Idei fundamentale biblice de Lilia Condrea

Aceste doua articole le-am gasit tot in ziarul pedagogic „Faclia” din 2009 de doamna profesoara Lilia Condrea.

În Moldova și România este atacată instituția familiei

Când vorbim despre familie menționăm un cuplu format dintr-un bărbat și o femeie, legat prin actul căsătoriei. În familie, este cel mai bun climat pentru creșterea copiilor. Desigur că acum sunt prezentate și alternative care, în timp, se prezintă  a fi dezastruoase. Cei care sunt crescuti de cupluri de homosexuali sunt supusi, în mare parte, unui abuz deoarece nici un bărbat nu poate prelua rolul unei mame și nici o femeie nu poate prelua rolul unui bărbat.
Desigur că vor sări mulți să menționeze că sunt familii monoparentale în care o mamă este nevoită să facă față singură la educarea copiilor ori un tată se luptă singur  pentru creșterea copiilor. E vorba despre un caz dureros dar care este o excepție. Deoarece un bărbat va căuta să se recăsătorească cu o femeie și o femeie va căuta să se recăsătorească cu un bărbat.  Chiar și excepția întărește regula, dacă ajunge să refacă familia prin recăsătorie.

Familia a fost instituită de Dumnezeu când a unit primul bărbat și prima femeie. Domnul Isus afirmă ”Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă” cu referire la un cuplu căsătorit.
În zilele de azi trăim vremuri când oamenii doresc să desființeze familia ca fiind demodată și să îi dea un înlocuitor ieftin și fără termen de garanție.
Când se atacă familia se atacă, concomitent, și credința creștină, care o susține și o propagă. Nu este de mirare că unii oameni care nu au o credință sau duc lipsă de una autentică se grăbesc să atace creștinismul indirect  prin redefinirea familiei sau „educarea” tinerei generații de a fi altfel.
România trebuie să facă față referendumului pentru a redefini noţiunea de căsătorie în Constituţie, care  va avea loc pe 7 octombrie 2018. Într-o lună poporul român din România va trebui să voteze hotărât pro familie căci în caz contrar vor avea de suferit majoritatea tradiționalistă în defavoarea micro majorității liberale.
R.Moldova se confruntă cu ceva similar însă la nivel de educație. În acest an a fost introdus un nou obiect obligatoriu „Dezvoltarea personală” în care este prezentată, la capitolul educație pentru sănătate următoarele aspecte:
(mai jos citez de pe site-ul provita.ro)

Clasa a VII-a: „Sexualitate şi mituri (Dacă ne întrebăm despre ce mituri este vorba, putem vizita situl „Sexul versus barza”, o platformă on-line în limba română, lansată oficial de către susținătorii educației sexuale din România şi oferită copiilor prin rețeaua Biblionet. Într-o serie de filme video copiilor li se vorbeşte despre relații sexuale în adolescență, masturbare, sex anal etc. ca despre ceva firesc, li se recomandă vizionarea pornografiei, iar concepția precum că acestea ar fi nişte devieri, opiniile medicilor care avertizează că acestea provoacă tulburări de sănătate, sunt numite mituri! – n.a.). Sexualitate şi sex, percepții sociale, sexualitatea şi vârsta preadolescenței, provocări şi corectitudinea comportamentului. Produse şi servicii cosmetice,  beneficii şi riscuri.”

Clasa a VIII-a: Sexualitate şi comportament adecvat. Sexualitatea, mod de percepere; comportament adecvat vârstei; Comportamente riscante şi infecțiile sexual transmisibile. Infecții sexual transmisibile; mod de manifestare; riscuri pentru sănătate şi dezvoltarea ulterioară; modalități de prevenire a riscurilor. Sarcină în adolescență: riscuri pentru mamă şi copil. Procese fiziologice, particularități ale sarcinii la vârsta adolescenței; riscuri de ordin fiziologic şi social; comportamentul responsabil şi asumarea responsabilității de către fată şi băiat. 

În clasa a IX-a autorii spun mai direct:

Cl. a IX-a: Relații sexuale neprotejate. Responsabilitatea partenerilor.  

Tot aici gasim urmatoarea tema, în stricta contradicție cu ideea anterioară:

Casa mea de vis. Mediu armonios de conviețuire a membrilor familiei, „ cuib”, valori materiale versus valori spirituale, utilizarea rațională a resurselor, copiii – valoare supremă. – E unul din puținele exemple de acest fel din acest curs, care de altfel contrazice totalmente ideile expuse mai sus.

