Curbet Alexandru

Noiembrie 25, 2017

„Cum poate ști cineva că…

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 5:29

„Cum poate ști cineva că are dreptate, dacă nu suportă critica?” Richard Wurmbrand (Umpleți vidul!)

Anunțuri

Eutanasia – modă sau metodă de lucru cu bătrânii?

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 4:46

Despre eutanasie.

Conform definiției – eutanasia este o metodă de a provoca moartea fără durere.
Inițial această metodă de a omorî o persoană a fost propusă pentru următoarele cazuri: comă ireversibilă sau  boală incurabilă  – adică o stare ireversibilă a unui pacient.
Și din motive umane, ca omul să nu sufere, fie la dorinţa pacientului, fie a rudelor.
Există două feluri de eutanasie – pasivă și activă. Eutanasia pasivă presupune neadministrarea medicamentelor care susţin viaţa bolnavului , pe când eutanasia activă presupune administrarea medicamentelor în doze letale, cu scop de a opri viaţa pacientului. Ambele tipuri de eutanasie presupun o acţiune care duce la moartea pacientului.

Contradicțiile care le aduce eutanasia

1. Cere ca medicul să încalce jurământul lui Hipocrate:
“Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă. Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv.”

2. Nu se ține cont de valoarea vieții umane. În cazul eutanasiei – omul este cel care ia viața, deși valoarea vieții omenești este dată de Dumnezeu. Sunt de-acord că este doar un argument teologic și nu putem neglija acest aspect când este vorba de un medic cu valori creștine sau un pacient cu valori creștine.

3. Nu se ține cont de voința pacientului.
În cazul în care pacientul este inconștient – acceptul pentru eutanasiere poate veni din partea rudelor.

4. Abuzul asupra „pacienților” în cazul eutanasierii la domiciliu. Olanda deja a început investigarea unor posibile abuzuri de acest gen. În iulie, British Medical Journal a publicat un studiu privind eutanasia în regiunea Flandra din Belgia. Rezultatele sunt alarmante și dezmint propaganda celor ce o promovează ca fiind o alegere lucidă a pacienților. Aproape jumătate din eutanasierile medicale făcute în Flandra în 2007 nu au fost făcute cunoscute autorităților, cu toate că legea cere ca ele sa fie anunțate.

Eutanasia – modă îngrijorătoare.

La început eutanasia era numită „moarte nobilă” pentru cei care sufereau și, din punct de vedere medical, nu mai aveau mult de trăit. Inițial, pacienții erau persoane în vârstă sau în comă ireversibilă. Acest argument este unul de ordin emoțional. Pericolul pentru deciziile luate emoțional este că ele pot fi transferate și pentru alte cazuri. Exact așa a fost în cazul eutanasiei – după ce eutanasia a fost legalizată în Olanda, Belgia, Oregon (SUA) aplicarea acesteia s-a extins și pentru alte cazuri – au început eutanasia persoanelor în vârstă care nu mai doreau să trăiască, care erau în depresie. Parcă aceste cazuri sunt motivare, deoarece și ele doresc a se încadra în categoria  „moarte nobilă”.
Eutanasia s-a transferat și asupra oricărei persoane care dorește să se sinucidă, indiferent de vârstă (Belgia și Olanda permit eutanasia minorilor).
Acum se cere eutanasia obligatorie a persoanelor în etate din rațiuni economice. Această opinie vine din Australia, unde recent o femeie de 74 de ani sugera într-un editorial că rezolvarea problemelor financiare și economice ale lumii occidentale s-ar putea face prin eutanasierea obligatorie a oamenilor în vârstă. Din punct de vedere economic această sugestie e rațională spun susținătorii eutanasiei involuntare: o mare parte din bugetul public e cheltuit pe oamenii în vârstă. Eliminarea deficitelor bugetare ar însemna, deci, eliminarea factorilor care le cauzează, printre ele ființele umane bătrâne care împovărează societatea. În 2005 profesorul australian Philip Nitscke a publicat cartea Killing me Softly (“Ucide-mă încet”) în care a dat glas acestor gânduri până atunci menționate doar în șoaptă. (AFR)

Nu putem invoca doar rațiunile economice deoarece ar trebui să găsim toate categoriile de  oameni care sunt o povară pentru bugetul public – de exemplu homosexualii. Persoanele care au un mod de viață homosexual suferă de boli sexual transmisible mult mai frecvent decât cele care au un mod de viață normal (heterosexual) inclusiv HIV/SIDA, deci ei sunt tratați din banii publici și lucrează mult mai puțin, pe lângă faptul că mor mult mai devreme. Vezi cartea Bolile homosexualilor.

