Ce mânie pe Dumnezeu? (Romani 1:18-23) | 365

18 Mânia* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu*.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

De ce se mânie Dumnezeu? Domnul se mânie când oamenii prezintă minciuna drept adevăr.
La ce minciuni face referire textul?
1. La înlocuirea minciunii cu adevărul lui Dumnezeu.
2. Faptul că nu se închină lui Dumnezeu când înțeleg că El există, nu Îl slăvesc și nu i se închină.
Și este vorba despre o acțiune conștientă, de o alegere. Omul are prea multe dovezi în creație că există un Dumnezeu pur și simplu nu dorește să se raporteze la El. Și ca să nu se închine Lui a făcut o imagine de om căreia poate să i se închine.
Aici aș dori să vorbesc și despre închinarea imaginilor unor oameni. Cei ce se închină acestor imagini atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor și mintea lor este întunecată, chiar dacă se fălesc că sunt înțelepți. Slava nu mai aparține lui Dumnezeu și nici mulțumirea ci schimbă slava aceasta (pe care nu ar trebui) cu cea a unui om muritor.
Nu neg că ar exista mulți oameni deosebiți, în multe domenii, inclusiv în domeniul ascultării de Dumnezeu, oare este corect să ne închinăm lor? Uitați-vă care este paradoxul: primii oameni cu frică de Dumnezeu se închinau lui Dumnezeu iar, în timp, s-a mai adăugat și închinarea la cei care au fost muritori (care nici măcar nu pot asculta rugăciunile noastre) pe lângă închinarea Creatorului? Cred că toată slavă și închinarea a fost direcționată greșit – a fost luată de la Dumnezeu și direcționată spre oameni.
Nu vreau să atac pe nimeni dar nici nu vreau să spun ce nu spune Biblia. Biblia spune în cele 10 porunci:

2 „Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos* din ţara Egiptului, din casa robiei.
3 Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4 Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5 Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos*, care* pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6 şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20)

Dumnezeu nu accceptă alți dumnezei cărora să te închini, indiferent de chipul care îl are, căci este un Dumnezeu gelos. Gelos deoarece doar El merită toată slava, cinstea și gloria! Căci așa ne rugăm în rugăciunea ”Tatăl Nostru”.
Dumnezeu este gelos pe ceea ce îi aparține și este doar a Lui. Și dacă dăm această cinste altor persoane Îl facem gelos și ajugem să atragem, cu succes, mânia lui Dumnezeu peste noi.
Nu este singura trimitere, iată ce transmite Moise și în cartea Deuteronom, capitolul 4:

10 Adu-ţi aminte de ziua* când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”
11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele* era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
12 Şi Domnul* v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul* cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar* un glas.
13 El Şi-a vestit* legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece* porunci; şi le-a scris pe* două table de piatră.
14 În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit* să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip* în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi* cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
16 ca nu cumva să vă* stricaţi şi să vă faceţi* un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul* vreunui om sau chipul vreunei femei,
17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,
18 sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
19 Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi* ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea* cerurilor, să fii târât să te închini* înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Este categoric înterzis să face vreun chip – fie că e de om sau femeie fiindcă poporul evreu nu a văzut nici un chip când le-a vorbit Domnul pe Munte la Horeb, când au primit cele 10 porunci.

Concluzie: Domnul dorește ceea ce merită – toată cinstea ca și Creator și Dumnezeu, unicul Dumnezeu și nu a cerut niciodată să I Se facă vreun chip pentru a fi venerat. Este ceva nou pentru evrei după ce au ieșit din Egipt.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Reclame

După ce criterii au fost alese cărţile canonice şi cele apocrife?

Întrebare:

De ce cărţile apocrife nu fac parte din canonul Bibliei? Cine a constatat că ele nu sunt insuflate de Dumnezeu? Care au fost criteriile după care s-au condus? Şi ultima: poate Dumnezeu astăzi să vorbească ca şi în perioada Vechiului Testament? Astăzi sunt mult descoperiri date de Dumnezeu şi oamenii care le au sunt conduşi de Duhul Sfânt. Cum să ne raportăm la aceste descoperiri şi de ce ele trebuie puse la îndoială? Mulţumesc.

