Не смей


Опять ты приехал уставший с работы
И молча прилёг на диван.
А сын, несмышленыш, не зная заботы,
Весь день по тебе тосковал.
С надеждой протянет мальчишка ладони,
Беспечно посмотрит в глаза,
— Ответишь ему: «Извини, не сегодня.
Играй-ка, сынок, без меня».

И будут года пролетать, словно птицы,
А ты, как всегда, уставать.
Твой сын повзрослеет и с детством простится.
Он рядом подрос, без тебя.
Как будто глаза ты впервые откроешь,
И спросишь себя — как же так?
А сердце сожмёт оттого, что не можешь
Вернуть его детство назад.

Коснёшься волос огрубевшей рукою:
— Сынок, расскажи, почему
Вчера ты принёс сигареты с собою,
И спать лёг в четвёртом часу?
А сын отвернётся, чуть слышно ответит:
— Отец, извини, мне пора.
Давай не сейчас, ведь мне нужно уехать,
Меня уж давно ждут друзья…
И будешь смотреть ты в окно обречённо,
Тот день вспоминая и час,
Когда так тянулись ребёнка ладони,
А ты говорил: «Не сейчас».
Опять ты приехал уставший с работы,
Прилёг — отдохнуть бы хоть час.
С надеждой протянет мальчишка ладони…
Не смей говорить: «Не сейчас».

Grigore Vieru – probă a demnităţii, a responsabilităţii şi a civismului veritabil

Cine a fost Grigore Vieru?
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul județ Hotin, România, azi Republica Moldova – d. 18 ianuarie 2009, Chișinău). Mai multe date biografice veţi găsi pe pagina portalului biserica.org.

Demnitatea lui Grigore Vieru.
La capitolul „Implicarea în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia” pe site-ul wikipedia găsim:
La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Aceeaşi sursă afirmă :
În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune”

CURCUBEUL
Ploaia sta… Din loc dosit
Ies ganganii fara numar.
Cerul sade ghilosit
C-un stergar vargat pe umar.
Trei baieti
Natafleti
Unul cret
Si altul carn
Cellalt pistruiat si gros,
C-o prajina si un tarn
Au dat curcubeul jos.
Iar acuma sta de-si ia
Fiecare partea sa:

Carnu albastrul de cicoare,
Cretul galbenul de soare.
Cellalt rosul si-a ales.
Dar cum nu s-au inteles
A cui parte-i mai frumoasa,
Au plecat pe-acasa toti
Suparati vreo saptamana…
Zice carnul: Uite, mama,
Curcubeul meu din mana
Nu-i asa ca-i fara seaman?!
Poate, carnul meu, dar eu
Nu vad nici un curcubeu.
Cretul mi se lauda:
Tata, curcubeu asa
Zi, mai are cineva?!
Tata zice: Stiu si eu?
Nu vad nici un curcubeu.
Dar si cel’lalt cu pistrui:
Curcubeu
Ca al meu
Altu-n lume, maca, nu-i!
Iar bunica: Stiu si eu?
Unde? Care curcubeu?
Trece-un ceas ori nici atat,
Singuri li s-a cam urat.
Si acum se-aduna iarasi
Sa se joace buni tovarasi
Si cu-albastrul de cicoare
Si cu galbenul de soare
Si cu rosul ca de foc…
De! Ca fratii! La un loc!
Zice omul bucuros:
Mai, ce curcubeu frumos!

Dragostea lui faţă de poporul nostru şi limba noastră îl caracterizau pe Grigore Vieru în tot ce făcea.

Dacă am un scop, merg hotărât spre el chiar dacă îl văd arzând în flăcări.”

Ceea pentru ce a pledat a fost reîntregirea poporului românesc.
Lucrând la „Literatura şi Arta” a făcut posibil ca acel ziar să fie primul din spaţiul sovietic în grafie latină.
Nu a fost doar un om al ideilor ci şi un om al acţiunii – depunea efort ca visul său să fie realitate. Iată ce zicea poetul:

„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”

Din fericire pentru el, Grigore Vieru a trăit exact cum şi-a dorit:
„Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ.”
Poetul a avut un nume bun , cu greu aş crede că a trăit pâtându-se cu ceva. Prea nobile i-au fost dorinţele şi nici compromisuri nu ştiu să fi făcut.

