Despre mânie

Cain – omul mânios

Cain a fost condus de mânie în alegerile lui. Drept consecințe au fost relații distruse cu familia și cu Dumnezeu. Condus de mânie… sună ca un ultim capitol din viața lui Cain.

Datoria # 1 a bărbatului în familie

Trebuie sa traiasca tinerii casatoriti cu parintii?

Nu iubiți lumea !

După omorârea lui Abel, în cartea Geneza sunt prezentați urmașii lui Cain, și sunt prezentați într-o lumină frumoasă – oameni de artă, meșteri deosebiți și fermieri. Le lipsea un singur lucru – o relație cu Dumnezeu. În urmașii lui Cain se poate urmări evoluția naturii umane când aceasta refuză pe Dumnezeu. Întâi apre răutatea (calea lui Cain) apoi dorința de bani (rătăcirea lui Balaam) și dorința de putere (răscoala lui Core). Acești pași sunt prezentați în epistola lui Iuda.
Evanghelistul Ioan însumează totul astfel „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor* şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

Doi autori și atât de aproape au redat evo…, degradarea naturii umane când aceasta hotărăște să trăiască fără Creator.

Despre câte ceruri este vorba în Biblie?

Întrebare:

Ştiţi că primul verset este “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. Despre câte ceruri este vorba în Biblie?

Faptul că în versetul 1 se foloseşte pluralul – putem presupune că au fost create minim 2 ceruri

Versetul 1 nu face referire la atmosferă şi univers deoarece acestea au fost create mai târziu.

“Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.” (Geneza 1:6-8)

“Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. ” (Geneza 1:14-19)

Deci nu putem afirma că “cerurile” din versetul 1 cuprind şi cerurile create mai târziu (atmosfera şi stelele).

Biblia vorbeşte despre un al treilea cer

Apostolul Pavel vorbeşte despre sine că a fost răpit în al treilea cer.

“ E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. ” (2Corinteni 12:1-4)

Acest al treilea cer este numit şi rai, de către apostolul Pavel.

Deci, Biblia menţionează trei ceruri.

Unde se afla grădina Eden?

Întrebare:

„Zilele acestea urmăresc un documentar despre minunile naturii și acolo se zice că locul unde viața a apărut pe pămint,raiul sau Edenul,ar fi in Kenia de azi, undeva numit Serengeti. Credeți că pe baza descrierilor din Geneza se poate stabili locul raiului? Vă multumesc anticipat si Doamne ajuta!”

Cartea Geneza oferă o descriere a locului în care a fost amplasată grădina Eden.

„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de al treilea este Hidechel (Tigru): el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”„ (Geneza 2:7-17)

Iată ce detalii am aflat despre grădină:
– a fost sădită de Dumnezeu în Eden
– locul ei este spre răsărit (Est),
– un râu se despărțea în patru brațe – râurile Pison, Ghihon, Hidechel(Tigru) și Eufrat.

La moment, două din cele patru râuri din Eden ori sunt redenumite ori nu există, este vorba despre Pison și Ghihon. De fapt, există un râu Ghihon ce trece prin Ierusalim dar posibil să fi fost redenumit după ce au intrat evreii în țara promisă.
Unii cred că râul Pison este râul Dunărea, ceea ce nu poate fi adevărat
Una din ipoteze afirmă că râul Gihon corespunde cu râul Al-Qurnah din Irak, iar râul Pison corespunde cu sistemul de râuri Hafar Al-Batin (de asemeni numit astăzi răul Kuwait).

Dacă e să analizăm după ceea ce știm – grădina Eden trebuie să fie poziționată în locul unde este râul Tigru, râul Eufrat și Asiria (Siria). Cel mai probabil grădina Eden se afla în locul unde acum este Iraq,Iran sau Turcia.

Care este legătura dintre bioenergie şi credinţa creştină?

Întrebare:

„Bioenergia are legătură cu  religia?”

Cred că persoana care a pus întrebarea a avut în vedere religia creştină. Dar înainte de a răspunde să facem o mică prezentarea a ceea ce prezintă bioenergia.

Ce este bioenergia?
Bioenergia poate avea două sensuri: energia obţinută din biogaz (şi nu e cazul nostru) şi enegia care o are omul şi care o poate exploata (practicată în hinduism).
Explicaţia este dată chiar cei ce o practică:

„Bioenergia este o terapie   bazată pe forţa câmpului energetic. Tratamentul cu bioenergie se realizează prin pase magnetice cu ajutorul mâinilor, fără atingere.
Magnetismul sau bioenergia este un fluid energetic de care dispun mulţi oameni, dar care nu-l utilizează, nu-l dezvoltă, nu-l cunosc. Această capacitate se poate dezvolta prin practicarea Reiki sauYoga.”

Bioenergoterapeutii (persoanele care vindecă cu ajutorul bioenergiei) consideră că au  darul de a vedea unitatea cosmica prin aură. Culoarea aurei poate spune unele lucruri despre om ,de  exemplu:
„Albastru deschis = creativitate, logica, comunicare buna
Verde inchis = persoana cu capacitati mari de a vindeca pe ceilalti
Mov deschis = fantezie, evolutie spectaculoasa, boli de stomac”

Cei ce folosesc bioenergia pot atinge performanţa de a mişca obiecte, vindeca unele boli, pot transmite bioenergie altor persoane doar prin puterea gândului.
Bibla atenţionează că unele minuni se pot realiza şi prin puterea satanei:

“Arătarea lui (antihristului) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. ” (2 Tesaloniceni 2:9-10 )

Deşi textul de mai sus se referă la o perioadă din viitor el arată că şi Satana poate face minuni şi semne.

Bioenergia nu are nimic în comun cu creştinismul.

