Cum trebuie să fie viața unui creștin | Pilda talanților (Matei 24:14-30)

14Atunci* Împărăţia cerurilor se va asemăna cu* un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia* după puterea lui; şi a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste* multe lucruri; intră în bucuria* stăpânului tău!”
22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23 Stăpânul său i-a zis: „Bine*, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25 mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28 Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29 Pentru că* celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în* întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Binențeles că Pilda talanților trebuie luată în contextul pildei celor 10 fecioare și a despre judecata viitoare, dar iată câteva principii scoase din această pildă:

  1.  Stăpânul e Domnul Isus iar robii sunt creștinii.
  2. Când Domnul Isus va veni atunci el va găsi două feluri de slujitori – autentici și falși.
  3. Fiecare a primit după puterea sa. Cine știe puterea fiecăruia? Domnul Isus.
  4. Talanții trebuie folosiți spre câștigul stăpânului.
  5. Responsabilitățile nu au fost date oricui, ci numai la robii stăpânului.
  6. Nu e vorba de talente naturale sau supranaturale, ci despre responsabilitatea creștinului (în vestirea Evangheliei și trăirea ei).
  7. Pilda nu e axată pe a doua venire a Domnului Isus ci pe timpul folosit până la revenirea Lui.
  8. Ce au primit robii este a stăpânului.
  9. Primul și al doilea rob au fost activi, al treilea a fost pasiv.
  10. Nici noi nu știm când va veni Isus, deci trebuie să fim activi.
  11. Fiecare e conștient de ceea ce primește, nu este în necunoștință. Deci ce am primit de la Domnul și pentru ce vom fi trași la răspundere?
    • Darurile noastre spirituale
    • Duhul Sfând (să nu îl stingem sau întristăm )

    -puterea de a fi martori

    • porți deschise (posibilități)
    • lideri peste noi

    -ucenici

    • sănătate
    • timp
    • înțelepciunea din Cuvânt
  12. Primul și al doilea au primit aceiași răsplată.
  13. Frica care ne face să fim pasivi – ne face mult rău.
  14. Robul rău știa foarte bine ce trebuia să facă – fie să semene fie să dea la zarafi talantul. În ambele cazuri efortul era minim.
  15. Mai bine să faci mai puțin decât nimic.
  16. Fiecare creștin trebuie să se gândească la multiplicare/creștere/înmulțire.
  17. Cel ce acționează o face îndată. Nu amână.
  18. Cel rău și-a căutat de treburile lui, nu ale Domnului. Așa procedează cel viclean și leneș.
  19. Cei fideli vor fi într-o măsură oarecare roditori.  Cei neroditori vor fi nimiciți (numiți fățarnici, ipoctriți).
  20. Hristos nu vrea robi leneși.
  21. Remunerarea cea mare vine abia la sfârșit.
  22. Dumnezeu e cel care se gândește la remunerare.
  23. Cel pasiv e numit viclean și leneș.
  24. Ca să pui responsabil pe cineva pe lucruri mari întâi ii dai lucruri mici.
  25. Robii activi nu s-au comparat între ei. Posibil au conlucrat.
  26. Cei activi nu s-au  lăsat influiențați de cel pasiv.
  27. Cel pasiv au venit cu scuze, cei activi – cu rezultate.

Aceste idei nu sunt doar ale mele, sunt adunate de la mai multe surse. E un fel de ciorna pentru a pregăti o lecție. Sper să o găsiți folositoare.

Reclame

Ce presupune ”chip vrednic de Domnul”?(Coloseni 1:10-12) | 365

10 … Să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca* să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade* în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,
11 întăriţi*, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare* şi îndelungă răbdare, cu bucurie*,
12 mulţumind* Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.

Să te porți într-un chip vrednic de Domnul este de datoria fiecărui creștin, de fapt e ceea ce te definește ca și urmaș a lui Hristos Domnul. Să vedem ce înseamnă  mod vrednic din perspectiva epistolei către Coloseni.

1. Să Îi fii plăcut Domnului în orice lucru.
Ca să Îi fii pe plac Domnului trebuie să asculți de toate poruncile Sale iar aceasta presupune:

  • să cunoști poruncile Domnului
  • să împlinești aceste porunci.

Domnul Isus a afirmat că dacă Îl iubim vom asculta de poruncile Lui (Ioan 14:15)

Dacă* Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Păzirea poruncilor se face DOAR dacă Îl iubim pe Domnul nostru, și avem multe motive să Îl iubim. Eu cred că păzirea poruncilor trebuie să fie din dragoste. Exact ca și un părinte care așteaptă de la copiii săi să îl asculte din plăcere știind că acesta le dorește binele, în același mod și creștinii trebuie să asculte de Tatăl ceresc din motiv că El dorește binele tuturor.
Poruncile nu sunt doar ca să te facă deosebit ci sunt mai mult pentru siguranța ta și bucuria ta.

2. Să alegi să faci fapte bune.
Faptele bune nu sunt o condiție pentru mântuire ci sunt un rezultat al inimii schimbate, iar noi trebuie să alegem să facem aceste fapte.