Ce responsabilitate avem noi ?
Grigore Vieru a trăit demn, de fapt el şi-a trăit visul.
Noi ca şi popor creştin avem o responsabilitate – să trăim frumos ca în faţa lui Dumnezeu:

” Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. „(Romani 13:11-14)

Biblia spune că îmbrăcaţi (identificaţi) cu Domnul Isus noi putem să trăim frumos , iar a trăi frumos înseamnă:

  • nu faptele întunericului:beţii, chefuri, curvii, fapte de ruşine, certuri, pizmă.

Ci faptele noastre nu trebuie să fie un exemplu rău ci unul demn de urmat. Faptele noastre trebuie să arate credinţa noastră.
Trăieşte pentru adevăr şi fii un om autentic, adevărat –

„Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.” (Grigore Vieru)

Care sunt faptele tale? Cu ce fapte de-ale tale s-ar putea mândri părinţii tăi? Cum vrei să rămâi în memoria celor din jur?

Să discutăm dacă patriotismul e la modă sau nu ?
Dacă aş întreba pe Grigore Vieru acest lucru – el ar răspunde :
„Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.”
Cine dacă noi, generaţiile de astăzi nu trebuie să-i facem pe cei ce vin după noi mândri de ţara noastră , de poporul nostru – de trecutul nostru şi al lor.
Patriotismul nu este un eveniment izolat din viaţa omului, ci un mod de trai.
Ce atitudine ai tu faţă de ţara ta? Faţă de poporul tău ?
Ce faci tu pentru ţară ?

#grigore-vieru, #moldova, #national, #neam, #patriotism, #popor, #republica-moldova, #romania, #tara

O meditaţie despre mama

Această poezie (meditaţie) circulă prin internet, nu ştiu cine e autorul ei – dar , în multe cazuri o găsesc adevărată.
Preţuiţi-vă părinţii!!

Cand tu aveai 1 an, ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.
Cand tu aveai 2 ani, ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.
Caind tu aveai 3 ani, ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.
Cand tu aveai 4 ani, ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.
Cand tu aveai 5 ani, te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cand tu aveai 6 ani, te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand: „Nu merg”.
Cand tu aveai 7 ani, ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.
Cand tu aveai 8 ani,
ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.
Cand tu aveai 9 ani, ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cand tu aveai 10 ani, te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica, de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cand tu aveai 11 ani, te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerandu-i sa stea in alt rand.
Cand tu aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.
Cand tu aveai 13 ani, ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.
Cand tu aveai 14 ani, ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.
Cand tu aveai 15 ani, venea de la lucru si-si dorea o imbratisare.
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.
Cand tu aveai 16 ani, te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.
Cand tu aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.
Cand tu aveai 18 ani, ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pana in zori.
Cand tu aveai 19 ani, ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cand tu aveai 20 de ani, te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata / vreun baiat.
I-ai multumit spunand-i: „Nu-i treaba ta!”
Cand tu aveai 21 de ani, ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunand-i: „Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cand tu aveai 22 de ani, te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intreband-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cand tu aveai 23 de ani, ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urata.
Cand tu aveai 24 de ani, ti-a cunoscut logodnica / logodnicul si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: „Maaaaami, te rog”!
Cand tu aveai 25 de ani
, te-a ajutat sa-ti platesti nunta, si a plans, si ti-a spus cat de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cind tu aveai 30 de ani,
te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunand-i: „Lucrurile sunt diferite acum”
Cand tu aveai 40 de ani
, te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cand tu aveai 50 de ani, ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. Si tot ce nu ai facut vreodata, s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.
Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.
Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.
Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.
Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

#copii, #familie, #mama, #parinti

Jertva lui Isus

Pe dealul Golgotei o cruce se arată
Pe ea stind Isus cu fruntea plecată
El moare în chinuri pentru lumea întreagă
Să ne scape pe noi de viata pribeagă

Dar lumea nu-L crede, ea-L scuipă şi-L bate
Şi Îi aruncă  cuvinte murdare in fata
Ea nu înţelege ce fapt-a săvîrşit,
Batjocorind Jertfa Mielului Sfînt

Dar ce este omul? O fiinţă murdară,
Cu-o inimă plină de ură şi-amară
El nu preţuieşte darul măreţ
Ce i-a fost dat de Tatăl ceresc

El într-o clipă a pierdut veşnicia
Şi viaţa lui nu va şti fericirea
Va arde vesnic intr-un foc nestins
Si de sus in jos de flacari cuprins.

