Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi
Aceste cuvinte aparţin lui Moise. El vorbea despre poporul Israel.
1. Contextul.
Moise a fost chemat de Dumnezeu pe muntele Sinai pentru ca sa primească tablele legii, pe care erau scrise cele 10 porunci. Moisea într-adevăr era plecat de mult timp și a stat aproape 40 de zile pe munte. „Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.”(Exod 23:18)
Moise era conducătorul acestui popor și acest popor a fost scos din Egipt prin semne mari și minuni cum nu au mai fost nicodata. Ei au văzut toată apa Egiptului plină de sânge, 3 zile de lumină peste evrei și 3 zile de întuneric peste egipteni, toţi egiptenii plini cu bube, toată ţara Egiptului plină de muscă cânească, lăcuste şi broaște, au văzut un stâlp de foc şi de fum, au văzut marea despicată şi … încă nu au învăţat să se încreadă în Domnul. Inima lor era o inimă răzvrătită care încă trebuia educată prin școala pustiei. Generația lor nu cunoștea multe despre Dumnezeu, ei nu aveau o cultură a trăirii cu Yehova, ei nu aveau o tradiţie sau o istorie și nu cunoștea pe Dumnezeu, așa ca să îşi raporteze viaţa Creatorului lor.
2. Omul este un închinător înnăscut.
Această idee a prezentat-o vorbitorul Tedd Tripp în cărţile sale, el afirmă că omul este o fiinţă înnăscută să se închine cuiva, să fie închântat de cineva, să urmeze pe cineva de care este impresionat. Din păcate, oamenii (din lipsa cunoașterii de Dumnezeu) sunt încântați de persoanele pe care le văd fie la TV, fie pe net, fie publice, fie de la amvon și nu mai dau închinarea lui Dumnezeu și nu se pot raporta corect la Dumnezeu. Eu cred că această descriere se potrivește ca o mănușă celor cu inima împărțită. Știind că omul caută să fie încântat de cineva sau de ceva, el va tinde să fie impresionat și să urmeze într-un fel sau o persoana sau un mod de gândire, sau un sistem de valori.
Cred că aici Pavel a știut ce să facă ca oamenii să rămână cu o credinţă neprefăcută – le ațintea privirea credincioșilor la Dumnezeul Biblie, la persoana Dumnezeului Isus Hristos: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2)
Atunci când un tată nu învață pe copiii săi caracterul lui Dumnezeu și nu este pasionat de Scriptură, atunci copiii săi vor fi încântați de ceea ce le arată lumea, iar lumea are cu ce să impresioneze și cu ce să le fure atenția, slava și încântarea.
Noi ne rugăm în rugăciunea „Tatăl nostru” –Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci , dar noi oferim slava lui Dumnezeu??
3. Nu au mai putut răbda.
Poporul, văzând că Moise zăbovește să se coboare de pe munte… . Ei trebuiau să aștepte căci până în acel moment au ascultat și au văzut mari izbăviri, iar acum au hotărât să facă cum voiesc, fără să întrebe pe Dumnezeu, fără să întrebe pe Moise, și iată ce a ieşit:
s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
2 Aaron le-a răspuns: „Scoateţi* cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.”
3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron.
4 El* i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.”
Nu putem să îi acuzăm de toate relele, dar tonul a fost dat de unul din lideri – Aaron, marele preot. Cred că la acea perioadă nici Aaron nu era cu multă experienţă în a conduce un popor, el încă învăţa, iar greşeala care o fac mulţi este să facă pe placul poporului, indiferent că este corect sau nu. Ceea ce conta pentru el era că avea aprobarea majorităţii.
Nu majoritatea decide ce este corect, ci Dumnezeu. Aici avem o situaţie clară când majoritatea (adica toţi) au ales să nu asculte de legea lui Dumnezeu. Dacă o biserică ia o hotărâre care nu este corectă nu înseamnă că biserica respectivă face ceea ce este corect, dacă un lider de biserică ia o hotărâre care este aprobată de mulţime încă nu înseamnă că această decizie este corectă.
Biblia trebuie să fie consultată întâi apoi opinia publică. Nu putem să facem ce dorim în biserică deoarece biserica este Trupul lui Hristos, este Mireasa Lui şi cine greşeşte va da socoteală Capului care este Hristos.
3. Închinarea greşită nu este o închinare lui Dumnezeu.
Iată care au fost deciziile poporului – să facă o sărbătoare la care să mănânce şi să danseze. Nu era închinare, ci semăna mai mult cu o petrecere. De ce spun că era o petrecere, deoarece strigătele lor erau strigăte ca de război. De parcă atunci s-ar fi inventat şi muzica rock.
17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”
18 Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!”
Scopul nu a fost să glorifice pe Dumnezeu, ci să îşi satisfacă dorinţele, ca să nu zic poftele.
5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”
6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.
Ce mai aflăm despre acest popor fără frâu?
Ascultarea de Dumnezeu este esenţială în viaţa de credinţă, de fapt chiar această ascultare ne face creştini şi categoric nu poţi fi creştin dacă nu asculţi de Dumnezeu. Ascultarea totdeauna aduce glorificarea Lui, a celui ce te-a înscris la oaste.
4. Consecinţele
Nu noi alegem consecinţele, Dumnezeu o face foarte bine, de fapt doar El alege consecinţele. Nu cred că cei ce au dat dovadă de neascultare au luat în calcul şi consecinţele. Nici nu cred că cineva după ce a fost pedepsit nu ar fi vrut să dea timpul înapoi ca să schimbe lucrurile. Dar timpul curge doar într-o direcţie, niciodată înapoi; din acest motiv trebuie să fim atenţi la felul nostru de trai.
Noi trebuie să ne raportăm la Dumnezeu şi ceea ce spune El, altfel nu ne putem numi creştini. Înainte împăratul întreba prorocii ca aceştia să se roage Domnului şi să ştie ce să facă în anumite situaţii, acum noi avem intrare liberă la Tatăl ceresc, prin Fiul şi putem să întrebăm personal. Dumnezeu răspunde şi azi prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său. Nu pogi fi neglijent în viaţa aceasta cu toate lucrurile, cel puţin întreabă pe Domnul ce să faci.
Cazul poporului când s-a arătat fără frâu trebuie să fie o avertizare pentru noi ca să nu repetăm greşelile altora.