Osea 14:2 | 365

Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre*.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Anunțuri

Psalmul 60:11-12 | 365

11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic*.
12 Cu Dumnezeu vom face* isprăvi mari, şi El va zdrobi* pe vrăjmaşii noştri.

Se pare ca se contrazice acest psalm cu sfaturile din Proverbe care spun că mulțimea sfătuitorilor este cheia câștigării unei lupte. De fapt întregul psalm vorbește despre ajutorul Domnului în contrast cu cel al omului și dacă te încrezi în Dumnezeu atunci ceea ce face El în viața ta este enorm mai mult decât poate face vreun om.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

7 condiții pentru a învăța frica de Domnul (Proverbe 2:1-5) | 365

1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra* cu tine învăţăturile mele,
2 dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3 dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei căuta* ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii – această afirmație aparține tot lui Solomon, doar că în versetele de mai sus Solomon scrie cum să ai frica aceasta de Domnul.
În aceste versete sunt prezentați 7 pași consecutivi care trebuie să îi faci.

  1. Să primești cuvintele scrise în cartea Proverbe, și, aș adăuga eu, cuvintele scrise în Biblie.
    Poți să primești cuvintele Bibliei ocazional sau pentru anumite situații, dar în ambele cazuri tu trebuie să știi aceste cuvinte. Nu poți primi ceea ce nu cunoști. La fel spune și Domnul Isus în predica de pe munte „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.”. Cuvintele sunt chiar poruncile Domnului nostru, nu sunt orice cuvinte. Se face o referire directă la Cuvântul lui Dumnezeu.
  2. Să păstrezi învățăturile biblice, este al doilea pas. A le păstra înseamnă a le aduce aminte și a le cerceta continuu. A le memora pe de rost, este cel mai sigur mod de a le păstra. A păstra o învățătură se poate și prin practicarea ei. Poți să înveți pe alții ce este corect dar aceasta nu îți asigură înțelepciunea lui Dumnezeu, doar practicarea a ceea ce predai poate să îți asigure înțelepciunea lui Dumnezeu. O avertizarea asemănătoare a dat Domnul Isus poporului evreu cu referire la farisei:

1 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2 a zis: „Cărturarii* şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei* zic, dar nu fac. (Matei 23)

Nu suntem chemați să facem faptele cărturarilor și fariseilor ci să ascultăm de ceea ce spun ei. Acesta este un exemplu de persoane care cunosc cuvintele Bibliei dar nu au înțelepciunea lui Dumnezeu în viața lor, ci doar o cunosc așa cum cunosc și tâlharii codul penal, dar nu se grăbesc să îl respecte.

3.  Să iai aminte la înțelepciune  presupune să împlinești ceea ce înveți, ca să poți să spui ca și psalmistul ”mă desfătez în orânduirile Tale”.

4. Să pleci inima la pricepere este să iai inițiativa de a împlini ceea ce știi, să cauți voia lui Dumnezeu.

5. Să ceri înțelepciunea  când nu vezi soluții omenești, să ceri sfaturi în încercări, în situații care nu sunt clare ci sunt confuze uneori.

Dacă* vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o* ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi* va fi dată. (Iacov 1:5)

6. Să te rogi pentru pricepere este un alt fel de a spune să ceri înțelepciune.
7. Să o cauți cum cauți banii – să fii în stare să depui un efort zilnic și disciplinat (ca și pentru serviciu), să lucrezi extra și să îți canalizezi resursele pentru aceasta.
Concluzie. Aceste versete spun că cel ce cunoaște frica de Domnul cunoaște, păstrează și prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Psalmul 6:8-9 | 365

8 Depărtaţi-vă* de la mine, toţi cei ce faceţi răul!
Căci Domnul a auzit* glasul plângerii mele!
9 Domnul îmi ascultă cererile
şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

De ce să se depărteze cei răi?
Unul din posibile motive e că psalmistul s-a rugat să fie izbăvit de cei răi. Cât de mare este bucuria celui ce știe că rugăciunea lui este ascultată și primită. Domnul să vă binecuvânteze să aveți rugăciuni care le ascultă Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Ce mânie pe Dumnezeu? (Romani 1:18-23) | 365

18 Mânia* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu*.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

De ce se mânie Dumnezeu? Domnul se mânie când oamenii prezintă minciuna drept adevăr.
La ce minciuni face referire textul?
1. La înlocuirea minciunii cu adevărul lui Dumnezeu.
2. Faptul că nu se închină lui Dumnezeu când înțeleg că El există, nu Îl slăvesc și nu i se închină.
Și este vorba despre o acțiune conștientă, de o alegere. Omul are prea multe dovezi în creație că există un Dumnezeu pur și simplu nu dorește să se raporteze la El. Și ca să nu se închine Lui a făcut o imagine de om căreia poate să i se închine.
Aici aș dori să vorbesc și despre închinarea imaginilor unor oameni. Cei ce se închină acestor imagini atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor și mintea lor este întunecată, chiar dacă se fălesc că sunt înțelepți. Slava nu mai aparține lui Dumnezeu și nici mulțumirea ci schimbă slava aceasta (pe care nu ar trebui) cu cea a unui om muritor.
Nu neg că ar exista mulți oameni deosebiți, în multe domenii, inclusiv în domeniul ascultării de Dumnezeu, oare este corect să ne închinăm lor? Uitați-vă care este paradoxul: primii oameni cu frică de Dumnezeu se închinau lui Dumnezeu iar, în timp, s-a mai adăugat și închinarea la cei care au fost muritori (care nici măcar nu pot asculta rugăciunile noastre) pe lângă închinarea Creatorului? Cred că toată slavă și închinarea a fost direcționată greșit – a fost luată de la Dumnezeu și direcționată spre oameni.
Nu vreau să atac pe nimeni dar nici nu vreau să spun ce nu spune Biblia. Biblia spune în cele 10 porunci:

