Paștele – ce sărbătorim?

Sărbătoarea Paștelui este o sărbătoare în care orice creștin comemorează moartea și învierea Domnului Isus.
Încet încet – oamenii s-au depărtat de semnificația Paștelui și au început să schimbe pe Domnul Isus cu un iepure și ouă roșii sau chiar cu reducerile.
În acest articol vreau să amintesc ce avem, ca și creștini, datorită învierii din morți a Domnului Isus.

1. O confimarea a credinței
„În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” (Romani 6:5)
Faptul că am crezut în Hristos va avea o consecință foarte plăcută – învierea din morți pentru a trăi o veșnicie împreună cu Dumnezeu.
Învierea Fiului lui Dumnezeu este unul din pilonii de bază a credinței creștine, căci dacă nu a înviat Isus nici noi nu vom învia, iar dacă ne-am pus nădejdea în El – nu ne uităm la lucrurile pământești ci la cele ce ne așteaptă.
Sărbătoarea Paștelui amintește încă o dată nădejdea care o avem în Hristos și care trebuie să fie scopul vieții noastre.

2. În El (Isus) avem totul
Biblia Îl prezintă pe Isus ca Dumnezu, una cu Dumnezeu Tatăl și cu aceeași putere. Faptul că Dumnezeu a hotărât să ia trup de om ca să poată muri,ca să se aducă jertvă- arată marea Lui dragoste. Dumnezeu a afirmat că „fără vărsare de sânge nu este iertare” și tot El face posibilă această iertare. Însă aceasta nu este totul:

  • cine crede în El nu va fi dat de rușine (Romani 9:33)
  • cine crede în El poate căpăta neprihănirea (Romani 10:4)
  • în El suntem îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă (1 Corinteni 1:5)
  • cine crede în El are dreptul dat de Dumnezeu să se numească copil a lui Dumnezeu (Ioan 1:12)
  • în El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui (Efeseni 1:4)
  • în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor (Efeseni 1:7)
  • în El am fost făcuţi şi moştenitori (Efeseni 1:11)
  • în El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere (Efeseni 3:12)
  • în El am fost dezbrăcați de firea pământească (Coloseni 2:11)

Acestea sunt doar o parte din ceea ce avem în Hristos – în El avem mântuirea și puterea de a trăi după placul lui Dumnezeu. Oare câți au sărbătorit aceste lucruri zilele acestea? Câți au hotărât să citească despre viața Domnului Isus în aceste zile?
Nu putem spune că suntem creștini și să neglijăm pe Dumnezeu, să nu dorim să vorbim despre Hristos chiar de învierea Sa!!
În ziua nunții toți nuntașii vorbesc frumos la adresa mirilor, la o zi de naștere – foarte multe urări de bine la adresa sărbătoritului, iar de ziua învierii Dumnezeului nostru să vorbim de ouă roșii și despre iepurașul de Paște?

Reclame

Schelete stranii … dar care adeveresc Scripturile

La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 au fost găsite mai multe schelete umane de dimensiuni foarte mari.
În Tennessee , SUA au fost găsite schelete umane ce aveau înălţimea de 215 cm. Acestea fiind printre primele schelete de dimensiuni uriaşe. În anii ce au urmat au fost găsite de către arheologi schelete umane ce aveau înălţimi cu adevărat uriaşe – până la 6-7m!!

Stranii au fost şi datările acestor oase -unele presupun o vârstă de aproapte 185 milioane.

Aici ne întntâlnim cu două probleme:

  • la o astfel de vârstă existau şi dinozauri, însă evoluţia afirmă că oamenii au vârsta de aproape 40 milioane. Eroare? Nu,doar datare greşită.
  • în presupusa evoluţie oamenii au crescut în înălţime – nu au scăzut.

Biblia spune că uriaşii erau pe pământ înainte de potop:

„Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” (Geneza 6:1-4)

Uriaşii erau şi în ţara Canaan , ţară pe care i-o promisese Dumnezeu lui Avraam şi seminţiei lui .

” Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.”
Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”„(Numeri 13:1-2,32-33)

Dumnezeu tot ce a spus s-a împlinit. Care este atitudinea ta faţă de Cuvântul Lui ? Nu cumva crezi că Biblia este o carte învechită şi care nu prezintă adevărul ?

Jertfele umane sunt permise de Biblie?

Jertfele(umane si animale) tin de religiile asa-zis pagane, dar voi aici admiteti mai sus descendenta pagana a crestinismului insusi.

Dar despre jertfele umane prezente in biblie de ce nu spuneti nicio vorba? Despre jertfirea fiicei lui Eftale catre d-nezeu in schimbul obtinerii victoriei in lupta?

În cartea Levitic sunt enumerate jertfele de animale cerute de Dumnezeu , precum şi scopul lor, iată câteva exemple:

„”Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă fie din turmă.Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului. „(Levitic 1:2-3)

„Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţumire: Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur, înaintea Domnului. ” (Levitic3:1)

„”Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: „Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute; şi anume: Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut. ” (Levitic4:2-3)

Atfel Dumnezeu a rânduit mai multe feluri de jertfe : de mulţumire, de mâncare , de ispăşire, pentru vină . Toate aceste jertfe făceau parte din Vechiul Legământ şi ele erau valabile până la Noul Legământ, adica până la venirea Domnului Isus.

„Dar în partea a doua(a cortului întâlnirii) intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul prea sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârşirea cerută de cugetul lui. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită. În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.

De aceea şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge.

Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul,

şi a zis: „Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.” De asemenea, a stropit cu sânge cortul şi toate vasele pentru slujbă.Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. „(Evrei 9:7-22)

Deci , jertfele din perioada Vechiului Testament :

-nu curăţeau cugetul ci doar trupul,

-erau aduse de preoţi, şi cea de ispăşirea pentru norod era adusă de marele preot o dată în an. şi cu sânge de animal.

  • fără vărsare de sânge nu este iertare.

Însă Domnul Isus:

  • S-a adus pe Sine ca jertfă, căci jertfele din perioada Vechiului Testament arătau la Jertfa Supremă – la Domnul Isus.
  • o dată pentru totdeauna (deci acum nu mai este nevoie de jerfe animale).
  • prin jertfa Sa Isus Hristos a întemeiat un Legământ Nou.

Haideţi să vedem pasajul în care s-a Iefta a adus ca jertfă pe fiica sa:

„Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.”

Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.

Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.

Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiica sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.

Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ah! fata mea! adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.” „

(Judecători11:30-37)

Iefta a făcut o juruinţă Domnului se pare că mai mult în grabă, în dorinţa lui de a fi plăcut Domnului. Însă ceea ce nu şita el e că poţi răscumpăra oamenii aducşi ca jertfă:

„Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:

,Când se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfântului locaş: dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată. De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată. De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. „(Levitic 27:1-8)

Pur şi simplu Iefta nu cunoştea bine Scripturile. Uneori dorinţa noastră de a sluji lui Dumnezeu ne impune parcă să facem anumite promisiuni lui Dumnezeu, promisiune pe care , posibil, nu le vom putea ţine. Din acest motiv este foarte important să studiem Biblia, pentru a nu face lucruri neplăcute lui Dumnezeu.

Tu cum cunoşti Sfintele Scripturi?

Ori le cunoşti superficial şi doar din dorinţa de a porni o ceartă?

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
Leviticul 27:2
,Când se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
Leviticul 27:3
Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfântului locaş:
Leviticul 27:4
dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
Leviticul 27:5
De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
Leviticul 27:6
De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.
Leviticul 27:7
De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
Leviticul 27:8
Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.

Care este diferenţa dintre Soare şi Lună sau de ce unii sunt ignoranţi ?