Să nu se creadă că sunt pentru eutanasia homosexualilor, însă motivul pentru care se propune eutanasia bătrânilor este absurd deoarece nimeni nu își va eutanasia bunelul, tatăl, mama sau partenerul de viață – doar din motiv că este o povară financiară. Cum rămâne cu alocarea pensiilor? Doar orice om lucrând achită o parte din salariu pentru pensie, precum și pentru asigurarea medicală.

Paradoxul eutansierii.

Europa vine cu o contrazicere gravă în materie de drepturi ale omului. Tot mai des se apără animalele decât oamenii. Când primarul Chișinăului Dorin Chirtoacă a dat acordul să fie eutanasiați câinii vagabonzi – foarte mulți s-au opus din motiv că nu e uman, deși câinii vagabonzi sunt un pericol pentru oameni.
Pentru maidanezi sunt construite aziluri speciale, pe când bătrânii sunt priviți ca o povară de promotorii eutanasiei?  E uman să nu apărăm pe cei ce au fost atacați de câini?

Un alt caz este cel al unui băiat autist din SUA- familia băiatului  a rămas fără cuvinte în clipa în care mama copilului a primit o scrisoare anonimă în care i se sugera să se mute din cartier sau să eutanasieze copilul. Acest gest poate fi numit uman?
Pentru cei care știți engleza  – puteți citi această scrisoare aici:

Eutanasia este o parodie a drepturilor omului din motiv că nu ține nici de libertatea de conștiință, nici de convingerile religioase, nici de dreptul pacientului (în cazul în care acesta e inconștient) ci aduce tot mai multe contraziceri decât claritate.

Lasă un comentariu

Noiembrie 5, 2017

”Din ce biblie (să) le mai citim copiilor?” – ziua 52

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 7:14

Marius Cruceru

Se știe! După Reformă, că tot a fost vorba de ”dînsa” zilele trecute, în familiile de protestanți și neoprotestanți se citește Scriptura. Tatăl citește familiei cu voce tare (sau așa ar trebui să facă! ), mama citește pruncilor.

Zilele trecute o mămică tînără m-a întrebat din ce versiune îi mai citim noi lui Noah. Temerea ei este că versiunea Cornilescu este prea arhaizantă deja. Această temere este împărtășită de tot mai mulți. Pe undeva este legitimabilă, avînd în vedere catastrofa învățămîntului românesc.

I-am propus să îi răspund public și a acceptat, pentru că subiectul este de interes general și are miză mai mare decît discuția dintre două cupluri care cresc copii mici.

Cred că aceasta este o falsă problemă. Sîntem cu toții foarte îngrijorați de cîteva arhaisme, foarte puține, dacă vă gîndiți bine, din traducerea cu pricina, dar în același timp ne vom trimite copiii la școală să învețe Eminescu…

Vezi articol original 1.096 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Octombrie 30, 2017

10 ani blogging!

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 16:50

Astăzi împlinesc 10 ani de blogging. Sper ca blogul a fost de folos.

Lasă un comentariu

Octombrie 25, 2017

Trebuie să te grăbeşti să spui despre credinţa ta?

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 4:47

O întrebare simplă….Credeţi în Dumnezeu?
E o întrebare la care mulţi se pripesc să răspundă cu “da” pentru că mulţi au fost învăţaţi de mici să zică “da”! Cred că ştiţi de afirmaţia ” Din întuneric s-a facut lumină” ce puteţi spune despre această afirmaţie?

Credinţa în Dumnezeu este un lucru personal şi legat mult de cunoaşterea Sfintelor Scripturi. A afirma faptul că ai o credinţă în Dumnezeu – arată că Îl cunoşti pe Acel Dumnezeu descris de Biblie. Nu există o credinţă fără cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu. Nu pot afirma că eu cred în Biblie şi din acest motiv ea este adevărată ci – tocmai din acest motiv cred în Sfintele Scripturi pentru că este adevărată.