Cl. a X-a: Relații sexuale neprotejate. Responsabilitatea partenerilor… Redactarea unor fişe informaționale referitoare la pericolul relațiilor sexuale neprotejate. Elaborarea unui Pliant (care va fi repartizat în instituție).

Cl. a X-a: Promovarea unor modele pozitive în relațiile interpersonale, inclusiv gender. 1.4 Analizarea impactului stereotipurilor şi prejudecăților asupra relațiilor de gen, de familie.

Stereotipuri şi prejudecăți de gen.

Cl a XI-a: Alcătuirea unui glosar la tema gender. Analiza modelelor de relații dintre fete şi băieți: comportamente, roluri, aşteptări din perspectiva de gen.

Construirea unui comportament sexual personal, centrându-l pe concepte valorice şi protecția propriei sănătăți. 3.4. Manifestarea unui comportament activ cu referință la infiltrarea tehnologiilor în viața umană, exprimându-şi atitudine critică față de intervențiile în domeniul genetic. Comportamentul sexual. Valoarea, cultura relațiilor; toleranță față relațiile sexuale în adolescență; normalitate şi deviantă. Maladii sexual transmisibile. Tipuri Discuții: Sănătatea – valoare personală şi socială. Dezbateri referitoare la clonare, grefe, transplant, transfer de gene. Lecție conferință: Comportament sexual – valoare şi sănătate.

Studiind unul din manualele resursă, folosite pentru alcătuirea cursului, „Activități psihosociale în domeniul egalității de gen pentru adolescenți”(https://tdh-moldova.md/index.php?pag=news&id=668&rid=473&l=ro), editat de către ong-ul Terre des Hommes Moldova, am observat că atunci când se vorbește despre relațiile sexuale în adolescență se aduce doar un singur argument – acestea trebuie să aibă loc cu acordul ambilor parteneri (!) și cu grijă pentru sănătate – adică folosind contraceptivele. Nu se vorbește despre abstinență (nu am întâlnit nici în curriculum acest cuvânt), despre abținerea de la relații sexuale, care trebuie să fie asociate cu dragostea, căsătoria, despre fidelitatea partenerilor, cu care trebuie să fie asociat sexul. Aceste argumente, care ar trebui să fie folosite pentru a-i motiva pe adolescenți să amâne relațiile sexuale până la căsătorie. Apropos, acestea sunt recomandate și de organisme guvernamentale din SUA – CDC ( Centrul de Control al Bolilor). În raportul său oficial din 2015, acest organism guvernamental recomandă drept unica metodă eficientă de prevenire a bolilor sexual transmisibile abstinențși fidelitatea partenerilor!. Cele recomandate de CDC sunt în deplin consens cu  concepțiile morale și religioase ale părinților din țara noastră (şi nu numai), ce are o tradiție culturală și istorică, izvorâtă din ortodoxie. Cultul familiei a fost specific românilor, inclusiv basarabenilor. Părinții și buneii noștri stimau castitatea, fecioria, fidelitatea până la ultima suflare, aveau câte 7-9 copii și divorțul, bolile sexuale și sarcina la adolescente erau printre ei cazuri excepționale.

După marele scandal cu milioane de lei investite într-un manual care a fost scos din şcoală cu 10 ani în urmă, se repetă acelaşi scenariu. Fără a fi informată opinia publică, în cadrul unei discipline noi, printre alte teme şi tematici, este strecurată pe neobservate, educația sexuală, care, se ştie, a provocat dezbateri în societate şi, evident lucru, este absolut contrară concepțiilor morale, spirituale ale părinților, în general, culturii țării noastre! Atunci când în România timp de ani de zile se discută pe acest subiect, există o mişcare serioasă a părinților îngrijorați de faptul că prin acest curs se încearcă de a-i îndoctrina sexual pe copii, de a promova desfrâul, pornografia, transexualitatea în şcoală, în alte țări, precum ar fi Croația, Canada, au loc proteste masive contra acestei disciplini, la noi, peste noapte, aceasta se introduce fără a consulta părinții, neglijând prevederile Constituției RM (Capitolul 2, art. 24) şi ale Declarației Universale a Drepturilor omului, care afirmă că părinții au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educației care urmează să fie dat copiilor lor(Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1950, art.26(3))!

Cum apare conceptul de educație sexuală în lume

Educația sexuală este promovată insistent în ultimii ani în multe țări ale lumii şi precum remarcă unii comentatori, aceasta reprezintă urmările ofensivei unui curent secular-ateu, care este opus culturii şi originilor culturale ale popoarelor europene – creştinismul. Dacă deschidem internetul, pe care acum oricine îl are la îndemână, găsim informații care te pun serios pe gânduri la acest capitol.  Educația sexuala modernă a început în anii șaizeci ai secolului trecut şi s-a bazat pe modelul sexualitații umane al lui Alftred Kinsey – un apărător al pedofililor. El credea ca pedofilii nu sunt ințeleși și pedepsirea lor este nedreaptă. „Sexualitatea nu este un apetit ca să fie temperată”, „animalul uman” este pansexual,  moralitatea tradițională este distructivă – acestea erau concepțiile promovate de Kinsey. Judith Reisman, om de ştiință, activist social, fost consultant la Capitoliu, FBI şi alte instituții oficiale din SUA, care a studiat temeinic viața şi lucrările lui Kinsey, afirmă că acesta avea grave tulburări psihice, iar cercetările sale nu au fost fondate ştiințific, fiind realizate pe eşantioane nerelevante, pe persoane alese de el – deținuți, pedofili, etc. Reisman afirmă că de fapt sexologia nu este o ştiință, ci o acoperire pentru promovarea homosexualității sau a pedofiliei şi pentru obținerea suportului financiar în acest scop. „Am fost psihiatru timp de treizeci de ani, și credeți-ma, am întalnit și oameni foarte ciudați. Nu ma șocheaza nimic atat de ușor. Dar cand am început sa citesc biografia oficiala a lui Kinsey … Ce pot sa va spun? El a fost – va rog sa-mi scuzați jargonul tehnic – un adevarat caz psihiatric” – afirmă Reisman. (http://www.culturavietii.ro/2015/10/22/este-in-joc-chiar-tara-sunt-in-joc-copiii-si-oamenii-trebuie-sa-fie-mereu-in-alerta/ ). Kinsey a avut un vis, fiind el însuşi o persoană cu devieri sexuale, şi-a propus să-i convingă pe toți că de fapt acesta este un mod normal se sexualitate. Copiii, de la naştere au apetit sexual şi [acest apetit] nu trebuie neglijat, afirmă acest om. În baza lucrărilor sale, care au reuşit să devină cunoscute în anii ’60, a fost înființat – SIECUS (Consiliul pentru Educare și Informare privind Sexualitatea din SUA). Acesta este grupul din spatele liniilor directoare ale educației sexuale, publicate de UNESCO, promovate agresiv națiunilor din întreaga lume, susține Judith Reisman. „Se pare că curricula educației sexuale din țările voastre se bazează pe orientările SIECUS”, a spus ea în cadrul unei conferințe din Croația, la care a fost invitată în 2013, atunci când cercurile guvernante au încercat să introducă  educație sexuală în şcoală. (La această conferință, apropo, Reisman făcea publice dezvăluiri despre legătura cu cercurile de pedofili a lui Aleksandar Štulhofer, inițiatorul programului de educație sexuală pentru copiii croați, discipol al lui Kinsey).

 

Virgiliu Gheorghe la „Garantat 100%”, despre creșterea copiilor, televizor și internet

Invitatul emisiunii „Garantat 100%” din 31 martie 2013 a fost Virgiliu Gheorghe, biofizician, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic și autorul cărților „Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor”, „Știinta și războiul sfârșitului lumii. Fața nevăzută a televiziunii”, „Efectele televiziunii asupra minții umane” și „Pornografia, maladia secolului XXI”.

 

Cine ne pervertește copii?

Răspunsul la întrebarea din titlu este complicat de dat fără să intrăm în teoria conspirației. Dar și mai complicată este soluția problemei – căci sexualizarea copiiloreste o problemă – așa cum ne este ea propusă tot mai insistent: „educația sexuală”.

Despre acest tip de falsă „educație” am scris și vorbit mult în ultima vreme. Iată aici o colecție de articole. Dincolo de denumirea bizară, premisele pe care este ea construită sunt inacceptabile: actul sexual este golit de orice conținut moral și de orice conotație spirituală, rupt complet de procreație – adică, e doar o „recreație”, satisfacerea unei nevoi primare, la fel ca hrana sau somnul. Accent se pune pe mecanica sexului și pe iluzoria „protejare” contra sarcinii sau bolilor cu transmitere sexuală. În schimb, se promovează cu putere ideea că copilul ar fi o „ființă sexuală” și ar avea dreptul la relații sexuale, la contracepție și avort fără știrea su permisiunea părinților săi.