Luna nu este luminator in sensul in care este Soarele. Soarele creeaza lumina zilei. Luna nu creeaza lumina ci doar o reflecta pe cea a Soarelui. Este o eroare grava a autorilor vechiului Aceasta eroare grava se explica prin convingerea oamenilor primitivi ca lumina exista de la sine iar Soarele si Luna doar o lasa sa treaca! Mai este o posibilitate, iluzorie insa: ipoteza ca lumina despre care se vorbeste sa nu fie formata din fotoni? In cazul acesta presupun ca ar fi fost oportuna folosirea unui alt termen, nu credeti?
O alta eroare grava o reprezinta credinta ca ar fi putut creste verdeata pe planeta in lipsa Soarelui. Va reamintesc faptul ca gravitatia Soarelui tine Terra(si restul planetelor) pe orbita. Nicidecum Soarele nu ar fi putut aparea ulterior Pamantului, ce sa mai vorbim de verdeata… Explicatia e foarte simpla: autorii textului in cauza nu aveau cunostinte de fizica, astronomie, botanica, etc. Ei aveau doar nevoie de o doctrina care sa-i tina uniti pe israeliti, sa-i faca sa creada ca sunt iubiti de zei, etc si nu au acordat atentie celorlalte detalii


Vin cu nişte precizări la comentariul cititorului .

1. Biblia nu menţionează că Luna ar fi la fel ca şi Soarele. Ba mai mult, sunt descrişi ca fiind diferiţi ca mărime (ceea ce vizual nu era încă observabil):

„Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. ” (Genesa 1:14-18)

Este clar că Soarele avea ca scop să lumineze ziua, iar Luna – noaptea.
Ceea ce pare a fi o eroare, de fapt este o neconcordanţă cu unele opinii subiective.

2. În cartea Genesa este menţionată deja lumina, cea pe care Dumnezeu a despărţit-o în zi şi noapte (adica să lumineze dintr-o parte Pământul).
„Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”
Dumnezeu a zis şi s-a făcut , nu doar lumina ci şi cerul, uscatul, plantele şi animalele.
Este greşit să afirmi că lumina din prima zi nu era din fotoni, faptul că era de la altă sursă nu înseamnă că natura ei era diferită. E o deducere greşită.
Dacă într-un oraş este doar un izvor şi eu am adus apă din altă parte (altă sursă), apa tot apă rămâne – nu mai trebuie s-o redenumesc.

3. Plantele puteau creşte şi în lipsa Soarelui căci , după cum am menţionat, lumina nu lipsea. Dar dacă şi nu era lumină – timp de 24 de ore plantele nu aveau să sufere.

4. Autorul Sfintelor Scripturi este Dumnezeu.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. ” (2 Timotei 3:16-17)

Dumnezeu a creat tot universul şi întreg Pământul. El a creat nu doar natura dar şi legile ei:

„ Cine s-a suit la ceruri, şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? ” (Proverbele 30:4)

Poporul Israel nu avea toate cunoştinţele din ştiinţele care sunt azi , dar ştia ceea ce oamenii au dorit să uite – Dumnezeul poporului lor a creat totul.
E uşor să afirmi că un popor era ignorant DOAR din motiv că nu avea cunoştinţele de azi. Conform acestei logici – generaţiile trecute erau mai „sălbatice” decât cei ce cunosc mai mult , adica faţă de generaţiile acutale?!!
Autorul întrebării a pornit de la premisa că în trecut oamenii erau sălbatici şi trăiau în triburi, pe când Biblia ne spune despre nepoţii lui Adam că deja trăiau în corturi şi în cetăţi.

„ Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael;
Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi
Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. ” (Geneza 4:17-20)

Apropo, poporul evreu a intrat în legământ cu Dumnezeu de bunăvoie,deci ideea conform căreia era nevoie de o doctrină pentru a-i manipula este total greşită şi nefondată.

#creatie, #lumina, #luna, #pamant, #soare