2 „Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos* din ţara Egiptului, din casa robiei.
3 Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4 Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5 Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos*, care* pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6 şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20)

Dumnezeu nu accceptă alți dumnezei cărora să te închini, indiferent de chipul care îl are, căci este un Dumnezeu gelos. Gelos deoarece doar El merită toată slava, cinstea și gloria! Căci așa ne rugăm în rugăciunea ”Tatăl Nostru”.
Dumnezeu este gelos pe ceea ce îi aparține și este doar a Lui. Și dacă dăm această cinste altor persoane Îl facem gelos și ajugem să atragem, cu succes, mânia lui Dumnezeu peste noi.
Nu este singura trimitere, iată ce transmite Moise și în cartea Deuteronom, capitolul 4:

10 Adu-ţi aminte de ziua* când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”
11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele* era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
12 Şi Domnul* v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul* cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar* un glas.
13 El Şi-a vestit* legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece* porunci; şi le-a scris pe* două table de piatră.
14 În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit* să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip* în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi* cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
16 ca nu cumva să vă* stricaţi şi să vă faceţi* un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul* vreunui om sau chipul vreunei femei,
17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,
18 sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
19 Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi* ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea* cerurilor, să fii târât să te închini* înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Este categoric înterzis să face vreun chip – fie că e de om sau femeie fiindcă poporul evreu nu a văzut nici un chip când le-a vorbit Domnul pe Munte la Horeb, când au primit cele 10 porunci.

Concluzie: Domnul dorește ceea ce merită – toată cinstea ca și Creator și Dumnezeu, unicul Dumnezeu și nu a cerut niciodată să I Se facă vreun chip pentru a fi venerat. Este ceva nou pentru evrei după ce au ieșit din Egipt.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Proverbe 1:7-9 | 365

7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.

Ce este frica de Domnul?
Frica de Domnul este începutul științei, cu ea începe drumul vieții cel care dorește să fie înțelept. Frica de Domnul presupune și ascultarea de părinți așa cum e menționată în cele 10 porunci doar că ascultarea de părinți are prezentată o altă consecință -sfaturile lor vor fi pentru cel ce le urmează o moștenire frumoasă.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Dumnezeu iubeşte şi lucrează (Psalmul 23)| 365

1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul şi mă* povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Ce face Dumnezeu? 
1. Domnul este păstorul, El este cel ce îşi face griji pentru aleşii lui şi El alege lucrurile care le vor face bine şi nu rău. Ca şi Păstor, Domnul ghidează viaţa credinciosului şi El ştie unde trebuie să ajungă creştinul şi vede destinaţia finală, pe când noi nu o putem vedea totdeauna.  Când alege pentru oameni, Dumnezeu alege lucrurile care îi vor aduce odihnă.
Dumnezeu afirmă în cartea Proverbelor că unele acţiuni aduc bucuria şi odihna, cum ar fi pedepsirea corectă a copiilor tăi.

Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna si iti va aduce desfatare sufletului.(Prov.29:17)

Nu procesul de pedepsire este plăcut ci rezultatul acţiunilor fiului, alegerile lui după pedeapsă îţi vor aduce bucurie şi odihnă.
Cred că David când a scris aceste rânduri se referea la consecinţele ascultării de Cuvântul Domnului, căci El „îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte”.

2.Domnul protejează. Protecţia lui Dumnezeu vine şi prin faptul că dă sfaturi care ne feresc de potenţiale pericole dar şi prin faptul că este cu noi în greutăţi. În greutăţi El ne dă propăşirea şi El ia o parte din greutăţi asupra Sa.
În timpul vieţii Sale pe Pământ, Dumnezeu Isus Hristos a luat păcatele noastre asupra Sa.

„4 Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile* Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi* rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53)

Isaia vorbeşte despre faptul că Domnul a venit când noi eram fără Păstor şi a venit tocmai ca păstor a sufletelor noastre şi a trecut El prin greutăţile şi pedepsele care trebuia să trecem noi: El a fost pedepsit în locul nostru, El a fost scuipat pentru greşelile noastre şi dispreţuit cu dispreţul care îl meritam noi tocmai pentru ca noi prin credinţa în El să avem parte de păşuni verzi şi odihna veşnică.
Isus este păstorul care îşi dă viaţa pentru oile sale ca oile să aibă viaţă din belşug. El este cu noi în greutăţi şi în odihna noastră. Să nu căutăm pe Domnul când ne este greu, dar şi când ne este bine. Când ne este bine avem mai mare nevoie de El, de sfaturile Lui şi de învăţătura Sa ca să nu ajungem mai rău decât am fost, ca să putem ajuta pe alţii şi ca să vorbim şi altora despre dragostea lui Hristos şi grija Lui.

Ca şi taţi ai copiilor noştri trebuie să tindem să acţionăm şi noi aşa faţă de copiii noştri – să îi învăţăm corect, să le dăm direcţia corectă şi să îi asigurăm că vom fi cu ei în greutăţi. Ei trebuie să ştie aceasta şi sunt sigur că se vor bucura de familia care o au şi îşi vor găsi odihna în sânul familiei.

Concluzie:Psalmistul nu alege vreo cale fără ca să ştie că aceasta e o cale plăcută lui Dumnezeu şi nu acceptă o altă relaţie cu Dumnezeu decât petru totdeaua şi aceasta îi aduce o pace şi o bucurie. Care dumnezeu a mai făcut aceasta pentru întreaga omenire? El merită toată cinstea şi gloria!

Nu am putut sa nu pun şi însemnările pastorului Vernon McGee referitor la acest psalm deosebit:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost