Dumnezeu iubeşte şi lucrează (Psalmul 23)| 365

1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul şi mă* povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Ce face Dumnezeu? 
1. Domnul este păstorul, El este cel ce îşi face griji pentru aleşii lui şi El alege lucrurile care le vor face bine şi nu rău. Ca şi Păstor, Domnul ghidează viaţa credinciosului şi El ştie unde trebuie să ajungă creştinul şi vede destinaţia finală, pe când noi nu o putem vedea totdeauna.  Când alege pentru oameni, Dumnezeu alege lucrurile care îi vor aduce odihnă.
Dumnezeu afirmă în cartea Proverbelor că unele acţiuni aduc bucuria şi odihna, cum ar fi pedepsirea corectă a copiilor tăi.

Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna si iti va aduce desfatare sufletului.(Prov.29:17)

Nu procesul de pedepsire este plăcut ci rezultatul acţiunilor fiului, alegerile lui după pedeapsă îţi vor aduce bucurie şi odihnă.
Cred că David când a scris aceste rânduri se referea la consecinţele ascultării de Cuvântul Domnului, căci El „îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte”.

2.Domnul protejează. Protecţia lui Dumnezeu vine şi prin faptul că dă sfaturi care ne feresc de potenţiale pericole dar şi prin faptul că este cu noi în greutăţi. În greutăţi El ne dă propăşirea şi El ia o parte din greutăţi asupra Sa.
În timpul vieţii Sale pe Pământ, Dumnezeu Isus Hristos a luat păcatele noastre asupra Sa.

„4 Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile* Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi* rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53)

Isaia vorbeşte despre faptul că Domnul a venit când noi eram fără Păstor şi a venit tocmai ca păstor a sufletelor noastre şi a trecut El prin greutăţile şi pedepsele care trebuia să trecem noi: El a fost pedepsit în locul nostru, El a fost scuipat pentru greşelile noastre şi dispreţuit cu dispreţul care îl meritam noi tocmai pentru ca noi prin credinţa în El să avem parte de păşuni verzi şi odihna veşnică.
Isus este păstorul care îşi dă viaţa pentru oile sale ca oile să aibă viaţă din belşug. El este cu noi în greutăţi şi în odihna noastră. Să nu căutăm pe Domnul când ne este greu, dar şi când ne este bine. Când ne este bine avem mai mare nevoie de El, de sfaturile Lui şi de învăţătura Sa ca să nu ajungem mai rău decât am fost, ca să putem ajuta pe alţii şi ca să vorbim şi altora despre dragostea lui Hristos şi grija Lui.

Ca şi taţi ai copiilor noştri trebuie să tindem să acţionăm şi noi aşa faţă de copiii noştri – să îi învăţăm corect, să le dăm direcţia corectă şi să îi asigurăm că vom fi cu ei în greutăţi. Ei trebuie să ştie aceasta şi sunt sigur că se vor bucura de familia care o au şi îşi vor găsi odihna în sânul familiei.

Concluzie:Psalmistul nu alege vreo cale fără ca să ştie că aceasta e o cale plăcută lui Dumnezeu şi nu acceptă o altă relaţie cu Dumnezeu decât petru totdeaua şi aceasta îi aduce o pace şi o bucurie. Care dumnezeu a mai făcut aceasta pentru întreaga omenire? El merită toată cinstea şi gloria!

Nu am putut sa nu pun şi însemnările pastorului Vernon McGee referitor la acest psalm deosebit:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost

 

 

Despre post:ce facem greșit?

Prorocul Isaia atinge și subiectul postului în cartea sa, îi atribuie un capitol întreg:

„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei! În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. – „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!”. Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”” (Isaia 58)

Iată ce trebuie să faci în perioada postului:
-amintește-ți de păcatele poporului
-să nu te lași în voia patimilor tale
-caută voia lui Dumnezeu și cere hotărâri drepte
-caută să te apropii de Dumnezeu
-nu posti de dragul oamenilor și nu lua postul ca pe un chin al sufletului

• în perioada postului nu te purta rău cu cei din jur (nu asupri, nu te certa, nu fi răutăcios)-astfel de post nu este plăcut Domnului

-lasă-te de răutate
-nu mai asupri
-împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe cei fără adăpost
-nu întoarce spatele aproapelui tău care este în nevoie
-nu amenința și nu arunca vorbe de ocară
-să sfințeşti pe Domnul, să-L slăvești,
-să nu te îndeletnicești cu treburile tale și să nu te dedai la flecării,
Postul reprezintă o apropiere de Dumnezeu nu doar un chin al sufletlui, o abstinență de la mâncare, dacă postul tău reprezintă doar o înflămânzire sau alegi să nu mănânci ceva – atunci postești într-un fel care nu-i este plăcut lui Dumnezeu.
În timpul postului este bine ca să cauți voia lui Dumnezeu citind și studiind Sfintele Scripturi. Cât timp acorzi tu Bibliei? Ai timp de rugăciune? Să te rogi și să-ți ceri iertare pentru păcatele tale și păcatele națiunii?
Modul tău de viață trebuie să fie schimbat, să te uiți la cei în nevoie, să cauți să împlinești nevoi – și aceasta nu trebuie să fie doar de dragul postului și în perioada postului, căci în rugăciunile tale ceri ca Domnul să facă judecăți drepte, însă Dumnezeu va pedepsi pe cei fățarnici.
Nu este corect să fii creștin de ocazie – să te porți frumos cu cei din jur doar duminicile și în post.
Nu căuta să îndeplinești niște ritualuri doar că așa face toată lumea, nu căuta să imiți pe alții, ci caută singur voia lui Dumnezeu, căci riști să te ocupi cu nimicuri doar imitând, doar ca să nu te evidențiezi. Ce vor învăța copii de la tine? Că nu e nevoie să pătrunzi în esență, că trebuie să faci doar ceea ce fac alții? Seamănă mai mult o viață copiată de la cineva dar nu și trăită.

Isaia vorbește și de niște consecințe ale unui post corect și plăcut lui Dumnezeu, iată care sunt ele:
-„atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
-atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!”
-Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
-ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”.
-atunci te vei putea desfăta în Domnul!!
O atitudine corect aduce rezultate frumoase, aduce bucurie în relația cu Dumnezeu. Un post are ca rezultat un răspuns din partea lui Dumnezeu, răspuns ce presupune călăuzire și bucurie. De fapt, postul presupune o relație directă cu Dumnezeu – „ Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!””.
Pentru ce postești? Ca să-ți curățești organismul de câteva kg, ori ca să te apropii de Dumnezeu și să fii mai plăcut Lui?

#isaia, #post