Ce sunt cărţile apocrife?

În afară de cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte paisprezece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură (cărţi din Vechiul Testament) împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Tobit, Iudita, Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri, Ezdra III, Cartea înţelepciunii lui Solomon, Cartea înţelepciunii lui Isus Sirah, Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Rugăciunea regelui Manase.
Cărţile apocrife conţin informaţii mai mult de tip istoric decât spiritual. Unele cărţi apocrife conţin chiar învăţături ce contravin învăţăturii întregii Scripturi.

După ce criterii s-au ales cărţile canonice de cele apocrife?

Portalul GotQuestions oferă argumentul autoidentificare:

În ceea ce priveşte Noul Testament, procesul de recunoaştere şi aducere împreună a canonului a început în primele secole odată cu formarea bisericii primare creştine. Astfel, la foarte puţin timp de la scrierea lor, unele dintre cărţile Noului Testament au fost recunoscute oficial ca fiind de inspiraţie divină. Apostolul Pavel a considerat scrierile lui Luca drept având aceeaşi autoritate divină ca şi cărţile Vechiului Testament (1 Timotei 5:18; vezi de asemenea Deuteronom 25:4 şi Luca 10:7). Petru a recunoscut scrierile apostolului Pavel ca făcând parte din Scriptură (2 Petru 3:15-16). Unele dintre cărţile Noului Testament au circulat între bisericile nou-testamentale (Coloseni 4:16; 1 Tesaloniceni 5:27)

Apoi mai sunt unele momente importante:

b) decizia oamenilor ghidaţi de Dumnezeu.

c) dezbateri referitor la canonicitatea cărţilor. Dezbateri care nu au slăbit nicicum autenticitatea cărţilor.

d) finalizarea canonului – 397 d.Hr. Biserica creştină a considerat canonul Bibliei de a fi complet, dacă este complet, atunci acesta trebuie să fie închis. Deci nu mai pot fi adăugate alte scrieri.

Iată unele teste de autenticitate a cărţilor din Noul Testament.

(1) Autentificarea ca fiind de inspiraţie divină.
Are cartea dovezi interne de inspiraţie, de a fi insuflată de Dumnezeu?
Are  caracter spiritual adecvat? Este pentru zidirea bisericii? Are o doctrină corectă? (Apocrifele şi Pseudepigrapha au fost respinse ca urmare a faptului că  nu îndeplinesc acest test.) Cartea ar trebui să suporte dovezi de valori înalte morale şi spirituale astfel încât să reflecte o lucrare a Duhului Sfânt “.
(2) Autentificarea umană:. Trei aspecte au fost importante aici
(a) a fost autorul un apostol sau avut  aprobarea de la un apostol? Marcu a scris Evanghelia lui Marcu, dar el a făcut acest lucru cu aprobarea lui Petru. Luca, ca un colaborator apropiat al Sfântului Apostol Pavel, a scris sub aprobarea autorităţii sale.
(b) acceptarea Universală a fost un alt factor cheie.  Cartea a fost acceptată, în mare parte ,  de către biserică? Recunoaşterea dată unei  cărţi special de biserica a fost important. Conform acestui criteriu un număr de cărţi au fost respinse.”

Psalmul 119:160 spune :

”Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.”

Deci toate cărţile Bibliei relatează acelaşi lucru , iar cele ce sunt în contradicţie cu cărţile canonice nu pot fi acceptate ca fiind de inspiraţie divină.

Poate Dumnezeu să vorbească astăzi ca şi în perioada Vechiului Testament?

Epistola către Evrei ne spune că Dumnezeu a vorbit prin prooroci

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. (Evrei 1:1-2)

Prooroci au existat înainte de venirea Domnului Isus, cât şi în perioada apostolică şi cu siguranţă există şi azi.

Astăzi sunt mulţi care doar pretind că vorbesc din partea lui Dumnezeu sau se proclamă Domnul Isus şi spun că vin cu mesaj divin. Mesajul lor, totdeauna vine în contradicţie cu Sfânta Scriptură.