Atunci va striga şi va plînge amarnic
Dar lacrimile sale vor curge zadarnic
El a pierdut sansa ce i-a fost data
Si de-acum incolo nu va mai fi alta.

Astazi, cit rasuna glasul Lui cel blind
Vino, tu, suflete la Isus cel Sfint
Caci cit mai ai o viata pe acest pamint
Intoarce-te astazi cu inima plingind.

Si-atunci vei cunoaste iubirea Lui cea mare
Pe Mielul cel Sfint in care ai iertare
Astăzi, cît e timpul,cit  Isus te cheamă
Primeşte-L în inimă şi nuţi fie teamă
Caci El te pazeste, El te ocroteste,
Şi pacea cea sfinta El ţi-o dăruieşte.

 

Autor: Burleai Daria, elevă în clasa a XI

„Christos a inviat” de Al.Vlahuţă

Mi-a plăcut această poezie, şi nu am putut să n-o propun cititorilor .

Au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Ş-un duşman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret.

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colindă lumea,
Şi mulţi hulesc în urma Lui.

Şi mulţi cu pietre Îl alungă
Şi râd de El ca de-un smintit
Isus zâmbeşte tuturora,
Atotputernic – şi smerit!

El orbilor le dă lumină,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoate din mormânt.

Şi tuturor deopotrivă
Împarte darul Lui ceresc, –
Şi celor care cred într-Însul,
Şi celor ce-L batjocoresc.

Urască-L cei fără de lege…
Ce-i pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

Din toată lumea asupriţii
În jurul Lui s-au grămădit,
Şi vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit:

„Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-ncontra voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc…”

Cât bine , câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire,
Pe cruce -ntre tâlhari te-au pus.

Au râs şi te-au scuipat în faţă,
Din spini cunună ţi-au făcut,
Şi , în deşarta lor trufie,
Stăpâni asupra-Ţi s-au crezut…

Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-l acoperiţi,
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străjeri de noapte rânduiţi…

S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Ci ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar.

Şi valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pacea în neamul omenesc.

Voi toţi , ce-aţi plâns în întuneric,
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră -ngenunchere,
Sculaţi! … Hristos a înviat!

БОЖИЙ ВЕНЕЦ


Перед тем как тебя сотворил,
Человек ты Мой дорогой,
Всю вечность тебя Я любил,
Чтобы вечно одно быть с тобой.

И любовь Моей жизни венец
Я одел на чело твоё,
Дабы знал, что Я твой Отец
И носил чтобы вечно его.

Я создал планету Земля;
Небеса, зверей и цветы,
Сотворил красоту для тебя,
Чтоб радостным вечно был ты.

Свою жизнь тебе Я отдал,
Человек возлюбленный Мой,
Дабы вечно ты смерти не знал,
Чтобы вечно был ты со Мной.

(Юрий Даскал)

Alexandr Puşkin-poet genial, fără bun simţ şi destrăbălat

ИЗ ПИСЬМА К ВИГЕЛЮ

Проклятый город Кишенев!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов
Небесный гром конечно грянет,
И — не найду твоих следов!
Падут, погибнут пламенея,
И пестрый дом Варфоломея
И лавки грязные жидов:
Так, если верить Моисею,
Погиб несчастливый Содом.
Но с этим милым городком
Я Кишенев равнять не смею,
Я слишком с библией знаком,
И к лести вовсе не привычен.
Содом, ты знаешь, был отличен
Не только вежливым грехом,
Но просвещением, пирами,
Гостеприимными домами
И красотой нестрогих дев!
Как жаль, что ранними громами
Его сразил Еговы гнев!
В блистательном разврате света,
Хранимый богом человек
И член верховного совета,
Провел бы я смиренно век

В Париже ветхого завета!
Но в Кишиневе, знаешь сам,
Нельзя найти ни милых дам,
Ни сводни, ни книгопродавца.—
Жалею о твоей судьбе!
Не знаю, придут ли к тебе
Под вечер милых три красавца;
Однако ж кое-как, мой друг,
Лишь только будет мне досуг,
Явлюся я перед тобою;
Тебе служить я буду рад —
Стихами, прозой, всей душою,
Но, Вигель — пощади мой зад!

sursa .

#imoralitate

Vezi cum în zbor se duce timpul !

images6.jpg 

Vezi cum în zbor se duce timpul !

Aşa-au trecut chiar mii de ani .

Şi noi vom trece toţi ca gândul ,

Făr-a lăsa urmă măcar .

Aşa se duce-o zi ca alta ,

Şi toate trec în veşnicii :

În grabă vine şi sfârşitul ,

Întregii noastre omeniri .

    

Întreaga noastră zbuciumare ,

De lupte , munci  şi grijuri mari ,

Se pierd cu toate-n lumea mare ,

A celor slabi şi-a celor tari .

Şi-acum de ce-ai venit în lume ,

Şi-atât de mult te-ai chinuit ?

Ca să sfârşeşti în groapa-n care ,

De viermi să fii tu nimicit ?

 

Chiar viaţa ce ne pare scumpă  ,

E o nălucă-n negură .

Peste mormânt e-aceea viaţă ,

Făr-de sfârşit şi veşnică .

E viaţa ce-o găsim în Isus ,

Pe care El ne-o dă în dar ,

O spune-mi ţi-ai asigurat-o ,

Sau nici nu te-ai gândit măcar?

 În „Harpa bisericilor lui Dumnezeu ” am găsit acest  text frumos , pe care vi-l propun şi vouă . 

Ce-i viaţa ta ?

Ce-i viaţa ta? E o peniţă ,7k1vqcauor0h3caoesqulca1voa5ccalogncjcayunq6wca518cuncaa32zbtca5drdhgcak6361hcarm3ar8cah4dadqca9b5pc7caltz7kgcatmilxyca5a4lzfcamvorpica3eb4ntca04j61x.jpg

Cu care scrii mereu pe-un drum

Şi –apoi la ultima portiţă

Ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă

Nu se mai şterge nicidecum .

Şi vorbe-n vânt şi fapte rele

Rămân pe veci ca-ntr-un album ;

Păzit e scrisul tău de stele ,

De-ai pune mări întregi să-l spele ,

Nu se mai şterge nicidecum .

Să nu te minţi că-n veşnicie ,

Trecutul se preface-n scrum ;

Căci Dumnezeu stă mărturie

Că totul ce-n faţă Lui se scrie ,

Nu se mai şterge nicidecum .

În ceasul greu de judecată

Îţi vei citi întregul drum

Şi-i izbucni în plâns de-odată

Dar nici o slovă-nlăcrimată ,

Nu se mai şterge nicidecum .

Isus pe lemn răbdând arşiţa ,

Isus e preţul tău acum ;

Te face alb ca lămâiţa

Şi tot ce-a scris pe drum peniţa

Nu mai rămâne nicidecum .

Azi adu-ţi vina ta şi greşul ,

Isus îţi şterge-al vieţii drum ;

Cum trece pe nisip vârtejul ,

Dar dacă azi nu prinzi prilejul ,

Nu se mai şterge nicidecum .

Revolta unei maimuţe

Această poezie anonimă se găseşte pe internet, şi o propun cititorilor …

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism.
E-adevărat că omul a coborât la noi,
Dar nu, fiţi rezonabili,
N-a coborât DIN noi!

#creatie

s
caută
c
scrie un nou articol
r
răspunde
e
editează
t
du-te sus
j
mergi la articolul sau comentariul următor
k
mergi la articolul sau comentariul anterior
o
comută vizibilitatea comentariilor
esc
anulează editarea articolului sau comentariului
%d blogeri au apreciat: