porunci, va citi Biblia pentru a-I afla voia Sa, va avea timp de rugăciune, şi va spune şi altora vestea bună a împăcării omului cu Dumnezeu.
Un prieten a zis, „Poate o persoană să nu-ţi placă , dar eşti obligat s-o iubeşti”.

3. Adevăratele fapte ale creştinului.
Un creştin este condus de Duhul Sfânt care-L pune Dumnezeu în inima omului. Apostolul Pavel zice că un dacă trăim în Duhul , facem faptele Duhului.

„Roada Duhului, dimpotrivă, este:
-dragostea,
-bucuria,
-pacea,
-îndelunga răbdare,
-bunătatea,
-facerea de bine,
-credincioşia,
-blândeţea,

• înfrânarea poftelor.

Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. „(Galateni 5:22-25)

Arată faptele tale că eşti creştin? Care din cele descrise nu-ţi sunt caracteristice?

4. Ce nu va face niciodată un creştin ?
Înainte de a face un legământ cu Domnul Isus ,am avut un mod de trai urât în faţa lui Dumnezeu . Faptele noastre erau urâte de Dumnezeu, aceeaşi Epistolă către Galateni ne spune care era viaţa noastră:

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea:
–preacurvia,
-curvia,

• necurăţia,

-desfrânarea,
-închinarea la idoli,
-vrăjitoria,
-vrăjbile,
-certurile,
-zavistiile,
-mâniile,

• neînţelegerile,
• dezbinările,

-certurile de partide,
-pizmele,
-uciderile,

• beţiile,

-îmbuibările,
şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ” (Galateni 5:17-21)

Faptele care le facem atunci când suntem fără Dumnezeu ne pregătesc o „răsplată” veşnică, adică nu vom vedea faţa lui Dumnezeu.
Nu te înşela, nu faptul că te-ai născut într-o ţară creştină îţi aduce salvarea sufletului , nici faptul că tatăl tău este preot, nici modul de viaţă frumos nu-ţi este garant.
Dacă faptele nu ajută , atunci cum poţi să ajungi în Împărăţia lui Dumnezeu?

5. Faptele îl salvează pe om sau faptele sunt un rezultat?
Cuvintele Domnului Isus au fost :

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. „(Ioan 3:16)

Iar în capitolul 1 al Evangheliei după Ioan este menţionat:

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;”

Adica toţi care cred în Isus l-au primit ca Domn şi Mântuitor. Astfel fiecare poate fi copil de Dumnezeu.
În Apocalipsa , la relatarea judecăţii se menţionează că fiecare va fi judecat pentru faptele lui , dar viaţa veşnică o va primi doar pirn credinţă în Fiul.

„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc . ” (Apocalipsa 20:15)

Nu faptele te apropie de Dumnezeu ci credinţa în Domnul Isus. Mulţi cred că făcând mai multe fapte bune vor fi primiţi în Rai. Nu vom putea niciodată merita Împărăţia lui Dumnezeu , ea ne este dată prin har (este un dar nemeritat de la DUmnezeu). Însă atunci când ne pocăim (credem în Domnul Isus) atunci Dumnezeu ne dă Duhul Său – faptele noastre se schimbă , devin ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi.

Care e situaţia ta? Unde te situezi tu ? Ai siguranţa că vei ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu?

#crestin, #duhul-sfant, #dumnezeu, #fapte, #isus, #mantuire