Ce mânie pe Dumnezeu? (Romani 1:18-23) | 365

18 Mânia* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu*.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

De ce se mânie Dumnezeu? Domnul se mânie când oamenii prezintă minciuna drept adevăr.
La ce minciuni face referire textul?
1. La înlocuirea minciunii cu adevărul lui Dumnezeu.
2. Faptul că nu se închină lui Dumnezeu când înțeleg că El există, nu Îl slăvesc și nu i se închină.
Și este vorba despre o acțiune conștientă, de o alegere. Omul are prea multe dovezi în creație că există un Dumnezeu pur și simplu nu dorește să se raporteze la El. Și ca să nu se închine Lui a făcut o imagine de om căreia poate să i se închine.
Aici aș dori să vorbesc și despre închinarea imaginilor unor oameni. Cei ce se închină acestor imagini atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor și mintea lor este întunecată, chiar dacă se fălesc că sunt înțelepți. Slava nu mai aparține lui Dumnezeu și nici mulțumirea ci schimbă slava aceasta (pe care nu ar trebui) cu cea a unui om muritor.
Nu neg că ar exista mulți oameni deosebiți, în multe domenii, inclusiv în domeniul ascultării de Dumnezeu, oare este corect să ne închinăm lor? Uitați-vă care este paradoxul: primii oameni cu frică de Dumnezeu se închinau lui Dumnezeu iar, în timp, s-a mai adăugat și închinarea la cei care au fost muritori (care nici măcar nu pot asculta rugăciunile noastre) pe lângă închinarea Creatorului? Cred că toată slavă și închinarea a fost direcționată greșit – a fost luată de la Dumnezeu și direcționată spre oameni.
Nu vreau să atac pe nimeni dar nici nu vreau să spun ce nu spune Biblia. Biblia spune în cele 10 porunci:

2 „Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos* din ţara Egiptului, din casa robiei.
3 Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4 Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5 Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos*, care* pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6 şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20)

Dumnezeu nu accceptă alți dumnezei cărora să te închini, indiferent de chipul care îl are, căci este un Dumnezeu gelos. Gelos deoarece doar El merită toată slava, cinstea și gloria! Căci așa ne rugăm în rugăciunea ”Tatăl Nostru”.
Dumnezeu este gelos pe ceea ce îi aparține și este doar a Lui. Și dacă dăm această cinste altor persoane Îl facem gelos și ajugem să atragem, cu succes, mânia lui Dumnezeu peste noi.
Nu este singura trimitere, iată ce transmite Moise și în cartea Deuteronom, capitolul 4:

10 Adu-ţi aminte de ziua* când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”
11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele* era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
12 Şi Domnul* v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul* cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar* un glas.
13 El Şi-a vestit* legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece* porunci; şi le-a scris pe* două table de piatră.
14 În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit* să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip* în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi* cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
16 ca nu cumva să vă* stricaţi şi să vă faceţi* un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul* vreunui om sau chipul vreunei femei,
17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,
18 sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
19 Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi* ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea* cerurilor, să fii târât să te închini* înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Este categoric înterzis să face vreun chip – fie că e de om sau femeie fiindcă poporul evreu nu a văzut nici un chip când le-a vorbit Domnul pe Munte la Horeb, când au primit cele 10 porunci.

Concluzie: Domnul dorește ceea ce merită – toată cinstea ca și Creator și Dumnezeu, unicul Dumnezeu și nu a cerut niciodată să I Se facă vreun chip pentru a fi venerat. Este ceva nou pentru evrei după ce au ieșit din Egipt.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Romani 1:16-17 | 365

16 Căci* mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă* ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a* iudeului, apoi a grecului;
17 deoarece în* ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit* va trăi prin credinţă.”

Ce atitudine am față de Evanghelie?
Nu mi-e rușine, deoarece am descoperit că puterea lui Dumnezeu imi poate da mântuirea prin credință.

Ce se întâmplă după ce accept Evanghelia?

Aflu că credința mea duce la o neprihănire (un standard) dată de Domnul. Aceasta presupune o dorință de a face anumite lucruri, de a asculta de poruncile lui Dumnezeu, dorință care nu o aveam înainte de a crede în Evanghelie.
Evanghelia se  axeaza pe credință: am credința și aceasta trebuie să crească. Dacă am crezut citind Evanghelia, tot Evanghelia mă va ajuta să cresc în credință.

Concluzie: Mântuirea vine cu siguranța vieții cu Dumnezeu dar mai aduce și putere de a trăi cum cere Domnul.

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.