Domnul Isus a avertizat că vor fi mulţi proroci mincinoşi de care trebuie să ne ferim:

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?  Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.  Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7: 15-20)

Apostolul Pavel avea doar o dorinţă:

„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.”(1 Corinteni 2:2)

Iar Domnul Isus a menţionat :

„Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.” (Matei 5:19)

Cum este viaţa persoanei ce aduce acel nou mesaj a lui Dumnezeu? Care este dorinţa lui? Corescpunde acest mesaj cu caracterul lui Dumnezeu? Corespunde acest mesaj cu toată Scriptura? Care este scopul acestui mesaj?

Deci, analizaţi orice descoperire ca venind de la Dumnezeu prin prisma versetelor de mai sus.

De ce trebuie să le punem la îndoială?

Este o întrebare foarte bună. Dacă nu le punem la îndoială – riscăm să acceptăm orice învăţătură fie bună sau fie rea. Dacă învăţătura este bună – nu se întâmplă nimic rău, dar dacă e rea – aceasta va duce la erezie şi va rătăci oamenii, îi va depărta de Dumnezeu.
Ca să puteţi cerceta orice mesaj în lumina Sfintelor Scripturi trebuie să cunoaşteţi bine Cuvântul lui Dumnezeu.

Foametea din Basarabia 1946-1947

Am găsit acest articol foarte util- Foametea din Basarabia 1946-1947. Câțiva ani în urmă – o profesoară de istorie mi-a dat câteva documente despre cazurile de canibalism din raionul Strășeni.

Vezi și Canibalismul provocat de sovetici în Basarabia. Aici găsiți și o listă de cazuri.
Canibalismul în țară este o consecință a păcatului oamenilor. Iată care erau consecințele neascultării, blestemele de care are parte un popor care se lasă de Dumnezeu:

„Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte.Vei fi blestemat în cetate şi vei fi blestemat pe câmp. Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate.Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate. Vei fi blestemat la venirea ta şi vei fi blestemat la plecarea ta. Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti. Un popor pe care nu-l cunoşti va mânca rodul pământului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi zdrobit.Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia cum să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sânul ei, pe fiul şi pe fiica ei:
57 nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei, şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
Deuteronom 28:15-20,33,56-57”

Dumnezeu pedepsește poporul în multe feluri, însă de fiecare dată dorește ca omul, poporul întreg să se întoarcă la El.

Să nu adaugi nimic la ce poruncește Dumnezeu!

Se pare că în viața creștină uneori se pot strecura și unele porunci care ,mai târziu, depărtează de la Dumnezeu. Și aceste porunci nu sunt puține: ce să îmbraci, bați sau nu din palme, faci sport sau nu, să porți batic sau nu în biserică, cum să te rogi – în genunchi sau în picioare, să porți verighetă sau nu. Se pare că unele bisericii au perseverat foarte mult în identificarea unor astfel de porunci „importante” încât cei ce le încalcă sunt catalogați cași păcătoși. Așa este oare?

Dumnezeu spune să nu adăugăm nimic la poruncile Lui.

„Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.” (Deuteronom 4:2)

Nu este corect, în fața lui Dumnezeu, să adaugi porunci la cele scrise/spuse de El și nici să nu scoți.
Poruncile Domnului trebuie păzite iar păzirea lor este strâns legată de cunoașterea acestor porunci. Contrastul din acest verset „ci să păziți poruncile Domnului” arată că cei ce adaugă la poruncile lui Dumnezeu și cei ce scot din porunci – nici unii și nici alții nu păzesc poruncile lui Dumnezeu. Fariseii au fost cei care au adăugat la poruncile lui Dumnezeu. Iată un exemplu:

„ El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.”
Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”” (Marcu 7:9-13)

Domnul Isus le spune fariseilor că prin faptul că nu mai fac nimic pentru părinții lor ci doar îi întreabă dacă au nevoie de ceva – ei desființează Cuvântul lui Dumnezeu. Porunca aceasta, de a-ți cinsti părinții, a fost scrisă cu degetul lui Dumnezeu pe o lespede de piatră. Fariseii au ajuns să înlocuiască și cea mai evidentă poruncă.
Adăugarea și scoaterea din Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a desființa Cuvântul Său, a-i reduce valoarea, a-l schimba cu datini omenești.

Prima adăugarea la poruncile lui Dumnezeu.

Prima persoană care a adăugat la poruncile Domnului a fost Eva:

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”” (Geneza 3:1-3)

Iată cum a fost porunca lui Dumnezeu:

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17)

Dumnezeu nu a interzis să se atingă de acest pom, posibil Eva a adăugat la această poruncă și „să nu ne atingem de el” din dorință de a asculta de Dumnezeu.
Cineva spunea că „Drumul în iad este pavat cu intenții bune”. Cred că se potrivește perfect cu cazul fariseilor – cred că din intenții bune au mai adăugat ei la poruncile lui Dumnezeu, ca să își facă viața mai ușoară, însă Domnul Isus le spune că „au desființat frumos porunca lui Dumnezeu”.
Tot fariseii au fost acei care au pus atât de mare preț pe poruncile lor încât au ajuns să împiedice pe alții să se apropie de Dumnezeu:

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.” (Matei 23:13)

Cum este viața ta? Ții mai mult la tradiții decât la oameni? Ce înveți pe oameni? Cum să se îmbrace, cum să se salute? Ce muzică să asculte? Sau îi înveți Cuvântul lui Dumnezeu?
Crezi că Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru ca omul să fie plăcut lui Dumnezeu sau îți place să adaugi porunci doar că să ai autoritate în biserică?

#credinta, #dumnezeu, #traditie

Despre pedeapsa cu moartea (articol mai vechi)

Deşi nu pare umanist dar e foarte bine ca în ţara noastră să fie introdusă pedeapsa cu moartea . O astfel de pedeapsă a fost ,dar cu timpul a început să fie scoasă din majoritatea ţărilor . Pedeapsa cu moartea a fost scoasă de către fostul preşedinte Vladimir Voronin.

De ce trebuie introdusă pedeapsa cu moartea?
Constituţia R.Moldova afirmă următoarele:
„Articolul 1
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.
Articolul 10
(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Articolul 16
(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
Articolul 24
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.
(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat decît numai pentru acte săvîrşite în timp de război sau de pericol iminent de război şi numai în condiţiile legii. ”

Deci, pe de o parte statul apără omul şi are grijă ca fiecare persoană să fie ocrotită şi respectată, iar pe de altă parte – a abolit pedeapsa cu moartea.
Cu o astfel de lege nu este apărat victima nici într-un fel. Mai degrabă legile parcă sunt făcute pentru a ajuta criminalii.
Faptul că a fost abolită pedeapsa cu moartea – arată cât de puţin se preţuieşte viaţa unui om în ţara noastră.

Într-un articol mai vechi am prezentat punctul de vedere a Scripturii şi cazurile în care în perioada Vechiului Testament se aplica pedeapsa cu moarte: viol,omor, sodomie şi adulterul. Acum, recunosc dacă ar fi aplicată pedeapsa cu moartea în cazul adulterului – cred că o să fie executată o bună parte din populaţie. Aceasta arată cât de puţin preţuieşte familia în societatea de azi.
Dar nu pot înţelege de ce nu se poate aplica în cazul omului şi violului? În ambele cazuri atentezi la viaţa omului.
Vorbim frumos despre valori, umanism, valori – dar ce facem cu cei ce atentează la viaţa noastră?! Cine ia seama la faptul că ni s-au încălcat drepturile?

Dumnezeu preţuieşte mult viaţa omului.

În cartea Numeri este prevăzut un astfel de caz.
” Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât, pe mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit cineva la moarte.
Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebuie să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului.
Să nu pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.
Să nu pângăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel.” „ (Numeri 35:29-34)

Dumnezeu nu a abolit pedeapsa cu moartea, pedepsând ucigaşul El apără victima.
Dumnezeu spune să „nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea”. În caz contrar ţara va fi spurcată.
Dumnezeu viaţa noastră a tuturor a răscumpărat-o cu moartea Fiului Său.
Cât de mult preţuieşti tu viaţa?
Este vremea să apărăm victimele şi nu să fim umani cu criminalii.

Articole cu aceeaşi tematică :
PEDEAPSA CU MOARTEA?
Pedeapsa cu moartea – de ce nu ?
Aplicarea pedepsei cu moartea ar putea fi reluata in Rusia de la 1 ianuarie 2010

Pro şi contra pedepsei cu moartea.
Ce spune Biblia despre pedeapsa cu moartea / pedeapsa capitală?
Pedeapsa cu moartea, o practică barbară sau o necesitate

#moarte, #moldova, #pericol, #pacat, #social

Care este diferenţa dintre magia albă şi neagră ?

