Definiția prostului (Proverbe 12:1) | 365

Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea este prost. –

Această definiție este ofensatoare pentru unii dar aici trebuie să specific două lucruri:

    1. Cred că se referă la mustrarea care o primim după citirea/studierea Bibliei. Când Biblia spune că a fura e rău  – atunci trebuie să ne schimbă. Când Biblia spune că cei care nu au grijă de părinți și cei din familia lor sunt mai răi ca păgânii atunci trebuie să te schimbi.
      Personal, nu cred că oricine poate primi mustrarea dar si orice mustrare nu trebuie primită. Aici e partea cea grea și aici se vede maturitatea noastră.
    2. Cel ce primește mustrarea este prost dar Dumnezeu îl numește prost, nouă nu ne este îngăduit să numim prost pe nimeni, și nici nebun.

22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va* cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. (Matei 5:22)

Nu putem folosi versetul din Proverbe ca să numim în dreapta și în stânga pe toți proști. Nu e treaba noastră.

Reclame

Почему очень опасно быть ЛЕНИВЫМ – Шевченко A., Коломийцев А.

 

Proverbe 3:5-8 | 365

5 Încrede-te* în Domnul din toată inima ta
şi nu* te bizui pe înţelepciunea ta!
6 Recunoaşte-L* în toate căile tale,
şi El îţi va netezi* cărările.
7 Nu te socoti singur* înţelept;
teme-te* de Domnul şi abate-te de la rău!
8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău
şi răcorire oaselor* tale.

Scop: Să învățăm pe de rost trimiterea

7 condiții pentru a învăța frica de Domnul (Proverbe 2:1-5) | 365

1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra* cu tine învăţăturile mele,
2 dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3 dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei căuta* ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii – această afirmație aparține tot lui Solomon, doar că în versetele de mai sus Solomon scrie cum să ai frica aceasta de Domnul.
În aceste versete sunt prezentați 7 pași consecutivi care trebuie să îi faci.

  1. Să primești cuvintele scrise în cartea Proverbe, și, aș adăuga eu, cuvintele scrise în Biblie.
    Poți să primești cuvintele Bibliei ocazional sau pentru anumite situații, dar în ambele cazuri tu trebuie să știi aceste cuvinte. Nu poți primi ceea ce nu cunoști. La fel spune și Domnul Isus în predica de pe munte „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.”. Cuvintele sunt chiar poruncile Domnului nostru, nu sunt orice cuvinte. Se face o referire directă la Cuvântul lui Dumnezeu.
  2. Să păstrezi învățăturile biblice, este al doilea pas. A le păstra înseamnă a le aduce aminte și a le cerceta continuu. A le memora pe de rost, este cel mai sigur mod de a le păstra. A păstra o învățătură se poate și prin practicarea ei. Poți să înveți pe alții ce este corect dar aceasta nu îți asigură înțelepciunea lui Dumnezeu, doar practicarea a ceea ce predai poate să îți asigure înțelepciunea lui Dumnezeu. O avertizarea asemănătoare a dat Domnul Isus poporului evreu cu referire la farisei:

1 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2 a zis: „Cărturarii* şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei* zic, dar nu fac. (Matei 23)

Nu suntem chemați să facem faptele cărturarilor și fariseilor ci să ascultăm de ceea ce spun ei. Acesta este un exemplu de persoane care cunosc cuvintele Bibliei dar nu au înțelepciunea lui Dumnezeu în viața lor, ci doar o cunosc așa cum cunosc și tâlharii codul penal, dar nu se grăbesc să îl respecte.

3.  Să iai aminte la înțelepciune  presupune să împlinești ceea ce înveți, ca să poți să spui ca și psalmistul ”mă desfătez în orânduirile Tale”.

4. Să pleci inima la pricepere este să iai inițiativa de a împlini ceea ce știi, să cauți voia lui Dumnezeu.

5. Să ceri înțelepciunea  când nu vezi soluții omenești, să ceri sfaturi în încercări, în situații care nu sunt clare ci sunt confuze uneori.