8 Căci* prin har aţi fost mântuiţi, prin* c.redinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul* lui Dumnezeu.
9 Nu* prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)

3. Să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu.
Faptele bune sunt legate de cunoașterea lui Dumnezeu: cu cât mai multe afli despre Creatorul tău cu atât dorești să fii mai bun. Cunoașterea biblică trebuie să aducă cu sine totodeauna și faptele bune în viața credinciosului.  Trebuie să fie foarte evident contrastul dintre viața și cuvintele celui care nu vrea să învețe nimic despre Domnul său, acesta ar fi precum un medic ce fumează în pauză însă sfătuiește pacienții să nu fumeze căci acesta dăunează sănătății.
Tocmai cunoștința ta întărește faptele tale bune! Tocmai cunoștința ta va fi motorul voinței tale și dorinței de a face fapte bune!

Trăiești într-un mod vrednic de convingerile tale?

Scop: să învățăm trimiterea pe de rost.

James Dobson – „Când Dumnezeu e de neînțeles”


James Dobson – „Când Dumnezeu e de neînţeles”
Editura Imago Dei, 2008, Oradea

“De la dr. James Dobson…

O carte extrem de practică pentru cei care se luptă cu încercările şi durerile pe care nu le pot înţelege. De ce boala, dezastrele naturale, divorţul, respingerea, moartea sau alte necazuri se strecoară în vieţile noastre când încercăm să-L slujim pe Domnul? Pur şi simplu nu ni se pare corect!

Această carte abordează fără ocolişuri întrebările cele mai supărătoare ale vieţii – copleşitorul . Folosindu-se de îndelungata lui experinţă ca psiholog creştin şi consilier de familie, dr. Dobson aduce speranţă celor care sunt pe punctul de a şi-o pierde. De asemenea, îi ajută pe credincioşi să evite – sentimentul că Dumnezeu îi abandonează în mijlocul furtunilor vieţii.”

Eva N., Librăria Petros

Cum arată o persoană fără frâu (Exod 32)

Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi

Aceste cuvinte aparţin lui Moise. El vorbea despre poporul Israel.

1. Contextul.

Moise a fost chemat de Dumnezeu pe muntele Sinai pentru ca sa primească tablele legii, pe care erau scrise cele 10 porunci. Moisea într-adevăr era plecat de mult timp și a stat aproape 40 de zile pe munte. „Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.”(Exod 23:18)
Moise era conducătorul acestui popor și acest popor a fost scos din Egipt prin semne mari și minuni cum nu au mai fost nicodata. Ei au văzut toată apa Egiptului plină de sânge, 3 zile de lumină peste evrei și 3 zile de întuneric peste egipteni, toţi egiptenii plini cu bube, toată ţara Egiptului plină de muscă cânească, lăcuste şi broaște, au văzut un stâlp de foc şi de fum,  au văzut marea despicată şi … încă nu au învăţat să se încreadă în Domnul. Inima lor era o inimă răzvrătită care încă trebuia educată prin școala pustiei.  Generația lor nu cunoștea multe despre Dumnezeu, ei nu aveau o cultură a trăirii cu Yehova, ei nu aveau o tradiţie sau o istorie și nu cunoștea pe Dumnezeu, așa ca să îşi raporteze viaţa Creatorului lor.

2. Omul este un închinător înnăscut.

Această idee a prezentat-o vorbitorul Tedd Tripp în cărţile sale, el afirmă că omul este o fiinţă înnăscută să se închine cuiva, să fie închântat de cineva, să urmeze pe cineva de care este impresionat. Din păcate, oamenii (din lipsa cunoașterii de Dumnezeu) sunt încântați de persoanele pe care le văd fie la TV, fie pe net, fie publice, fie de la amvon și nu mai dau închinarea lui Dumnezeu și nu se pot raporta corect la Dumnezeu. Eu cred că această descriere se potrivește ca o mănușă celor cu inima împărțită. Știind că omul caută să fie încântat de cineva sau de ceva, el va tinde să fie impresionat și să urmeze într-un fel sau o persoana sau un mod de gândire, sau un sistem de valori.
Cred că aici Pavel a știut ce să facă ca oamenii să rămână cu o credinţă neprefăcută – le ațintea privirea credincioșilor la Dumnezeul Biblie, la persoana Dumnezeului Isus Hristos: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2)
Atunci când un tată nu învață pe copiii săi caracterul lui Dumnezeu și nu este pasionat de Scriptură, atunci copiii săi vor fi încântați de ceea ce le arată lumea, iar lumea are cu ce să impresioneze și cu ce să le fure atenția, slava și încântarea.
Noi ne rugăm în rugăciunea „Tatăl nostru” –Căci  a Ta este Împărăția și puterea și slava în vecidar noi oferim slava lui Dumnezeu??

3. Nu au mai putut răbda.

Poporul, văzând că Moise zăbovește să se coboare de pe munte… . Ei trebuiau să aștepte căci până în acel moment au ascultat și au văzut mari izbăviri, iar acum au hotărât să facă cum voiesc, fără să întrebe pe Dumnezeu, fără să întrebe pe Moise, și iată ce a ieşit:

s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
2 Aaron le-a răspuns: „Scoateţi* cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.”
3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron.
4 El* i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.”