Chiar dacă unii afirmă că pe icoane  sfinţii sunt reprezentaţi cu aură – crezând că aceasta este o dovadă a faptului că ei lucrau prin bioenergie, aura rămâne un termen departe de credinţa creştină.

Pe unul din site-uri bioenergeticianul este numit  vrăjitor:

„Maestrul vrajitor este creierul terapeutului, iar creierul pacientului va fi ucenicul vrajitor. Pentru vindecare vom folosi resursele nebanuite inca, pe care ni le ofera cu generozitate propriul nostru creier. Energiile care ne inconjoara pot fi miscate si modelate relativ usor prin puterea mintii.”

Însă vrăjitoria este condamnată de Biblie. Chiar pe când era Pavel în Efes unii vrăjitori  s-au pocăit şi şi-au ars cărţile :

„ Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. ” (Faptele apostolilor 19:18-19)

Bioenergia , conform lui Albert Ignatenco şi Veniamin Galovaneţ („ABC. Bioenergie şi Psihosugestie”pag. 10) vine din cosmos iar prin poziţionarea într-un anumit fel  ea poate fi recepţionată chiar şi de om.
Cei ce practică yoga (sau încărcarea cu bioenerige) recunosc că:
-Dumnezeu există însă afirmă că Dumnezeu se regăseşte în orice lucru creat , deci şi în oameni. Cu o astfel de înţelegere unii se cred dumnezei şi se închină propiei persoane nu lui Dumnezeu.
– sufletul omului se reîncarnează (trece în alt trup după moarte). (Biblia spune că sufletul omului după moartea are doar două destinaţii posibile : locuinţa morţilor sau Împărăţia lui Dumnezeu).

Biblia învaţă că Dumnezeu a creat pământul şi vietăţile dar nu se identifică cu ele.

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.” (Geneza 1:1-3 )

Dumnezeu a creat totul prin Cuvântul Său – dar nu este parte din creaţie.

Bioenergia este termen folosit de cei ce practică meditaţiile (yoga) , această bioenergie nu are nimic cu credinţa creştină , mai mult – unii care au practicat vindecare cu bioenergie şi s-au pocăit au recunoscut că ceea ce au făcut era foarte rău şi de natură malefică.

De ce Dumnezeu a creat păsările în aceeaşi zi cu fiinţele mării?

Întrebare:
” De ce credeţi că a creat Dumnezeu păsările în aceeaşi zi cu fiinţele din mediul acvatic? Toate celelalte animale terestre afara de om le-a creat in ziua a 5-a iar păsările în ziua a 4-a.“

Autorul întrebării cred că are în vedere neconcordanţa dintre relatarea biblică şi cea evoluţionistă.

Evoluţia presupune că viaţa a apărut întâi la nivel monocelular,vietăţi marine, apoi cele de pe uscat şi abia la sfârşit păsările.
Întâi, nu s-au găsit verigi între peşti şi mamifere sau între mamifere şi păsări.
Verigile prezentate sunt:
– peştele cu picioare care ar fi ieşit la mal. Însă nimeni nu explică cum peştele s-a făcut amfibian. E posibil ca de la o simplă ieşire din apă să se producă plămâni? Ce duce la astfel de mutaţii? Sunt posibile ele?
Poza de mai jos arată un peşte obişnuit care se sprijină pe înotătoare.

– pasărea cu dinţi arheopterix. Iată o scurtă analiză :

Evolutionistii au pus mare pret pe descoperirea unei fosile pe care au numit-o arheopterix (sau aripa straveche).
O buna bucata de vreme, ei au afirmat cu tarie ca aceasta este demonstrarea trecerii de la reptila la pasare. Dar care este realitatea cu acest animal “ciudat”?
Fosila acestei vietuitoare are cateva caracteristici ce pot fi usor observate:

– aripi aerodinamice, forma lor este foarte asemanatoare cu cea a aripilor de astazi,

– corpul si aripile acoperite complet cu pene (asemanatoare celor actuale),
– sitemul osos este de tip pneumatic, usor (oasele aripilor si ale picioarelor sunt goale si rezistente),
– toate organele specifice pasarilor sunt complet dezvoltate (ciocul, aripile, coada, etc.)
Pe deasupra, cei care o vreme au sustinut ca fosila aceasta reprezinta veriga lipsa intre reptila si pasare, au lasat-o mai moale. De ce? Simplu. Pentru ca, intre timp, s-au descoperit destul de multe fosile de pasari, asemanatoare celor de astazi, si datate ca vietuind in aceeasi perioada cu arheopterixul. Unele dintre fosilele pasarilor au fost datate inaintea acestei zburatoare.
In concluzie, arheopterixul nu este o veriga ci chiar O PASARE putin mai ciudata. Oare astazi nu exista diverse specii de pasari cu forme mai ciudate?

Dumnezeu a creat toate vietăţile în zilele a 4-a şi a 5-a :

“Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.”(Genesa1 :20-25)

De ce a creat Dumnezeu celelalte planete?

Întrebare:

De ce a creat Dumnezeu celelalte planete (Saturn….etc.)? Dacă există 1000 de galaxii, de ce ne iubeşte pe noi?Probabil mai sunt şi alte creaţii sau sunt nişte minciuni cu galaxiile?

Dumnezeu a creat celelalte planete şi întreg universul în a patra zi a creaţiei

“Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.” (Genesa 1:14-19)

Celelalte planete din Sistemul nostru Solar se văd pe bolta cerească ca nişte stele mici.

Autorul întrebării presupune că în alte galaxii ar putea exista viaţă presupunând prin aceasta existenţa extratereştrilor.  Biblia menţionează că tot universul a fost creat pentru Pământ şi noi avem un scop în întreg univers. Nu suntem o parte puţin importantă a universului – ci suntem cei mai importanţi pentru Dumnezeu.