E  foarte bine că mulţi se grăbesc să spună “DA”

Deoarece noi trebuie să fim gata să dăm socoteală de credinţa care este în noi, iar persoana care crede în Dumnezeu nu poată să nege acest lucru.

“Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,” (1 Petru 3:15)

Totodată , credinţa în Dumnezeu înseamnă şi o încredere în promisiunile Lui:

“Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11:1-3)

Credinţa în Dumnezeu se vede în faptele tale

“Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.” (Iacov 2:14-22)

Credinţa creştină este o credinţă în acţiune, ea se vede, ea nu poate fi motivată prin gânduri rele şi nici nu este pasivă. Credinţa care o ai în inimă îţi schimbă modul de a gândi şi de a acţiona.

Despre afirmaţia „Din întuneric s-a făcut lumină”

Posibil vă referiţi la primele versete din cartea Genesa:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Genesa 1:1-5)

Deci, nu din întuneric a fost făcută lumină, ci pur şi simplu Dumnezeu a creat lumina. La acest moment nu este clar care este sursa acestei lumini, deoarece Soarele , Luna şi stelele au fost făcute mai târziu. Dar lumina şi întunericul aveau un scop – să prezinte continuitatea timpului („a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi”).

Lasă un comentariu

Octombrie 19, 2017

Ziua 68 – ”ce vei face la pensie?” sau mintea cea de pe urmă

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 5:27

Marius Cruceru

Am doi prieteni care se pensionează. Unul, anul acesta, celălalt, anul viitor. Unul este nostalgic, celălalt este îngrozit. Pensionarea poate fi îngrozitoare pentru un bărbat încă activ, sănătos și în putere fizică și intelectuală.

În urmă cu ceva ani mi-am reîntîlnit o veche cunoștință, profesor universitar de mare anvergură. Era scos din sistem printr-o lege stupidă la 60 de ani. A emigrat. Predă și acum, este apreciat. Era terificat de faptul că, sănătos fiind, lucid fiind, fire sportivă, va trebui să se plimbe prin Cișmigiu numărînd frunzele sau jucînd șah interminabil și invariabil cu aceeași ceilalți pensionari.

Vreme în urmă un alt prieten mi-a povestit despre un pensionar din Depoul CFR care venea la lucru doar ca să miroasă din nou uleiurile scurse de la locomotive (cine s-a jucat prin Depouri știe despre ce vorbesc), să stea să se uite la ceilalți, așteptînd să fie întrebat, să i se ceară…

Vezi articol original 859 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Octombrie 16, 2017

Colaje de cântări

Filed under: meditaţii, muzică — Alexandru Curbet @ 5:46

Deoarece, la drum lung, ai nevoie de un fon muzical – vă propun câteva colaje reușite.

 

Lasă un comentariu

Octombrie 8, 2017

De ce apreciem frumosul?

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 6:52

De ce suntem surprinși de frumosul din natură? De ce suntem întântați de un apus de soare? Deoarece suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și vedem unele lucruri din perspectiva Lui.
Iată și argumentul meu- în primul capitol din biblie, Geneza 1, Dumnezeu crează tot ce ne înconjoară și le apreciază ca fiin frumoase  sau  foarte frumoase. Noi, ca cei creați după imaginea Lui (și declarați foarte frumoși ca și creație) avem în noi aprecierea frumosului.
Dacă e să luăm după zilele creației atunci am găsi frumos Pământul cu tot ce este pe el, marea, oceanele, cerul, iarba verde, păsările, planetele, Luna, stelele, animalele și alți oameni. Dacă Dumnezeu le-a numit frumoase, cum am putea noi să le numim urâte?

Dacă vedem ceva din cele descrise urâte, înseamnă că ne-am lăsat ca alții să ne învețe să apreciem și nu Dumnezeu. Nu putem spune că o țară este urătă – poate este neîngrijită, dar urâtă deloc. Nu putem spune că sunt oameni urâți, poate cu comportament rău, dar nu urâți.
Învățați să apreciați lucrurile din jurul vostru!

Lasă un comentariu

Octombrie 6, 2017

„Ι-aș da orice, inima, plămînii, rinichii… chiar viața! Orice!” – Care este cel mai prețios lucru pe care îl dăm copiilor noștri?