Nu putem să îi acuzăm de toate relele, dar tonul a fost dat de unul din lideri – Aaron, marele preot. Cred că la acea perioadă nici Aaron nu era cu multă experienţă în a conduce un popor, el încă învăţa, iar greşeala care o fac mulţi este să facă pe placul poporului, indiferent că este corect sau nu. Ceea ce conta pentru el era că avea aprobarea majorităţii.
Nu majoritatea decide ce este corect, ci Dumnezeu. Aici avem o situaţie clară când majoritatea (adica toţi) au ales să nu asculte de legea lui Dumnezeu. Dacă o biserică ia o hotărâre care nu este corectă nu înseamnă că biserica respectivă face ceea ce este corect, dacă un lider de biserică ia o hotărâre care este aprobată de mulţime încă nu înseamnă că această decizie este corectă.
Biblia trebuie să fie consultată întâi apoi opinia publică. Nu putem să facem ce dorim în biserică deoarece biserica este Trupul lui Hristos, este Mireasa Lui şi cine greşeşte va da socoteală Capului care este Hristos.

3. Închinarea greşită nu este o închinare lui Dumnezeu.

Iată care au fost deciziile poporului – să facă o sărbătoare la care să mănânce şi să danseze. Nu era închinare, ci semăna mai mult cu o petrecere. De ce spun că era o petrecere, deoarece strigătele lor erau strigăte ca de război. De parcă atunci s-ar fi inventat şi muzica rock.

17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”
18 Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!”

Scopul nu a fost să glorifice pe Dumnezeu, ci să îşi satisfacă dorinţele, ca să nu zic poftele.

5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”
6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.

Ce mai aflăm despre acest popor fără frâu?

v.9 „Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.” De ce ar fi încăpăţânat? Tocmai din motivul că au făcut ce doreau nu ceea ce a cerut Moise şi nici într-un caz ceea ce a cerut Dumnezeu. Cum v-ar părea dacă în armată fiecare soldat ar fi foarte încăpăţânat să execute ordinele generalului?  Poate să câştige acest general vreun război? Vor mai fi soldatii eficienţi?
Ascultarea de Dumnezeu este esenţială în viaţa de credinţă, de fapt chiar această ascultare ne face creştini şi categoric nu poţi fi creştin dacă nu asculţi de Dumnezeu.  Ascultarea totdeauna aduce glorificarea Lui, a celui ce te-a înscris la oaste. 

4. Consecinţele

Drept consecinţă, au fost omorâţi 3000 din popor şi poporul a fost lovit cu urgie. Iată acum cred că în tabăra evreilor tot era un strigăt, dar se deosebea foarte mult de cel ce a fost cu o zi înainte.
Nu noi alegem consecinţele, Dumnezeu o face foarte bine, de fapt doar El alege consecinţele. Nu cred că cei ce au dat dovadă de neascultare au luat în calcul şi consecinţele. Nici nu cred că cineva după ce a fost pedepsit nu ar fi vrut să dea timpul înapoi ca să schimbe lucrurile. Dar timpul curge doar într-o direcţie, niciodată înapoi; din acest motiv trebuie să fim atenţi la felul nostru de trai.
Noi trebuie să ne raportăm la Dumnezeu şi ceea ce spune El, altfel nu ne putem numi creştini. Înainte împăratul întreba prorocii ca aceştia să se roage Domnului şi să ştie ce să facă în anumite situaţii, acum noi avem intrare liberă la Tatăl ceresc, prin Fiul şi putem să întrebăm personal. Dumnezeu răspunde şi azi  prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său. Nu pogi fi neglijent în viaţa aceasta cu toate lucrurile, cel puţin întreabă pe Domnul ce să faci.
Cazul poporului când s-a arătat fără frâu trebuie să fie o avertizare pentru noi ca să nu repetăm greşelile altora.

 

Viorel Iuga – Învață să slujești fără rușine!

Seven Suggestions for Enjoying the Bible More Consistently – Peter Mead

Închinarea prefăcută

Când a fost Domnul Isus pe pământ a acuzat un fel greşitde închinare. Un mod devenit foarte des întâlnit în acea vreme. Pentru Mântuitorul nostru este foarte important nu doar cum ne închinăm în exterior dar şi motivaţia inimii noastre. Iată ce spune El în predica de pe munte:

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

Cei care trăiesc viaţa de credinţă doar ca să fie apreciaţi de oameni nu vor fi răsplătiţi de Dumnezeu. La ce aspecte se referea Domnul Isus? La 3 aspecte foarte importante:

2 Tu, dar, când faci* milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
3 Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti*.
5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
6 Ci tu, când te rogi, intră* în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
16 Când postiţi*, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
17 Ci tu, când posteşti, unge-ţi* capul şi spală-ţi faţa,
18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Aceste trei aspecte sunt foarte importante: milostenia, rugăciunea şi postrul, nu se renunţă la ele ci se arată cum dintotdeauna cerea Dumnezeu să fie făcute.