Un grup de oameni de ştiinţă au demonstrat că Pământul este unic în tot universul. Vă invit să priviţi “Planeta privilegiată”

De ce ne iubeşte Dumnezeu?

În faţa lui Dumnezeu avem mare preţ. Valoarea unei vieţi umane nu poate echivala cu nimic-decât cu o altă viaţă umană.
La început Dumnezeu “a suflat în nări suflare de viaţă” lui Adam, făcând fiecare fiinţă umană cu suflet nemuritor şi făcând pe toţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Pentru fiecare din noi Dumnezeu a dat pe Fiul Său. Oare nu este o dovadă de dragoste ?

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3:16-18)

Dumnezeu ne iubeşte pentru că suntem creaţia Lui şi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu.
Cum reflecţi tu caracterul lui Dumnezeu? Faptele tale sunt păcute lui Dumnezeu?
Ai crezut în Domnul Isus?

Câţi ani au trecut de la Adam la ieşirea din ţara Egipt?

Întrebare:

“Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?
Câţi ani au fost de la Adam până la Avraam?
De la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost?”

Să răspund pe rând:

1. Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?

Ca să calculăm va fi necesar să adunăm toţi anii din cartea Geneza până la potot:

“Genesa 5
3 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set.
6 La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
9 La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
29 El i-a pus numele Noe.
32Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ. (Geneza 7:6)”

2. Câţi ani au fost de la Adam până la Avraam?

Geneza 11 ne ajută să calculăm anii de la potop până la Avraam.

“10 Iată spiţa neamului lui Sem: La vârsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.
12 La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.
14 La vârsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.
16 La vârsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.
18 La vârsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.
20 La vârsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.
22 La vârsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.
24 La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.
26 La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.”

3. Câţi au au trecut de la Adam la ieşirea poporului evreu din Egipt?

De la Avraam până la Iacov au trecut 160 de ani:

““Avraam era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său, Isaac.” (Geneza 21:5)
“Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, arameul. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei.Cel dintâi a ieşit roşu de tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.” (Geneza25:20-26)”

La intrarea în Egipt Iacov a intrat la faraon , care l-a întrebat câţi ani are:

“Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?”
Iacov a răspuns lui faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.””(Geneza 47:8-9)

Cartea Exod ne dă numărul exact de ani cât au stat poporul evreu în Egipt:

“Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.(Exod 12:40)”

Deci, de la Avraam până la ieşirea din ţara Egipt au trecut 720 de ani.
Dacă adunăm anii de la Adam la Avram (1946 ani) şi de la Avraam la ieşirea din Egipt (720 ani) vom avea 2666 de ani. Deci poporul evreu a ieşit din Egipt în, aproximativ, anul 2666 de la crearea lumii.

Există extrateșteri?

Întrebare:

Ce credeți despre extratereștri? Mulțumesc!

Persoanele care cred în extratereştri acceptă că viaţa a apărut pe Terra prin evoluţie

Să explic: evoluţia presupune faptul că viaţa pe Pământ a apărut din întâmplare, din nimic. Dacă a apărut din nimic pe acest Pământ – logic ar fi să apară din nimic şi pe alte planete.

Biblia spune că Dumnezeu a creat omul – parte bărbătească şi parte femeiască :

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă,umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Genesa 1:26-28)

Viaţa pe alte planete nu poate avea loc

Din toate planetele sistemului solar – nici o planetă nu are condiţiile necesare pentru a susţine o viaţă complexă. Atât planetele de tip terestru (Mercur, Venus, Marte,Pluto) cât şi giganţii gazoşi (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun) fie că au temperature mai mici de – 140ºC, fie că nu au atmosferă, fie că sunt prea fierbinţi(+400ºC).

Din tot sistemul nostru solar – suntem singura planetă locuită de fiinţe inteligente.

Distanţa până la alte sisteme solare este imensă

Dacă extratereştri ar exista – ei ar fi nevoiţi să parcurgă distanţe uriaşe . Cea mai apropiată stea Alfa –Centaur se află la aproximativ 4 ani lumină (adica distanta care o parcurge lumina timp de 4 ani).

Dacă extratereştri ar avea viteze impresionante de 1000 km/s atunci extratereştrilor le-ar trebui să parcurgă această distanţă timp de 1200 de ani. Chiar şi la presupunerea că s-ar putea mişca cu viteza de 10.000 km/s – le-ar trebui să ajungă până la Pământ şi înapoi – 240de ani!

Puneţi-vă întrebarea : de ce ar străbate o navă distanţa de 37.843.200.000.000 km doar pentru a fi văzută şi apoi să plece înapoi?

Condiţiile pentru ca pe alte planete să există viaţă sunt:

– să existe apă lichidă
– soarele să nu fie prea mare (o stea pitică – destul de rară)
– planeta să aibă camp magnetic puternic – care s-o protejeze de radiaţiile de pe stea.
– planeta să aibă masă mare, pentru ca şi câmpul magnetic să fie suficient de mare
– să fie destul de aproape de steaua în jurul căreia se roteşte pentru ca apa să fie în stare lichidă.
– să aibă un satelit cu masa comparativ mare care să-i stabilizeze înclinarea axei.
– să se afle în zona locuibilă a galaxiei –nici prea aproape de nucleul galaxiei ,dar nici prea departe.
– crusta planetei să fie suficient de subţire.
– planeta să fie acoperită cu apă în proporţie de 70% pentru a permite diversitatea vieţii.
– În apropiere să aibă giganţi gazoşi pentru ca să fie protejată de eventuale coliziuni cu corpuri cereşti.
– să aibă o atmosferă din azot şi oxigen (transparentă) care să nu permită existenţa efectului de seră (ca şi pe Venus).
– ş.a.