Un cititor al acestui blog a căutat această diferenţă şi cred că interesează pe mai mulţi .

Dar mai întâi să vedem ce zice Biblia despre magie :

„Să nu vă duceţi la ceice cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Levitic 19:31)

„ Dupăce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronom 18:11)

Acum aici nu se face nici o referire la la tipul de magie ,deoarece magia este doar rea . Oamenii , sau mai bine zis , cei ce practică magia au clasificat-o în albă şi neagră . Pentru Dumnezeu nu este nici o deosebire : albă sau neagră – ambele sunt păcat , şi ambele vor fi pedepsite .

Din păcate , cei ce practică magia sunt şi persoane religioase – ei cunosc unele versete din Sfintele Scripturi , şi chiar învaţă oamenii cum să se roage .

Pentru ei diferenţa este că : cei ce practică magie albă – fac doar bine , dezleagă (nu sunt sigur ce) , iar cei ce practică magia neagră – fac şi rău şi bine .

Magia este subtil introdusă prin diferite metode : Harry Potter , jocuri la calculator , desene animate .
Aşa oamenii sunt mai tentaţi să creadă în magie decât în Cuvântul lui Dumnezeu .

Ce este libertatea şi cum s-o foloseşti .

La articolul Care este diferenţa dintre libertate şi rebeliune ? am primit următorul comentariu:

„Cand ai definit rebeliunea ai apelat la dictionar.
Libertatea nici nu te-ai mai sinchisit sa o definesti in nici un fel. Crezi ca se subantelege? Sau crezi ca nu mai e nevoie sa definim un termen atat de banal.”

Definiţia dată de DEX:

„liber – 1) (despre persoane) care se bucură e libertate; independent din punct de vedere social şi politic; slobod.

2) (despre state, colectivităţi) care nu se află sub stăpânire străină; în stare de independenţă socială şi naţională; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat.

3) care este consfinţit prin lege; garantat de constitutie. votare liberă.

4) (despre acţiuni) care se efectueazг fără restricţii; care se face cu uşurinţă; nestânjenit; nestingherit.

5) (despre persoane) care nu este ocupat; disponibil.

6) (despre persoane) care poate acţiona după buna cuviinţă; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul plac; aflat în stare de independenţă fizică şi psihică.

Dumnezeu a dat omului libertatea să ia decizii independent însă îl previne asupra consecinţelor .

Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.

Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, după ce veţi trece Iordanul.

Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov„.” (Deuteronom 30:15-20)

Dumnezeu ne vrea liberi de păcat .

Dumnezeu urăşte păcatul din viaţa omului dar nu urăşte omul .

Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui şi să trăiască. ‘ntoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” (Ezechel 33:11)

Căci dacă nu ascultăm de Dumnezeu – automat am ales moartea :

,Adevărat, adevărat, vă spun„, le-a răspuns Isus, ,,că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” (Ioan 8:34)

Păcatul dă dependenţă şi omul nu poate să ia decizii fără ca să fie afectat de păcat . Atunci nu putem vorbi despre nici o libertate – este o iluzie de libertate ,însă în realitate acţiunile lui sunt strâns legate de păcat . Am auzit cum tineri au ajuns să fure deoarece erau depedenţi de droguri , de jocuri de noroc . Sunt sigur că dacă nu erau drogurile sau jocurile în viaţa lor nu ajungeau să fure .

Ai libertatea de a alege : o veşnicie în iad sau o veşnicie cu Cel ce te doreşte în Împărăţia cerurilor .

Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

Acceptă libertata dată de Domnul Isus şi fii un copil a lui Dumnezeu . În fine ,tu alegi – dar ai grijă ce-ţi doreşti .De alegerea ta ţine veşnicia ta . Poftele şi păcatul nu-ţi vorbesc de veşnicia ta însă Cuvântul lui Dumnezeu îţi promite o mare binecuvântare – viaţa veşnică :

Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.”(Ioan 3:16-17)