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 7:01

Un strigat de tata. Cred ca ii voi urma sfaturile.

Marius Cruceru

Nu, nu-i nevoie să îi dai nimic. Probabil nu va fi nevoie să îi dai inima sau plămînii, nu va fi nevoie să îi dai nici măcar lucruri. Încă nu le așteaptă. Dar strigă după VIAȚA ta.

Copiii noștri ne vor viața. Și n-am spus de atîtea ori că le-am da chiar viața, dacă ar fi nevoie. Acesta este cel mai prețios lucru pe care îl putem dărui copiilor noștri, frînturi cît mai mari din viață, bucăți largi de timp.

marius cintind cu naummarius cu neriah citind din biblie mai aproapemarius cu neriah in brate de aproapemarius si naum imbratisati

Timpul petrecut cu ei este cea mai prețioasă comoară pe care le-o putem da acum. Va veni vremea cînd vom regreta timpul pierdut printre studii și proiecte, prin călătorii și delegații, în vorbă de clacă între falși prieteni, în întîlniri de afaceri cu posibili clienți. Goană și alergare după vînt sînt toate. Vom regreta alergarea după scumpeturi cînd cei mai scumpi ni se risipesc în brațele străinilor.

Vezi articol original 402 cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Septembrie 18, 2017

Un milion!

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 21:38

Astăzi blogul meu a ajuns la cifra de 1 milion de vizualizări. Dacă am reuşit să direcţionez spre bine şi spre soluţii sănătoase măcar 1% din cititori – atunci face sens.

Lasă un comentariu

Septembrie 1, 2017

Devotional

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 7:29

Devotionalul este de pe site-ul ebiblia. Pe acest site veti gasi mai multe devotionale si carti bune.

Lasă un comentariu

August 23, 2017

Lucrarea „prin credință“

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 14:11

Explicații la Biblie

Iată că am străbătut două continente, câteva ţări şi am vizitat o sumedenie de biserici creştine. Lucrarea cu oamenii este uneori lipsită de rezultate vizibile spectaculoase. Răsplătirile ei sunt de cele mai multe ori nevăzute şi ele, uneori rămânând ascunse foarte adânc… în viitor. Asta nu înseamnă însă că ele nu există!

În primul rând, cine lucrează cu oamenii colaborează îndeaproape cu Dumnezeu şi‑I simte foarte concret… respiraţia.
Acest „Ruah Elohim” sau „Duh al Celui Atotputernic” adie delicat încă pe deasupra acestei lumi, aducând mereu în fiinţă şi crescând apoi duios… copii „născuţi de sus”, destinaţi să vadă şi să
moştenească Împărăţia lui Dumnezeu. În al doilea rând, cel ce lucrează cu oamenii pătrunde vrând‑nevrând în lumea nevăzută a spiritualităţii, a caracterului. Aceasta este o lume a inefabilului, dincolo de „ceea ce se vede” cu ochii fireşti, o realitate care poate fi palpată numai cu sufletul şi poate fi modelată numai prin…

Vezi articol original 5.697 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

August 19, 2017

Служение Христу – нести крест или развлекаться во имя Иисуса?

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 5:12

ЕРЕСЬ РАЗВЛЕКАТЕЛЬНОГО СЛУЖЕНИЯ:

Великая ересь сегодняшней церкви заключается в том, что мы думаем, будто мы — в шоу-бизнесе. Эйден Тоузер полагал, что это так, еще в 50-60-х годах прошлого века. Члены Церкви «хотят, чтобы их развлекали, назидая». Тоузер сказал это в 1962 году. Уже тогда его огорчало, что «в большинстве случаев едва ли возможно затащить кого-нибудь на собрание, если единственным привлекательным моментом является Бог».

Впоследствии Дэвид Платт задался вопросом: «Что будет, если отнять у людей классную музыку и мягкие кресла? Что если больше не будет ни занавеса, ни декораций на сцене? Что, если выключить кондиционер и убрать все удобства? Будет ли Его Слова по-прежнему достаточно, чтобы Его народ продолжал собираться?» (Radical).

Будет ли этого достаточно?

Тоузер был прав: «Еретические методы могут быть не менее губительны, чем еретическое содержание».

Как и Тоузера, нас должно беспокоить то, что столь многие в наших церквях хотят, чтобы поклонение было развлечением. Мы должны начать беспокоиться, когда больше не видим разницы между тем и другим. И нас должна беспокоить растущая уверенность в том, что ради выполнения возложенного на нее поручения Церковь должна увеличивать развлекательную ценность поклонения.

Возможно, я одинок в своих чувствах, но я огорчаюсь, видя богослужения, отмеченные в большей степени реквизитом, игрой участников и атмосферой пропагандистского митинга, нежели ощущением Божьей святости и Енр присутствия; и простота уступает место пустоте.
Дело не в стилях поклонения. Речь не о противопоставлении традиционного, современного и смешанного поклонения. Это не проблема выбора между органом и группой поклонения. Все это совершенно мимо кассы. Речь о сердце, фокусе и направленности поклонения. Реальными проблемами я считаю следующие:

1. Кто или что в действительности находится в центре внимания?

Если в центре внимания на наших церковных богослужениях находится кто угодно, помимо Бога, это не поклонение. Если человеческое исполнение привлекает к себе больше внимания, нежели Евангелие Христово, это не поклонение. Если наши похвалы и аплодисменты направлены на кого-либо помимо Иисуса, мы поклоняемся не Богу.

2. Какую весть мы проповедуем?

Послание Церкви, весть, которую миру нужно услышать от нас, — это не «Приходите, чтобы хорошо провести время», «Приходите, и мы вас развлечем», или «Приходите, и ваша жизнь станет лучше».

Тоузер пишет: «Христос призывает людей нести крестмы зовем их, чтобы повеселиться во имя Его».

Весть Церкви — это слово о кресте. Если мы не забыли, крест Иисуса был источником развлечения лишь для тех, кто насмехался над Ним, когда Он висел распятый.

3. Как меняются жизни людей?

«Но наши методы привлекают людей!» — возразят некоторые.

Тоузер писал по этому поводу: „Привлекаем их к чему? К истинному ученичеству? К ношению креста? К отречению от себя? К отделению от мира? К распятию плоти? К святой жизни? К нравственному благородству? К отвращению от сокровищ мира? К жесткому самоконтролю? К любви к Богу? К полной посвященности Христу? Конечно, ответ на все эти вопросы — нет».

ПРИМЕР ЦЕРКВИ ДАВИДА ПЛАТТА.

Дэвид Платт и община, в которой он был пастором, Церковь в Брук-Хиллз, решили попытаться найти ответ на вопрос: «Достаточно ли Его Слово по-прежнему для того, чтобы собрать Его людей?” Они отказались от всех развлекательных моментов и пригласили людей просто прийти изучать Божье Слово. Они называли это собрание Тайной Церковью. Они назначили время в пятницу вечером. Предполагалось, что люди будут собираться в 6 часов вечера и в течение шести часов, до полуночи, не будут заниматься ничем, кроме изучения Божьего Слова и молитвы. Люди пришли. На первую встречу пришла тысяча людей, и с каждым разом их становилось все больше. Вскоре желающим приходилось заранее бронировать места, потому что церковь была набита битком. Теперь Тайная Церковь посредством одновременной трансляции в сети Интернет объединяет десятки тысяч людей из 50 с лишним стран по всему миру — без каких-либо развлечений, технически сложностей и сценического антуража.

Почему люди приходят? В одном интервью Платт сказал: «Люди жаждут Слова. На наших собраниях нет ничего особенного или креативного. Это просто изучение Слова… Всю работу делает само Слово!»

Люди жаждут. Они жаждут твердой пищи, а не сладостей. Они хотят больше Слова. Хотят глубже проникнуть в Слово. И меньше того, что Тоузер называет «религиозными игрушками и безделушками».

preluta de pe http://leoblagovest.livejournal.com/660594.html

Lasă un comentariu

August 11, 2017

Performerul crestin

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 10:14

Performerul creștin este o persoană care a fost îmbibată atât de mult cu MLM și cu leadership că a deviat de la scop pentru că așa îi place.
Performerul creștin (a se citi în continuare PC) este persoana care a „înțeles” că trebuie să  vândă și el mesajul său.
Cărțile care le-a citit atât de mult i-au înfipt un cui în creier -„eu trebuie să vând”. Cărțile citite famelic de el au reușit să îl captiveze atât de mult că simpatia lui pentru autorii cu pricina a trecut în fascinație, și astfel, și-a atins scopul. Acel scop de a îmbolnăvi un suflet cu dragostea de rezultate, performanțe, popularitate și bani.
Astfel performerul creștin a avut o revelație. „Dar dacă aș putea introduce principiile acestea bune și dătătoare de viață în învățătura creștină?!” Din păcate, performerul (fără creștin) ia principiile bine înfipte în mintea lui și începe o transformare numai de care au fost în stare Martorii lui Iehova, când au schimbat textul biblic în unul plăcut lor.
În continuare, performerul nostru crede că nimeni nu își va da seama și nimeni nu citește aceleași cărți (că de ar putea ar declara principiile ca și revelație personală) și trece la treabă. Încearcă să dea învățătură biblică, dar ajunge la principiile din cărțile citite de el.
Dacă ar fi cineva să îi spună, finuț de tot că a deviat în a-și pune temelia pe alte cărți decât Biblia și așteaptă ca să își vândă produsul și este deranjat când nu este lăudat și că încă nimeni nu l-a dat drept exemplu în vreo carte din acelea cu exemple inspiraționale, atunci poate și-ar veni în fire.
Performerul caută performanță și ca să țină pasul trebuie să se alimenteze cu cărți dădătoare de principii și scrise de oameni doritori de bani. El crede că John Maxwell este bun de mâncat și predicat, la fel ca și Rick Warren (căci viața lui trebuie să aibă un scop) și nu contează că acești predicatori-performeri au abandonat biserica pentru lidership și afirmă că homosexualitatea e aproape ok și Dumnezeul Bibliei este același ca și Allahul Coranului. Contează să se realizeze singur. De dorit un domeniu public, recunoscut și văzut.
Nu așa a învățat Domnul Isus. El a învățat că toate poruncile se pot rezuma la 2: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată puterea ta, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău și sufletul tău și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Când doi din ucenici au avut gânduri de lidership și voiau să fie puși la dreapta și la stânga Domnului atunci Domnul nostru a spus că cine vrea să fie primul să fie slujitorul tuturor.
Cine aleargă în goană de performanță și lasă dragostea de Dumnezeu și de aproape – aleargă după vânt. Posibil nu știau ce preț va trebui de plătit.
Diferența dintre performer și creștin este că performerul zidește relații profitabile pentru el pe când creștinul zidește relații cu ceilalți doar pentru a le spune despre mânturire și ca să lărgească Împărăția Domnului.
Performerul nu vrea să slujească, ceilalți trebuie să o facă – el e liderul. Un lider care nu slujește nu este un lider creștin, e doar un performer obosit.
Performerul are tendința să strălucească prin performanțe și e avid de laude și aprecieri, creștinul are un mesaj și el trăiește mesajul nediluat, fără compromis și nu de dragul performanței, ci de dragul Celui ce l-a iubit și a murit pentru el.

 

UPDATE am găsit acum seara un articol pe același subiect, recomand
http://ieshua.org/zamechali-li-vy-eti-14-priznakov-duhovnogo-nasiliya.htm

Comments (1)

Iulie 31, 2017

Eu aș defila prin conferințele pastorilor evanghelici și i-aș întreba…

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 8:58

Marius Cruceru

Am citit articolul domnului Pleșu despre politicienii români. De mai multă vreme mă frămîntă aceeași problemă Am și scris un text despre acest lucru.

AICI,

AICI

AICI

și

AICI

Vezi articol original 514 cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Iulie 18, 2017

Cum m-am întors la Dumnezeu și cum am spus și altora

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 5:35

Ciprian Barsan


Eram la seminar şi învăţam pentru a deveni preot. Nu ştiam ce înseamnă să ai un Mântuitor personal. Dintr-o pornire lăuntrică îl iubeam fără să-L cunosc.
Câteodată mă gândeam la viitoarea mea slujbă, dar nu puteam vedea cum va fi. Într-o zi am primit de la directorul seminarului un catalog cu foarte multe cărţi religioase din străinătate. Am rămas uimit când am văzut atât de multe cărţi creştine, întrucât pe vremea aceea, la noi în ţară, erau foarte puţine.
Am început să comand aceste cărţi şi să le citesc. Pe când le citeam, am aflat că toate vorbeau despre o viaţă creştină deosebită, cu totul diferită de viaţa religioasă de la noi. Ideea unei astfel de vieţi mă înflăcăra din ce în ce mai mult şi îmi ziceam mereu: „Asta are să fie slujba mea când mă voi face preot: să fac cunoscut poporului nostru această viaţă”. Dar cum?
Nu…

