Iona, prooroc al lui Dumnezeu a fost trimis în Ninive, căci răutatea oamenilor din cetate a ajuns mare. Dumnezeu îl trimite pe Iona cu un mesaj special pentru locuitori:
„Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”” (Iona 3:1-2)
Iona însă știa că Dumnezeu este plin de milă și dacă locuitorii cetății se vor pocăi, se vor întoarce de la faptele lor rele, atunci El nu îi va pieri.
„Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile. Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!””
Mesajul lui Iona nu conținea nici nevoia de pocăință, nici starea păcătoasă a cetății, însă acest mesaj a mișcat pe împărat:
„Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui,
Porțile cetății Ninive
următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.”
Deci, hai să urmărim împreună desfășurarea evenimentelor:
1. Împăratul a auzit (direct sau indirect) mesajul lui Iona și s-a acoperit cu sac și a șezut în cenușă.
2.Împăratul a anunțat un post: nimeni să nu guste nimic și să nu bea apă deloc.
3. Toți să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire.
4. Dumnezeu a văzut că ei se întorceau de la calea lor cea rea și nu le-a făcut rău.
Postul locuitorilor a avut câteva componente: realizarea că Dumnezeu îi va pedepsi pentru păcatul lor, regret față de ceea ce făceau, strigăt către Dumnezeu, renunțare la faptele lor rele și abstinență de la mâncare și apă.
Acest post a fost unul spontan, pentru o nevoie urgentă. Postul nu s-a caracterizat doar prin abstinență de la mâncare, ci și prin rugăciune. Rugăciunea a fost urmată de o pocăință tocmai ca să amâne pedeapsa lui Dumnezeu.
Pare straniu, dar ninivenii au apelat la caracterul lui Dumnezeu, la mila Lui chiar dacă erau păgâni și străini de făgăduințele Lui.
Cred că este corect ca în perioada postului, fiecare să își cerceteze inima și faptele ca să vadă dacă acestea sunt plăcute lui Dumnezeu. Cred că este corect ca în timpul postului, accentul să fie pus pe renunțare la obiceiuri urâte, păcate, iar apoi fiecare să trăiască de acum în colo în ascultare de Dumnezeu.
Postul nu este o schimbare pentru o perioadă, un sezon sau o zi ci este un timp de rugăciune tocmai pentru a schimba și obiceiurile noastre.
În cazul cetății Ninive, schimbarea aduce biruință. Dumnezeu dorește ca fiecare să aibă o viață plină de victorii asupra păcatelor.
Curbet Alexandru 