Biblia ne învaţă să fim categorici cu păcatul din viaţa noastră şi să condamnăm păcatul altora.
Cu regret constat că acolo unde nu se condamnă păcatul , el (păcatul) se simte ca la sine acasă. Păcatul are foarte multe forme şi uneori vine cu motivaţie religioase: „Oricum ne iubim, şi Dumnezeu ne-a învăţat să ne iubim unii pe alţii, ce contează când avem relaţii intime – acum sau după căsătorie- oricum ne vom căsători” , „Nimeni nu trebuie să-mi încalce drepturile, nici măcar părinţii- ei nu trebuie nici să strige la mine” …
Înainte de a discuta despre cum trebuie să confruntăm păcatul , întâi trebuie să răspundem la o întrebare simplă …
De ce trebuie confruntat păcatul ? (1 Corinteni 5)
În biserica din Corint exista un caz ieşit din comun şi care totuşi era tolerat de către membrii bisericii:
” Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! ” (1 Corinteni 5:1-2)
Pavel a acuzat acest păcat şi a cerut ca această persoană să fie dată afară din biserică pentru „nimicirea cărnii”.
Nu doresc să discut tot capitolul ci doar să vedem care este motivaţia lui Pavel de a scoate păcatul din biserică . Unul din motive este că păcatul se înmulţeşte:
„Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? ” (1 Corinteni 5:6)
Păcatul neconfruntat se înmulţeşte. Ia proporţii fiindcă îl preiau şi alţi membri de biserică . Până acolo că va deveni ceva „normal deoarece toţi fac acest lucru”.
Acest lucru este benefic şi pentru persoana care a păcătuit -, posibil, îşi va înţelege starea şi se va pocăi.
Îşi va schimba modul de a gândi şi nu se va mai întoarce la lucrurile rele care le-a făcut.
În acest caz Pavel a cerut să fie dat afară acel ce a păcătuit deoarece îl ştia deja toată biserică , şi nu numai. Dar ce să faci atunci când foarte puţine persoane cunosc greşeala unui membru de biserică ?
Domnul Isus a prezentat cum trebuie să fie confruntată o persoană.
În Evanghelia după Matei, capitolul 18 Domnul Isus prezintă soluţia :
” Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.” (Matei 18:15)
Dacă un frate a păcătuit – este important să-l confrunţi personal, nu să-l bârfeşti şi nici să crezi că se va uita. Conflictele nerezolvate lasă urme adânci şi amare pentru cei care nu doresc să le rezolve. Nu te lăsa păcălit de faptul că timpul rezolvă tot. Este corect să mergi şi să-l confrunţi personal şi dacă fratele tău te ascultă atunci acest conflict să rămână între voi doi.
Dacă nu te ascultă , atunci :
„Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (Matei 18:16 )
Aceşti martori vor confirma că ai avut dreptate atunci când nu te -a ascultat:
” Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” (Matei 18:17)
Ultimul pas este confruntarea în faţa bisericii.
Cel ce nu doreşte să se lase de păcat nici nu trebuie să avem vre-o legătură cu el.
Apostolul Pavel afirmă :
” V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. – Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. ” (1 Corinteni 5:9-11)
Astfel de comportamente nu sunt acceptabile în rândul creştinilor şi Apostolul Pavel spune că o astfel de persoană nici nu este frate (măcar că îşi zice „frate”) adica nici nu este născut din nou.
Imediat după cele spune Petru se apropie de Isus şi Îl înreabă de câte ori să ierte, la care Domnul Isus a răspuns de 77 câte 7. Deci iertarea este un aspect foarte improtant în confruntare, mai ales dacă persoana realizează că a greşit şi s-a corectat.
Nu te grăbi să confrunţi oamenii , căci trebuie mai întâi să te cercetezi singur:
„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ” (Matei 7:3-5)
Cum este starea ta? Domnul ne doreşte cu o inimă curată şi fapte vrednice de pocăinţa noastră, cum sunt faptele tale ?
Eşti tu gata să ierţi sau ei rezerve?