Vezi articol original 1.875 de cuvinte mai mult

Comments (1)

Iunie 25, 2017

Cu minionii la Vaslui

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 21:12

Alonewithothers's Blog

Evil never looked so adorable!

1. Civilitate consumistă

La fel ca mulți dintre voi, nu am pretenții de Prometeu, nici vise de Superman. A trecut vremea când mă proiectam în astfel de eroi. Desigur, am poduri întinse peste ceea ce văd și ating dar cred că picioarele îmi sunt pe pământ. Încă! Înțelegând vremurile și condiționările lor, nu-mi rămâne decât să aranjez cât mai frumos odaia asta a vieții, să curăț ce e de curățat, să scot afară ce e inutil, să fac o pâine caldă pentru cei din casă și, din când în când, să o împart cu alții din afara ei. Dar la fel ca orice alt joc, și aici au fost momente când am trișat, când am încercat să fac lucrurile mai ușoare, când am pretins oaspeților că nu e timpul de vizite și nici de binețea la care se așteptau, cu alte cuvinte am încercat să-mi fac viața…

Vezi articol original 2.396 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Mai 17, 2017

Portrete: ”Misihoinarii”

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 19:27

Marius Cruceru

I-am întîlnit din ce în ce mai des. Niște haiduci spirituali, netrimiși de nimeni, primiți de biserici imature. Acești ”apostoli” ai împopoțonării legaliste călătoresc din oraș în oraș, nefiind în stare să își legitimeze trimiterea. Sînt turiști ai falsului. Predică ”cu putere”, adică tare și cu tupeu, frățietatea confundîndu-le falsa îndrăzneală cu harul și Duhul.

sursa sursa imaginii

Lipsa de măsură li se vădește în toate:

– Sînt într-un circuit, pot să vin și la Biserica din Aleșd?

– În ce biserică sînteți membru și cine vă trimite?

Vădit iritat: 

– Domnul Isus! Sînt membru în Biserica Universală a Domnului!

– Și la cine dați socoteală? Sub autoritatea cui stați?

– Domnului Însuși!

– Bun! Așa ceva nu există! Ocoliți-ne!

– Ba am să vin! Nu mă puteți opri! Voi sta pe ultima bancă ca să mă vadă frații și să știe că am venit, ei mă vor pune la amvon…

Vezi articol original 590 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Mai 4, 2017

Ce (mai) înseamnă a fi ”bărbat” în secolul al XXI-lea? – Concurs de microeseuri (la disperare)

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 5:53

Marius Cruceru

Am tot auzit de cîțiva ani încoace:

Bărbații, o specie pe cale de dispariție!

sau

Avem masculi, dar nu bărbați!

Știind de inițiativa mea pornită în 2006, Fabrica de bărbați, un grup informal de ucenicie peripatetică, fete de pretutindeni mă întreabă: ce s-a întîmplat cu băieții contemporani nouă? Faceți ceva cu ei! Ne disperă! (sic!)

Le întreb ce anume se ascunde în subsolul întrebării și descrierile mă enervează. Citez, cu riscurile generalizărilor și reducțiilor, sintetizînd:

Fătălăi, gagicari, egoiști, pornofili, manipulatori.

Vezi articol original 432 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Aprilie 10, 2017

Două locuri de 1 la Campionatul Municipal de Taekwon-do 2017

Filed under: meditaţii — Alexandru Curbet @ 20:21

Liceul Teoretic Costești

Doi sportivi din cadrul Liceului Teoretic Costești au participat la Campionatul Municipal de Taewondo și ambii s-au clasat pe locul 1 la proba sparing: Braescu Andrei și Borta Dan. Antrenor Curbet Alexandru. Felicitări. 

Vezi articol original 9 cuvinte mai mult

Lasă un comentariu
Older Posts »

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: