Psalmul 16 | 365

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci* în Tine mă încred.
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura* mea fericire!”
3 Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele* lor pe buzele mele.
5 Domnul* este partea mea de moştenire şi paharul* meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6 O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi,

• frumoasă moşie mi-a fost dată.

7 Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima*.
8 Am necurmat pe Domnul înaintea* ochilor mei:
când este El la dreapta mea*, nu mă clatin*.
9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte*,
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10 Căci* nu vei lăsa sufletul* meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11 Îmi vei arăta cărarea vieţii*;
înaintea* feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta* Ta.

Scop: Să învățăm pe de rost trimiterea

Psalmul 60:11-12 | 365

11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic*.
12 Cu Dumnezeu vom face* isprăvi mari, şi El va zdrobi* pe vrăjmaşii noştri.

Se pare ca se contrazice acest psalm cu sfaturile din Proverbe care spun că mulțimea sfătuitorilor este cheia câștigării unei lupte. De fapt întregul psalm vorbește despre ajutorul Domnului în contrast cu cel al omului și dacă te încrezi în Dumnezeu atunci ceea ce face El în viața ta este enorm mai mult decât poate face vreun om.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Psalmul 6:8-9 | 365

8 Depărtaţi-vă* de la mine, toţi cei ce faceţi răul!
Căci Domnul a auzit* glasul plângerii mele!
9 Domnul îmi ascultă cererile
şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

De ce să se depărteze cei răi?
Unul din posibile motive e că psalmistul s-a rugat să fie izbăvit de cei răi. Cât de mare este bucuria celui ce știe că rugăciunea lui este ascultată și primită. Domnul să vă binecuvânteze să aveți rugăciuni care le ascultă Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Dumnezeu iubeşte şi lucrează (Psalmul 23)| 365

1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul şi mă* povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Ce face Dumnezeu? 
1. Domnul este păstorul, El este cel ce îşi face griji pentru aleşii lui şi El alege lucrurile care le vor face bine şi nu rău. Ca şi Păstor, Domnul ghidează viaţa credinciosului şi El ştie unde trebuie să ajungă creştinul şi vede destinaţia finală, pe când noi nu o putem vedea totdeauna.  Când alege pentru oameni, Dumnezeu alege lucrurile care îi vor aduce odihnă.
Dumnezeu afirmă în cartea Proverbelor că unele acţiuni aduc bucuria şi odihna, cum ar fi pedepsirea corectă a copiilor tăi.

Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna si iti va aduce desfatare sufletului.(Prov.29:17)

Nu procesul de pedepsire este plăcut ci rezultatul acţiunilor fiului, alegerile lui după pedeapsă îţi vor aduce bucurie şi odihnă.
Cred că David când a scris aceste rânduri se referea la consecinţele ascultării de Cuvântul Domnului, căci El „îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte”.

2.Domnul protejează. Protecţia lui Dumnezeu vine şi prin faptul că dă sfaturi care ne feresc de potenţiale pericole dar şi prin faptul că este cu noi în greutăţi. În greutăţi El ne dă propăşirea şi El ia o parte din greutăţi asupra Sa.
În timpul vieţii Sale pe Pământ, Dumnezeu Isus Hristos a luat păcatele noastre asupra Sa.

„4 Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile* Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi* rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53)

Isaia vorbeşte despre faptul că Domnul a venit când noi eram fără Păstor şi a venit tocmai ca păstor a sufletelor noastre şi a trecut El prin greutăţile şi pedepsele care trebuia să trecem noi: El a fost pedepsit în locul nostru, El a fost scuipat pentru greşelile noastre şi dispreţuit cu dispreţul care îl meritam noi tocmai pentru ca noi prin credinţa în El să avem parte de păşuni verzi şi odihna veşnică.
Isus este păstorul care îşi dă viaţa pentru oile sale ca oile să aibă viaţă din belşug. El este cu noi în greutăţi şi în odihna noastră. Să nu căutăm pe Domnul când ne este greu, dar şi când ne este bine. Când ne este bine avem mai mare nevoie de El, de sfaturile Lui şi de învăţătura Sa ca să nu ajungem mai rău decât am fost, ca să putem ajuta pe alţii şi ca să vorbim şi altora despre dragostea lui Hristos şi grija Lui.