Dacă* vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o* ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi* va fi dată. (Iacov 1:5)

6. Să te rogi pentru pricepere este un alt fel de a spune să ceri înțelepciune.
7. Să o cauți cum cauți banii – să fii în stare să depui un efort zilnic și disciplinat (ca și pentru serviciu), să lucrezi extra și să îți canalizezi resursele pentru aceasta.
Concluzie. Aceste versete spun că cel ce cunoaște frica de Domnul cunoaște, păstrează și prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Proverbe 1:7-9 | 365

7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.

Ce este frica de Domnul?
Frica de Domnul este începutul științei, cu ea începe drumul vieții cel care dorește să fie înțelept. Frica de Domnul presupune și ascultarea de părinți așa cum e menționată în cele 10 porunci doar că ascultarea de părinți are prezentată o altă consecință -sfaturile lor vor fi pentru cel ce le urmează o moștenire frumoasă.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Dumnezeu iubeşte şi lucrează (Psalmul 23)| 365

1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul şi mă* povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Ce face Dumnezeu? 
1. Domnul este păstorul, El este cel ce îşi face griji pentru aleşii lui şi El alege lucrurile care le vor face bine şi nu rău. Ca şi Păstor, Domnul ghidează viaţa credinciosului şi El ştie unde trebuie să ajungă creştinul şi vede destinaţia finală, pe când noi nu o putem vedea totdeauna.  Când alege pentru oameni, Dumnezeu alege lucrurile care îi vor aduce odihnă.
Dumnezeu afirmă în cartea Proverbelor că unele acţiuni aduc bucuria şi odihna, cum ar fi pedepsirea corectă a copiilor tăi.

Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna si iti va aduce desfatare sufletului.(Prov.29:17)

Nu procesul de pedepsire este plăcut ci rezultatul acţiunilor fiului, alegerile lui după pedeapsă îţi vor aduce bucurie şi odihnă.
Cred că David când a scris aceste rânduri se referea la consecinţele ascultării de Cuvântul Domnului, căci El „îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte”.

2.Domnul protejează. Protecţia lui Dumnezeu vine şi prin faptul că dă sfaturi care ne feresc de potenţiale pericole dar şi prin faptul că este cu noi în greutăţi. În greutăţi El ne dă propăşirea şi El ia o parte din greutăţi asupra Sa.
În timpul vieţii Sale pe Pământ, Dumnezeu Isus Hristos a luat păcatele noastre asupra Sa.

„4 Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile* Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi* rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53)

Isaia vorbeşte despre faptul că Domnul a venit când noi eram fără Păstor şi a venit tocmai ca păstor a sufletelor noastre şi a trecut El prin greutăţile şi pedepsele care trebuia să trecem noi: El a fost pedepsit în locul nostru, El a fost scuipat pentru greşelile noastre şi dispreţuit cu dispreţul care îl meritam noi tocmai pentru ca noi prin credinţa în El să avem parte de păşuni verzi şi odihna veşnică.
Isus este păstorul care îşi dă viaţa pentru oile sale ca oile să aibă viaţă din belşug. El este cu noi în greutăţi şi în odihna noastră. Să nu căutăm pe Domnul când ne este greu, dar şi când ne este bine. Când ne este bine avem mai mare nevoie de El, de sfaturile Lui şi de învăţătura Sa ca să nu ajungem mai rău decât am fost, ca să putem ajuta pe alţii şi ca să vorbim şi altora despre dragostea lui Hristos şi grija Lui.

Ca şi taţi ai copiilor noştri trebuie să tindem să acţionăm şi noi aşa faţă de copiii noştri – să îi învăţăm corect, să le dăm direcţia corectă şi să îi asigurăm că vom fi cu ei în greutăţi. Ei trebuie să ştie aceasta şi sunt sigur că se vor bucura de familia care o au şi îşi vor găsi odihna în sânul familiei.

Concluzie:Psalmistul nu alege vreo cale fără ca să ştie că aceasta e o cale plăcută lui Dumnezeu şi nu acceptă o altă relaţie cu Dumnezeu decât petru totdeaua şi aceasta îi aduce o pace şi o bucurie. Care dumnezeu a mai făcut aceasta pentru întreaga omenire? El merită toată cinstea şi gloria!

Nu am putut sa nu pun şi însemnările pastorului Vernon McGee referitor la acest psalm deosebit:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost

 

 

Ce fel de prieteni sa nu iti faci? (Vladimir Puștan)