Statistic – aproape că nu există planete care să respecte aceste condiţii. Aceasta fiind dovada că suntem foarte rari în univers.

Cât timp a construit Noe corabia?

Întrebare:

„Am auzit unii predicatori mentionând că Noe a construit corabia timp de 120 de ani, însa nu am gasit lucrul acesta menționat în Scriptură. Tot ce observ e că în Geneza 5:32 se spune că Noe avea 500 de ani când i s-au născut copiii, iar în Geneza 7:6 că avea 600 de ani când a venit potopul. Vă rog să-mi explicați acest lucru.”

Într-adevăr, în Geneza 5 se spune că la vârsta de 500 de ani lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.

„Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

Posibil că cei trei fii ai lui erau gemeni, nu sunt sigur, dar sigur este faptul că toți ei s-au născut când Noe a împlinit 500 de ani.
Noe s-a născut aproape după o mie de ani după crearea lumii.

Înainte de potop Noe a primit poruncă de la Dumnezeu să construiască o corabie:

„Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de goferc; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (Geneza 6:12-22)

Noe a primit porunca când fii săi erau căsătoriți. Posibil ei s-au căsătorit la 20 de ani sau la 30 de ani, sau la 50 de ani. Nu spune Biblia când s-au căsătorit Sem, Ham și Iafet, dar sigur s-au căsătorit când Noe avea peste 520 de ani.
Potopul a venit când Noe avea 600 de ani.

„Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.” (Geneza 7:6)

La un simplu calcul putem afirma că Noe a construit corabia mai puțin de 80 de ani. Din motiv că arca lui Noe avea dimensiuni foarte mari putem afirma că construcția ei a durat mult timp. Posibil că a durat 5 ani, posibil 10 ani, posibil 50 – în realitate nu putem ști cât a durat, putem spune sigur că nu a durat 100 de ani.

Permite Dumnezeu clonările?

Întrebare:

În urma unei discuții purtate cu un prieten, aceasta m-a întrebat de ce Dumnezeu permite clonările. Adică, dacă oamenii de știință au clonat animale, pot clona și oameni. De ce Dumnezeu permite să pună un suflet în acea ființă clonată, pentru că numai Dumnezeu creează oameni. Nu am știut ce să-i răspund acelui prieten. Sper Domnul să dea un răspuns la această întrebare. Amin.

Ce este clonarea?

Clonarea este o formă de reproducere asexuală. Un copil produs prin clonare ar fi duplicatul genetic al unei persoane existente. Clona nu va fi nici fiica sau fiul, sau sora, sau fratele geamăn al persoanei clonate, ci va intra într-o nouă categorie.
Clonarea reprezintă procesul de a crea o copie identică genetic a unui original. Clona în sensul biologic reprezintă un organism multicelular care posedă exact aceleași gene cu un alt organism viu.
Pentru clonare poate fi folosită orice celulă adultă din corpul uman.
Este necesar un ovul de la care s-a înlăturat nucleul și în care se introduce nucleul unei celule adulte din corpul uman, alta decât un ovul. Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum fertilizat acesta va începe sa se dividă precum într-o concepție normală cu un spermatozoid. Zigotul nou format va fi implantat în uterul unei mame purtătoare. Clona sau copia genetică care se va naște va prezenta fenotipul (aspectul fizic, caracteristicile comportamentale, fiziologice și biochimice) precum și genotipul (totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adultă și nu a donatoarei ovulului sau a mamei purtătoare.

Prima clonă – oaia Dolly

Dolly ( 5 Iulie 1996 – 14 Februarie 2003 ) a fost o oaie femelă de specie domestică, fiind primul mamifer clonat. Clonarea a fost realizată de Ian Wilmut, Keith Campbell și alți cercetători de la Institutul Roslin de lângă Edinburgh (Scotia). Ea a dat naștere în total la șase miei. Primul născut a fost Bonnie, în Aprilie 1998.
Dolly a fost creată după 277 de încercări.
Pe data de 26 decembrie 2002, în a doua zi de Crăciun a avut loc nașterea primului copil obținut prin controversata tehnică a clonării. Fetița de 3,1 kilograme “s-a născut joi, 26 decembrie, la ora 11.55″, anunță cea care a condus proiectul, Brigitte Boisselier, care este om de știință de naționalitate franceză, fost cercetător chimist, iar acum președintă a societății de clonare umană “Clonaid” și episcop al sectei raeliților. Supranumită “Eva” de către oamenii de știință și jurnaliștii, fetița era așteptată de un cuplu de americani, fiind copia genetică a mamei sale.

Perspectiva biblică asupra clonării

Dumnezeu a creat omul după chipul Său:

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26)

Iar omul se consideră ființă umană încă fiind embrion:

Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalm 139:13-16)

În cartea Isaia 44:2, 21, 24, profetul Isaia spune:

Așa vorbeste Domnul, care te-a făcut și întocmit… Eu te-am făcut… Așa vorbește Domnul, Răscumpărătul tău, Cel ce te-a întomit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul…”
Psalmul 119:73 spune: “Mâinile Tale m-au făcut, și m-au întocmit”.

Dumnezeu a creat primul om:

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7)

Din versetele de mai sus vedem următoarele:
– omul este creat după chipul lui Dumnezeu, acest fapt face ca viața umană să fie prețioasă;
– omul este creat de Dumnezeu;
– Dumnezeu crează fiecare om în pântecele mamei lui;
– embrionul este numit ființă umană;
– Dumnezeu a rânduit durata vieții fiecărui om;
– omul este un suflet viu;
Omul este un suflet, nu este un corp ce are suflet „De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.” (1 Corinteni 15:45)

De ce Dumnezeu permite clonările?

