Abuzul spiritual – Diotref (3 Ioan)

Despre abuzul spiritual găsiți aici mai multe detalii care vă vor ajuta să identificați mai pe larg aceasta problemă.
Ceea ce ține de Diotref descris în epistola a 3-a a lui Ioan găsim un pasaj ce caracterizează destul de succint problema:

Prima trăsătură a unui sistem religios abuziv este ceea ce noi numim „pozarea puterii”. Pozarea puterii îi arată pe lideri petrecând foarte mult timp concentrându-se asupra propriei lor autorităţi şi apoi atrăgându-le altora atenţia asupra ei. Lucrul acesta este necesar deoarece autoritatea lor spirituală nu este reală şi nu este bazată pe un autentic caracter evlavios, ci este pozată.

Diotref dorea poziție.

”Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.”

Din context putem deduce că Diotref nici nu avea Duhul lui Dumnezeu și nici nu era un om mântuit, deci nu avea o relație personală cu Dumnezeu. Nefiind creștin, nu avea dreptul să ocupe o poziție în biserică. Posibil s-a născut în biserică, posibil i-a plăcut mediul creștin și a rămas în biserică, cert este că acest personaj a ajuns cumva lider de biserică. Dorința lui de a avea poziție și autoritate a adus prejudicii grave bisericii deoarece scopul lui nu erau lucrurile sfinte, ci autoritatea personală.

Dacă atunci s-au strecurat printre liderii de biserici oameni fără scopuri spirituale și nemântuiți, cred că și în ziua de azi puteți găsi câteva personaje asemănătoare în orice cult creștin.
Autoritatea sa Diotref o folosea pentru a dărâma biserica și a o descuraja. Cum dărâma biserica ? Prin izolare.
Diotref nu mai permitea membrilor să mai comunice cu cei care au lucrat la începutul bisericii, cei care, posibil, au adus Evanghelia și au plantat biserica, sau posibil au adus pe unii din membrii acestei biserici la Hristos.
Toată autoritatea și învățătura nu o mai împarte cu nimeni, ci se consideră singura autoritate pentru comunitatea sa.
Diotref nu doar izolează biserica de apostoli, căci Ioan era unul din apostoli, dar o izolează și de anumiți misionari:

.. el (Diotref) nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din biserică.”

Mai sus Ioan menționează că doar Gaiu a primit misionarii (care conlucraru cu Ioan) și s-a îngrijit de nevoile lor.
Straniu este și faptul că Diotref nu era un exemplu frumos de comportament. Iată tot versetul „De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din biserică.”

Încă o caracteristica a liderului care folosește abuzul spiritual este bârfa, sau clevetirea cu vorbe rele. O metodă subtilă – întâi izolezi biserica de anumiți oameni, iar după aceasta îi vorbești de rău! Cred că aici și se ascunde abuzul spiritual deoarece liderul nu procedează corect din mai multe puncte de vedere – ține la poziție și nu la adevăr și  își întărește poziția prin bârfe.

Soluția?

Ioan oferă și soluția! Iată care sunt 2 lucruri care le subliniază Ioan:

  1.  Să-i se atragă atenția la faptele sale – la dorința de poziție și la bârfele care le împrăștie.
  2.  Ceilalți membri de biserică să umble după adevăr, să fie credincioșă adevărului, să trăiască în adevăr și să lucreze cu credincioșie.

Primul lucru îl poate face, în special, o autoritate bisericească (deși o poate face oricine din membrii bisericii) și aici este vorba de a vorbi cu dragoste dar pentru adevăr. Nu cred că izolarea unei biserici de oamenii care ”au plecat pentru dragostea Numelui Lui” aduce zidire în biserică.  Iar modul cel mai bun de a izola este bârfa – să vorbești de rău persoanele care au lucrat pentru Evanghelie înaintea ta sau lucrează și în prezent.  Despre bârfă sunt multe lucruri grave scrise în Biblie, dar cel mai periculos cred că este acesta:

Proverbe 16:28 „Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.

Izolarea tot are o formă subtilă uneori și începe cu sloganuri de tipul ”Noi suntem mai buni ca…”, ”La noi așa probleme nu se întâmpină”, „Alții să învețe de la noi” ș.a.

Însă fiecare trebuie să vegheze asupra sa ca să ajungă în ziua venirii Domnului curat și fără pată. Să iubim oamenii, dar nu cu prețul de a dărâma învățăturile Domnului Isus și fără să facem compromis în trăirea noastră.

Reclame