Cum trebuie să fie viața unui creștin | Pilda talanților (Matei 24:14-30)

14Atunci* Împărăţia cerurilor se va asemăna cu* un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia* după puterea lui; şi a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste* multe lucruri; intră în bucuria* stăpânului tău!”
22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23 Stăpânul său i-a zis: „Bine*, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25 mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28 Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29 Pentru că* celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în* întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Binențeles că Pilda talanților trebuie luată în contextul pildei celor 10 fecioare și a despre judecata viitoare, dar iată câteva principii scoase din această pildă:

  1.  Stăpânul e Domnul Isus iar robii sunt creștinii.
  2. Când Domnul Isus va veni atunci el va găsi două feluri de slujitori – autentici și falși.
  3. Fiecare a primit după puterea sa. Cine știe puterea fiecăruia? Domnul Isus.
  4. Talanții trebuie folosiți spre câștigul stăpânului.
  5. Responsabilitățile nu au fost date oricui, ci numai la robii stăpânului.
  6. Nu e vorba de talente naturale sau supranaturale, ci despre responsabilitatea creștinului (în vestirea Evangheliei și trăirea ei).
  7. Pilda nu e axată pe a doua venire a Domnului Isus ci pe timpul folosit până la revenirea Lui.
  8. Ce au primit robii este a stăpânului.
  9. Primul și al doilea rob au fost activi, al treilea a fost pasiv.
  10. Nici noi nu știm când va veni Isus, deci trebuie să fim activi.
  11. Fiecare e conștient de ceea ce primește, nu este în necunoștință. Deci ce am primit de la Domnul și pentru ce vom fi trași la răspundere?
    • Darurile noastre spirituale
    • Duhul Sfând (să nu îl stingem sau întristăm )

    -puterea de a fi martori

    • porți deschise (posibilități)
    • lideri peste noi

    -ucenici

    • sănătate
    • timp
    • înțelepciunea din Cuvânt
  12. Primul și al doilea au primit aceiași răsplată.
  13. Frica care ne face să fim pasivi – ne face mult rău.
  14. Robul rău știa foarte bine ce trebuia să facă – fie să semene fie să dea la zarafi talantul. În ambele cazuri efortul era minim.
  15. Mai bine să faci mai puțin decât nimic.
  16. Fiecare creștin trebuie să se gândească la multiplicare/creștere/înmulțire.
  17. Cel ce acționează o face îndată. Nu amână.
  18. Cel rău și-a căutat de treburile lui, nu ale Domnului. Așa procedează cel viclean și leneș.
  19. Cei fideli vor fi într-o măsură oarecare roditori.  Cei neroditori vor fi nimiciți (numiți fățarnici, ipoctriți).
  20. Hristos nu vrea robi leneși.
  21. Remunerarea cea mare vine abia la sfârșit.
  22. Dumnezeu e cel care se gândește la remunerare.
  23. Cel pasiv e numit viclean și leneș.
  24. Ca să pui responsabil pe cineva pe lucruri mari întâi ii dai lucruri mici.
  25. Robii activi nu s-au comparat între ei. Posibil au conlucrat.
  26. Cei activi nu s-au  lăsat influiențați de cel pasiv.
  27. Cel pasiv au venit cu scuze, cei activi – cu rezultate.

Aceste idei nu sunt doar ale mele, sunt adunate de la mai multe surse. E un fel de ciorna pentru a pregăti o lecție. Sper să o găsiți folositoare.

Închinarea prefăcută

Când a fost Domnul Isus pe pământ a acuzat un fel greşitde închinare. Un mod devenit foarte des întâlnit în acea vreme. Pentru Mântuitorul nostru este foarte important nu doar cum ne închinăm în exterior dar şi motivaţia inimii noastre. Iată ce spune El în predica de pe munte:

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

Cei care trăiesc viaţa de credinţă doar ca să fie apreciaţi de oameni nu vor fi răsplătiţi de Dumnezeu. La ce aspecte se referea Domnul Isus? La 3 aspecte foarte importante:

2 Tu, dar, când faci* milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
3 Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti*.
5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
6 Ci tu, când te rogi, intră* în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
16 Când postiţi*, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
17 Ci tu, când posteşti, unge-ţi* capul şi spală-ţi faţa,
18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Aceste trei aspecte sunt foarte importante: milostenia, rugăciunea şi postrul, nu se renunţă la ele ci se arată cum dintotdeauna cerea Dumnezeu să fie făcute.