Dacă ovulul fertilizat este deja ființă umană, când îi este înlăturat nucleul, aceasta este ucisă. În procesul de clonare are loc distrugerea intenționată a unei celule fecundate (care reprezintă deja o ființă umană), cu scopul de a-i înlocui nucleul.
Într-o măsură oarecare clonarea seamănă cu fertilizarea in-vitro – în ambele cazurisunt distruse celule deja fecundate.
Părerea mea este că, clonele vor fi  ființe umane, însă nu pot răspunde ce fel de suflete vor fi acestea.

Alte întrebări care apar referitor la clonarea umană sunt:
1. Clona este o ființă umană?
2. Ce fel de suflete vii vor fi create prin clonarea umană?
3. Vor avea aceleași drepturi cu ființele umane?
4. Care este gradul de rudenie între clonă și persoana clonată?

Surse:
GotQuestions
Intercer
clonarea.wikispaces.com

De ce apreciem frumosul?

De ce suntem surprinși de frumosul din natură? De ce suntem întântați de un apus de soare? Deoarece suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și vedem unele lucruri din perspectiva Lui.
Iată și argumentul meu- în primul capitol din biblie, Geneza 1, Dumnezeu crează tot ce ne înconjoară și le apreciază ca fiin frumoase  sau  foarte frumoase. Noi, ca cei creați după imaginea Lui (și declarați foarte frumoși ca și creație) avem în noi aprecierea frumosului.
Dacă e să luăm după zilele creației atunci am găsi frumos Pământul cu tot ce este pe el, marea, oceanele, cerul, iarba verde, păsările, planetele, Luna, stelele, animalele și alți oameni. Dacă Dumnezeu le-a numit frumoase, cum am putea noi să le numim urâte?

Dacă vedem ceva din cele descrise urâte, înseamnă că ne-am lăsat ca alții să ne învețe să apreciem și nu Dumnezeu. Nu putem spune că o țară este urătă – poate este neîngrijită, dar urâtă deloc. Nu putem spune că sunt oameni urâți, poate cu comportament rău, dar nu urâți.
Învățați să apreciați lucrurile din jurul vostru!

De unde era lumina din prima zi a creației?

Întrebare:

„1. Există ceva care lumina creația inainte de crearea luminii? Există vreun verset biblic care să spună aceasta?
2 .Biblia spune că Pământul a fost creat în 6 zile obișnuite, iar știința spune că în milioane de ani, unii creștini însă afirmă că la Dumnezeu 1 zi sunt 1000 de ani omenești. Am mai auzit că dacă Dumnezeu ar fi creat Pământul în 6 zile obișnuite acum noi nu am fi putut vedea stele care se află la milioane ani-lumină. Nu am găsit încă o explicație la aceasta. Cândva eram convinsă că Pământul a fost creat în 6 zile obișnuite, dar faza cu stelele nu o înteleg și aș dori o explicație. Mulțumesc!”

În prima zi Dumnezeu a creat lumina.

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:1-5)

•Lumina  a fost creată la început, în prima zi a existenței materiei și întregului univers.
•Lumina a fost creată de Dumnezeu și ea era bună.
•Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.
•Dumnezeu a numit lumina zi și întunericul –noapte.
Din acest text cunoaștem că lumina era orientată asupra pământului deoarece lumina o parte din el (s-a introdus termenul de zi și noapte). Lumina din Geneza nu este aceeași lumina din Apocalipsa.
Posibil în primele 5 versete este prezent un paradox – lumina (un efect) fără sursă (cauză). Dar Biblia menționează că Dumnezeu a creat doar  cerurile , pământul și lumina; nu este menționată crearea unei surse de lumină în ziua întâi.  O opinie la acest subiect leagă relatarea din Geneza cu teoria relativității restrânse:

„Albert Einstein susţine în teoria relativităţii că viteza luminii în vid este o constantă care nu depinde de sistemul de referinţă. Consecinţele acestui fapt sunt relativitatea timpului, a spaţiului, a masei şi a altor mărimi fizice. El a ajuns la acest rezultat prin calcul, dar nu a reuşit să explice din ce cauza viteza luminii în vid este constantă. Explicaţia o găsim în altă parte.Pe prima pagină a Bibliei ni se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu mai întâi a făcut lumina şi abia după aceea a creat şi celelalte lucruri care puteau fi luate ca sisteme de referinţă. Având în vedere acest fapt este perfect normal ca viteza luminii în vid să nu depindă de obiectele care nu existau atunci când a fost creată lumina.Vedem astfel că teoria relativităţii oferă o nouă confirmare a relatării biblice privind facerea lumii,dar mai vedem ceva: teoria relativităţii e considerată o culme a cunoaşterii omeneşti, pe când Biblia abia de aici începe. În concluzie, consider că ar rebui să avem mai multă încredere în ceea ce ne spune Duhul Sfânt în Biblie şi să nu mai plecăm urechea la basmele celor care o defaimă.”

Alternarea zilei cu noaptea a avut loc de trei ori.

În ziua întâi a fost creată lumina, pământul și cerurile,  însă abia în ziua a patra au fost create stelele, Luna (luminătorul cel mic) și Soarele (luminătorul cel mare). Versetele 14-18 oferă informație suplimentară:

„Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume:luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.”

Luminătorul cel mare va stăpâni ziua, exact acea zi care exista deja, zi care era caracteristică prin faptul că în ea era prezentă lumina.
Dumnezeu a plasat luminătorii în  întinderea cerului să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Lumina din ziua a patra avea ca sursă luminătorii și nu era lumina inițială, de parcă Dumnezeu a creat întâi lumina specifică planetei, apoi steaua care să producă această lumină.
Trebuie de observat că în zilele creației, Dumnezeu  crează din nimic și creează ce nu a mai fost înainte.
Apostolul Pavel  citează un verset din Geneza:

„Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4:6)

Pavel specifică faptul că lumina nu are sursă.
Prorocul Ieremia afirmă că Dumnezeu a creat sursele de lumină:

„Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor.” (Ieremia 31:35)

În concluzie, Dumnezeu a creat lumina apoi sursa de lumină.

Este Pământul tânăr şi cum s-au despărţit continentele?

 

Întrebare:

“Aproximativ câţi ani are Pământul, având în vedere că oamenii de ştiinţă spun că Pământul are miliarde de ani? A făcut Dumnezeu oare toate lucrurile mai vechi decât cred oamenii? Cum, spre exemplu, ei (oamenii de ştiinţă) spun că munţii s-au format în urma mişcării plăcilor sau în urma vulcanilor. Oare Dumnezeu, când le-a creat, le-a făcut deja mai vechi? Pentru că pentru oamenii de ştiinţă trebuiesc milioane de ani pentru aşa ceva. La început a fost un singur continent sau aşa a creat Dumnezeu Pământul de la început? Îmi pare rău dacă v-am pus prea multe întrebari. Totuşi, vreau să vă mulţumesc pentru răspunsurile la întrebările mele. Şi vă multumesc pentru că faceţi atâtea lucruri bune pentru oameni. Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să vă ajute!”

Deoarece sunt mai multe întrebări, voi răspunde pe rând.

1.Câţi ani are Pământul?

Pământul a fost creat în prima zi. Pământul, universul , plantele, toate vietăţile şi omul au fost create în primele 6 zile ale creaţiei. Am calculat vârsta Pământului şi am postat în articolul Câţi ani au trecut de la potop până la moartea Domnului Isus.
Nu toţi oamenii de ştiinţă consideră că Pământul are miliarde de ani, doar acei care au îmbrăţişat concepţia evoluţionistă.
Faptul că munţii se formează în urma mişcării plăcilor tectonice nu are nimic de-a face cu vârsta planetei.
Eroarea se face la datarea radiometrică.
Într-adevăr ca să accepţi că Pământul , tot Sistemul nostru solar şi tot universul au fost create din întâmplare trebuie să accepţi o vârsă foarte mare.

2.Dumnezeu a creat toate lucrurile vechi?

În cartea Geneza este scrisă istoria apariţiei Pământului, şi după cum vezi – planeta şi tot ce cumprinde ea (inclusiv munţii) au vârsta miilor de ani, nu milioane. Vezi câteva argumente despre cât de “vechi” este Pământul.

3. La început a fost un singur continent?

Să urmărim ce spune cartea Geneza despre pământ:

“La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. (Geneza 1:1-2)”

Se pare că la început tot pământul a fost acoperit de apă.

“Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul.Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.” (Geneza 1:6-10)

Unii cercetători ai Bibliei spun că termenul “uscatul” este la singular şi posibil să arate la un singur continent.
După potop însă totul s-a schimbat – relieful nu a mai fost acelaşi, şuvoaiele de ape au schimbat mult pământul (vezi exemplul Marelui Canion):

Însă, după potop, găsim un detaliu scris despre pământ:

“Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan.” (Geneza 10:25)

Posibil aici şi a avut loc împărţirea unui continent în mai multe.

Sper că ţi-am răspuns la toate întrebările.

S-a găsit Arca lui Noe?

Întrebare:
“Ce parere aveti despre această descoperire?Descoperire SENZATIONALA! Arca lui Noe, gasita in Turcia!”

Ce spune Biblia despre locul în care s-a oprit Noe?

“Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.”(Geneza 8:1-4)

Muntele Ararat are două picuri – posibil relatarea biblică face referire la acestea când menţionează nu “muntele” ci “munţii” Ararat.

Unii se întreabă dacă aceşti munţi sunt cu adevărat munţii menţionaţi în Biblie, făcând referire la Josif Flavius.

Potopul a fost global nu local.

Biblia menţionează că tot pământul a fost acoperit de ape, astfel încât nu a fost salvat nimeni afară de  8 suflete : Noe şi soţia sa, cei trei fii şi soţiile lor.
Dacă potopul nu a fost global (aşa cum este menţionat în articolul la care se face referinţă) atunci crearea unei corăbii ar fi lipsită de sens.

Corabia putea să se păstreze doar într-un singur caz – dacă se “conserva” , adica – lemnul era ferit de umezeală şi nu a rămas la suprafaţă – căci în aproape 5000 de ani reuşea să putrezească.
Dacă Arca lui Noe s-ar găsi în munţi , ascuns de un strat de gheaţă – ar fi o explicaţie plauzibilă.

Tentative de a căuta Arca lui Noe au fost şi în trecut.
Aceasta este o poză a aviaţiei americane din anii 1960.

Arca lui Noe sau ,cum este numit, “fenomenul Ararat”

Nu se explică, fără a implica potopul, cum o navă de dimensiuni considerabile, de formă paralilepipedică, se găseşte la altitudine mare în munţi.

Vârsta lui Noe poate fi demonstrată?

Întrebare:

Cineva foarte insistent mă  întreabă de ceva timp dacă este vre-o demonstraţie ştiinţifică a faptului că Noe a trăit peste 900 de ani sau această vârstă e calculată  din contextul biblic? Mulţumesc anticipat.

Ce spune Biblia?

“Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.
Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.
Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.” (Geneza 5:32; 7:6 ;9:28-29)

Vârsta lui Noe nu poate fi determinată ştiinţific din motiv că nu s-au găsit osemintele lui Noe. Însă se vorbeşte mult despre faptul că s-a găsit arca lui Noe.
Deci, dacă demonstrăm că a existat un potop, o arcă (evenimente deosebite şi unice descrise de Biblie) putem afirma că relatarea despre Noe şi vârsta lui sunt adevărate.