Ca şi taţi ai copiilor noştri trebuie să tindem să acţionăm şi noi aşa faţă de copiii noştri – să îi învăţăm corect, să le dăm direcţia corectă şi să îi asigurăm că vom fi cu ei în greutăţi. Ei trebuie să ştie aceasta şi sunt sigur că se vor bucura de familia care o au şi îşi vor găsi odihna în sânul familiei.

Concluzie:Psalmistul nu alege vreo cale fără ca să ştie că aceasta e o cale plăcută lui Dumnezeu şi nu acceptă o altă relaţie cu Dumnezeu decât petru totdeaua şi aceasta îi aduce o pace şi o bucurie. Care dumnezeu a mai făcut aceasta pentru întreaga omenire? El merită toată cinstea şi gloria!

Nu am putut sa nu pun şi însemnările pastorului Vernon McGee referitor la acest psalm deosebit:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost

 

 

Cel rău nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu (Psalmul 50:16-23) | 365

16 Dumnezeu zice însă celui rău:„Ce tot înşiri tu legile Mele  şi ai în gură legământul Meu,
17 când* tu urăşti mustrărileşi arunci* cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti* cu el,şi te însoţeşti cu* preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău,şi limba ta* urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi* Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit* că Eu sunt ca tine. Dar te* voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!
22 Luaţi seama, dar, voi care uitaţi* pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine* aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui* ce veghează asupra căii lui,  aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Cum arată cel rău în ochii Domnului?
1. Este religios, el vorbeşte despre legile lui Dumnezeu şi afirmă că a făcut legământ cu Dumnezeu. Nu doar cei care nu cunosc pe Dumnezeu sunt păcătoşi dar şi cei care îmbracă o mască de religiune. Ceva asemănător spunea Domnul Isus în Evanghelia după Matei:

21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne*, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am* prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci* le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă* de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Faptul că ştii să te adresezi lui Dumnezeu nu înseamnă că eşti creştin, acestor persoane Domnul Isus le spune că nu le-a cunoscut niciodată deoarece ei lucrează fărădelege, adica trăiesc în păcat. Posibil aceste cuvinte sunt o avertizare pentru creştini ca să îşi verifice şi să întărească credinţa.

2. Nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Domnul spune că pedepseşte pe cel care îl iubeşte, omul rău (şi religios) nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Solomon spune că cel care nu acceptă mustrarea este prost şi apucă pe căi greşite (Prov 10:17; 12:1). Mustrarea Domnului o găsim  în Cuvântul Său scris  şi propovăduit iar cel care nu îşi schimbă viaţa după standardele biblice şi nici nu se lasă de păcatele sale – această persoană nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Astfel de persoană nu se simte vinovată de călcarea a nici unei porunci, deci nu are nici motiv de pocăinţă.
Viaţa lui este doar alegeri diferite de voia lui Dumnezeu – el vorbeşte lucruri rele, se uneşte cu hoţii (adica fură), trăieşte în precurvie (imoralitate).

Ce le va face Dumnezeu?
Sigur vor fi pedepsiţi – vor fi sfâşiaţi fără leac.

Concluzie: Cel ce se numeşte creştin trebuie să îşi cerceteze viaţa prin perspectiva Cuvântului Său. Dacă nu faci acest lucru – nu te poţi numi creştin.

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

 

Psalmul 1 | 365

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi:
ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Cum este cel neprihănit?
Fericit. Nu este o fericire concentrată pe sine, cum ar fi fericirea celor ce practică yoga, ci este o fericire practică – de evitare a lucrurilor rele care îi pot afecta viața aici dar și în ziua judecății.

Deciziile greșite aduc cu sine o povară suplimentară, despre care nu ai fi știut înainte – aceia de a fi numit batjocoritor (sau rău și păcătos) și  lipsa de demnitate. Acestea costă scump și se vând ieftin.

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.