După decretul lui Cir, poporul Israel a putut pleca din Babilon ca să se întoarcă în Israel. Poporul Israel se întorcea din robia de 70 de ani. Cei care au hotărât să se întoarcă în țară au vestit un post pentru ca să aibă o călătorie fericită și să fie protejați în drumul lor:
„ Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru. Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi
călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc. Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.
Am plecat de la râul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întâi. Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.” (Ezra 8:21-23,31)
Iarăși vedem că poporul a postit pentru o anumită nevoie – pentru protecție în drum.
Lui Ezra îi era rușine să ceară soldați care să îi păzează în drum și atunci au ales să se încreadă în Dumnezeu. Iată ce spune Ezra despre Dumnezeu:
-mâna lui Dumnezeu este peste toți cei ce-L caută
-iar mânia și puterea Lui sunt peste toți ce-L părăsesc,
-Dumnezeu ascultă rugăciunile,
- Dumnezeu i-a păzit de orice piedică pe drum.
Dumnezeu i-a ascultat și i-a protejat în drum ca rezultat al postului și rugăciunii.
Și în acest post a fost prezentă rugăciunea. De fapt, postul fără rugăciune nu face sens deoarece postul este pentru o apropiere mai mare de Dumnezeu.
Să ne imaginăm că Ezra nu se ruga și doar postea împreună cu tot poporul – se înfometau pentru o zi (sau mai multe) ca Dumnezeu să realizeze că ei trebuie să plece în siguranță spre Israel, cum vi se pare?
Postul fără rugăciune seamănă cu un ritual care și-a pierdut sensul, astfel devenind un post fără sens.
Să ne ajute Dumnezeu ca orice post care îl ținem să fie unul plăcut lui Dumnezeu.
Curbet Alexandru 