Dovezi ale faptului că a existat un potop

După cum relatează Biblia potopul a fost unul global, nu local. O astfel de catastrofă globală nu putea să treacă fără urme, deci iată dovezile:

1. Cimitirele de dinozauri din New Mexico şi Wyoming; trupurile mamuţilor care au îngheţat brusc (Siberia).

Toată lumea știe ceva despre elefanții fosili (mamuți) găsiți depozitați la rece în părțile arctice ale Siberieiși Peninsulei Alaska. Puțini par să aibă o idee corespunzătoare cu privire la numărul lor incredibil, deși unele din insulele arctice, mult în interiorul Cercului Arctic, sunt compuse în principal din oase de elefant și oase de alte animale cu destul nisip și destulă gheață pentru a le cimenta laolaltă. Dar ce nu știe nimeni este că uriașe grămezi de bușteni sau trunchiuri de copac, toate despicate, frânte și îngrămădite în cea mai mare confuzie, se găsesc asociate cu aceste resturi fosile de elefant. Aceste trunchiuri de copaci sfărâmați și în dezordine se adaugă în mare măsură la celelalte dovezi că o catastrofă acvatică sălbatică a stat la baza acestei stări de fapt.

2. Rapida formare a straturilor geologice

(Specifică dezvoltării fulgerătoare proprii catastrofei). Conform teoriei catastrofice, arhiva fosiliferă s-a format rapid, nu într-un timp îndelungat, cum afirmă uniformismul evoluţionist.

3. Conform uniformismului, straturile vechi ar trebui să se afle la baza coloanei stratigrafice

Cele mai noi s-ar afla deasupra, dar s-a constatat că de multe ori straturile noi se află la bază, ceea ce poate indica o perturbaţie provocată de un cataclism (Morris-Parker, Introducere în ştiinţa evoluţionistă, pag. 310).

4. Depozitele metalifere, cărbunele şi petrolul

Sunt dovezi incontestabile ale catastrofei produse. Astfel metalele s-au format din scurgerile de magmă, provenite din activitatea vulcanică, petrolul s-a format din îngroparea cataclismică a masei vegetale ce s-a incarbonizat (H.Morris, Creaţionismul ştiinţific, pag. 96).

5. Indicii istorice

În secolul al XIX-lea au avut loc patru expediţii în Ninive, unde s-au descoperit 30.000 de tăbliţe de lut cu scriere cuneiformă, care au aparținut împăratului Asurbanibal (668-626 î.Hr.). Câteva tăbliţe fac referire la nimicirea întregii omeniri prin potop, din pricina  păcatelor oamenilor. Berrosos, un preot, istoric şi astronom babilonian care a trăit cu peste 300 de ani înainte de Christos, menţiona tradiţia existenţei arcei pe muntele Ararat. Lucrarea sa, Babyloniaca, s-a pierdut, dar s-au păstrat anumite fragmente reproduse de alţi autori antici. Istoricul evreu Iosif Flavius menţionează cele scrise de Berrosos şi alţi cronicari antici.

“Potopul şi arca sunt amintite de toţi străinii care au scris lucrări de istorie, printre aceştia numărându-se şi Berrosos Caldeanul. Privitor la potop, el afirmă următoarele: ‘Zice-se că şi acum s-ar afla în muntele Cordyerilor, din Armenia, o parte din acea corabie, unsă pe dinăuntru cu smoală. Unii o desprind de acolo [smoala] şi o folosesc drept amuletă pentru îndepărtarea primejdiilor’. Despre aceasta a scris şi Hieronymus Egipteanul, autorul Antichităţilor feniciene, aşijderea Mnaseas şi mulţi alţii. Nicolaos din Damasc (64-2 î.Ch.) în cartea XCVI-a din lucrarea sa, descrie aceste lucruri prin vorbele următoare: ‘Mai sus de Milyada, în Armenia, se află un munte uriaş, numit Baris, către care se zvoneşte că au fugit mulţi oameni, găsindu-şi salvarea; unul dintre ei, sosit într-o arcă, ar fi poposit pe vârful muntelui, lemnele rămase din corabia lui dăinuind acolo multă vreme. Poate că este unul şi acelaşi cu cel despre care a scris Moise, legiuitorul iudeilor’.” (Iosif Flavius, Antichităţi iudaice, Bucureşti, Hasefer, p. 18-19)

6. Apă peste tot

În timp ce geologii atei iau în derâdere ideea unui potop global, ei admit că la un moment dat, regiuni întinse ale Pământului au fost acoperite de apă. Pe pajiştile din statul american Wyoming se pot găsi cochilii de scoici, rămase din ceea ce geologii numesc Marea Interioară Occidentală. Milioane de trilobiţi – artropode vieţuitoare pe fundul mării – pot fi găsiţi îngropaţi în statele Ohio şi New York. De fapt, trilobiţii sunt destul de des întâlniţi pentru a fi consideraţi ca fosilă de referinţă; există straturi de trilobiţi în Germania, China, în munţii Canadei, Marea Britanie, Rusia şi Maroc.

7. O pădure tropicală îngropată de ape

Recent, o echipă de cercetători americani şi englezi au publicat un articol în revista Geology, descriind o pădure fosilă de 40 de mile pătrate, îngropată în statul american Illinois. Se consideră că un cutremur este cel vinovat de îngroparea rapidă a pădurii tropicale sub nivelul mării, ea ajungând sub apa mâloasă. Observatorii pot analiza mina de cărbune unde a fost descoperită pădurea tropicală, urmărind plantele şi copacii de pe tavanul minei. Frunzele şi muşchii uriaşi s-au conservat cu un ridicat grad de detaliu.

“A fost o experienţă deosebită. Am intrat în mină într-un vehicul blindat, ajungând până la câteva sute de metri sub pământ”, relatează botanistul Howard Falcon-Lang de la Universitatea Bristol, din Marea Britanie. “Pădurea fosilă îşi avea rădăcinile deasupra minei, iar când cărbunele a fost excavat, ea a devenit vizibilă pe tavanul minei.” Paleobotaniştii sunt încântaţi de posibilitatea studierii acestor plante dispărute, ca parte a unui întreg ecosistem și nu ca plante fosile individuale.
De această pădure fosilă a fost răspunzătoare o catastrofă. Dacă insectele sau bacteriile ar fi avut o şansă să atace plantele moarte, acestea s-ar fi descompus repede. Conservarea deosebită a acestei păduri fosile a fost posibilă pur şi simplu datorită îngropării sau acoperirii rapide cu mâl.

8. Vechile linii de țărm sau de plajă.

Acestea se găsesc înconjurând toate continentele la înălțimi variabile, cele superioare fiind parțial șterse prin intemperii sau eroziuni, sau pot fi recunoscute numai de un observator cu experiență pe versanții munților. Acestea mai sunt numite și țărmuri ridicate, iar geologii le numesc adesea escarpe. Unele dintre ele sunt numai la câteva picioare deasupra nivelului actual al mării, în timp ce altele sunt la înălțime de o 150 sau mai multe sute de metri. Două din cele mai ușor de distins se văd pe coasta Atlanticului a Statelor Sudice la respectiv 7,5 și 35 de metri deasupra liniei prezente a coastei, fiind urmărite pe o distanță de câteva sute de kilometri.

9. Fisurile umplute cu oase.

În Anglia și în multe alte parți ale Europei, așa cum sunt descrise de Sir Joseph Prestwick și de alții, se găsesc mari fisuri verticale sau crăpături în pământ, pline până la refuz de oase. Fisurile măsoară de la câțiva centimetri până la câțiva metri în curmeziș, mulți kilometri în lungime și nimeni nu știe cât de adânci. Oasele sunt toate frânte, de dată recentă, cu margini de fractură ascuțite, nu roase sau zdrobite de animale. Animalele reprezentate sunt, de obicei, cele mari din latitudinile tropicale, ca elefanți, hipopotami, rinoceri, cămile și altele asemenea lor, care au dispărut, cel puțin local, deși sunt reprezentați și cai, lei, reni, urși și altele.

Faptul că a fost un potop global ne permite să afirmăm cu certitudine că a existat şi Noe.

Surse:

http://adventist.md

http://articolecrestine.com/

Minunile arată prezența lui Dumnezeu?

La această întrebare aș putea răspunde și DA și NU.

În cartea Faptele Aposotolilor sunt relatate multe cazuri în care apostoliii făceau minuni. Iată cum a început totul:

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe* minuni şi semne.

Mesajul lui Petru conținea îndemn la pocăință, o pocăință care trebuia să aducă schimbare în viața oamenilor – în primul rând, ca dovadă a pocăinței urma botezul, apoi trebuia să fie o diferență în modul lor de viață „ticălos”, și această schimbare presupunea o viață între creștini, ucenici ai lui Hristos – o viață de biserică.
Versetul 43 afirmă că prin apostoli se făceau multe semne și minuni, acestea din urmă întăreau mesajul.
Deci, răspunsul este DA – minunile arată prezența lui Dumnezeu.

Sunt minuni care nu arată o prezență divină.

Isus în predica de pe munte (Evanghelia după Matei cap.7) afirmă că unii făcători de minuni nu sunt creștini, măcar că ei se numesc așa.

21 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne*, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’
23 Atunci*, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’

Nu e suficient să zici că ești creștin, ci trebuie să și faci voia lui Dumnezeu. Iată ce aflăm despre cei care fac minuni, dar nu sunt creștini:

• nu au parte de Împărăția lui Dumnezeu,
• nu fac voia Tatălui,
• au dus o viață religioasă: prorocii, minuni, au scos draci – și toate acestea, spun ei,  le-au făcut în Numele lui Isus,
• au lucrat fărădelege.

Care pare să fie problema acestora din urmă? Modul lor de viață nu era creștinesc, nu era după modelul lui Hristos, căci ei trăiau fărădelege. Ei au trăit o minciună crezând că sunt creștini și că vor avea parte de Împărăția lui Dumnezeu.
Deci, răspunsul e NU- nu toate minunile arată prezența lui Dumnezeu.

Care să fie diferența dintre acestea două?
Modul de trai. Prin apostoli s-au făcut minuni și prin pseudo-creștini tot s-au făcut minuni, însă cu siguranță Dumnezeu a fost cu apostolii. A fost Dumnezeu cu ei deoarece mesajul lor arăta spre Dumnezeu, iar mesajul pseudo-creștinilor a fost unul egoist. Vedeți cum credeau ei că ajung în Împărăția lui Dumnezeu: prin prorocii, minuni și scoaterea dracilor și nu au căutat să se uite la viața lor. Ei pun trei întrebări „N-am făcut noi …” pe când Împărăția lui Dumnezeu e despre ce a făcut El pentru oameni, e despre har și pocăință. Apostolii nu căutau să facă minuni, acestea se făceau deoarece ei căutau cu totul alte lucruri în viață – rugăciunea, învățau, părtășia cu frații.

Concluzie: înainte de a crede o minune – cercetați viața persoanei prin care s-a făcut și mesajul ca să vedeți dacă aceasta vine de la Dumnezeu sau de la Diavol.