O să fiți șocați aflând că documentul cadru „Standarde privind educația sexuală în Europa” al Organizației Mondiale a Sănătății recomandă ca cei mici să fie învățați să se masturbeze de la 4 ani. Interesant, nu? V-am atras, în sfârșit, atenția? Știam noi!

Miza „educației sexuale” nu este sănătatea, ci distrugerea copiilor, așa cum arată datele primite din țările occidentale unde există acest tip de educație de decenii. De asemenea vizată este structura familială: părinții pierd controlul asupra copiilor, nu mai reușesc să le ofere educația corespunzătoare, iar dezvoltarea și devenirea acestora este mult afectată.

Nu ne credeți pe cuvânt – ascultați mărturia unei femei din Germania, recent prezentă la București: VIDEO AICI.

Sexualitatea este o armă foarte puternică, poate cea mai puternică din câte există. Cine o stăpânește, stăpânește societățile și națiunile provocând dezintegrarea structurii sociale care începe, în orice societate sănătoasă, cu familia.

În fapt, este o formă de război de agresiune – spre deosebire de războaiele obișnuite însă, în care oamenii se apără de pușca pusă la tâmplă, acest război este unul tăcut și dificil de conștientizat. Vedeți spre exemplu articolul Educația sexuală – armă de distrugere a inocenței copiilor noștri.

„Educația sexuală” îți bate la ușă. Chiar ție

De aproape 2 ani se discută despre introducerea în școli a unei forme de „educație sexuală” ca materie obligatorie(în România). Fără a nega necesitatea oferirii unor informații neapărat necesare (nimeni nu vrea să-și educe copiii cu televizorul sau website-urile pornografice!), ne-am opus și ne opunem acestui tip de „educație” explicită. Am participat la diverse dezbateri și discuții cu autoritățile (vezi de exemplu aici) prin care am propus ca educația privind viața intimă și de familie să fie lăsată exclusiv în seama familiei sau, dacă va exista un program școlar oficial, acesta să fie facultativ și să fie construit pe premisele pe care morala creștină tradițională le oferă – singurele în măsură să ajute dezvoltarea fizică și mentală firești ale copilului.

Pe 9 decembrie are loc la Parlament o nouă conferință privind sănătatea copilului. Printre multe alte subiecte, se va aborda din nou și acesta. Vă ținem la curent.

Se împlinesc 10 ani de la prima tentativă de introducere în școli a unei forme de „educație sexuală” ca materie obligatorie. Aceea a eșuat, prin mobilizarea unor persoane și organizații conștiente. Depinde doar de noi ce se va întâmpla de data aceasta.

articol preluat de la Asociația ProVita București. 

7 motive pentru care ar trebui să faci homescholing

Aceste motive sunt de fapt pentru a proteja copilul și a-i da mai multă libertate, flexibilitate și de a-l proteja de unele pericole sau influiențe. Vă invit să citiți articolul Seven undeniable reasons to homeschool your children

#familie, #homeschooling, #scoala

Tabără de fizică și limbă română

phAnul trecut am făcut o tabără de fizică unde participanții (ca prima dată au fost puțini) au învățat temele dintr-un semestru. Anul trecut am ales semestru I din clasa a 10-a. M-am bucurat să aflu că cei ce au beneficiat de tabără se descurcă foarte bine la obiect.
Anul acesta planificăm să diversificăm tabăra: dorim să includem mai multe obiecte: fizica și limba română.
Ce ține de fizică va fi predat semestrul I din clasa 11 din motiv că aceste teme se predau și în clasa 8-a și în clasa 11-a, pot veni cei ce au finisat clasele a 7-a până la a 11-a.

Locul:- Vatici, rn.Ornei, tabăra Speranța.
Prețul – 900 lei.

Date contact: 068738545, 079001331.

Toți participanții trebuie să se înscrie la numerele de telefon și să aibă certificat medical.

Portretul profesorului ideal

Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o personalitate complexă formată din câteva componente. Fiecare este foarte importantă și indispensabilă profesorului.

În primul rând, el trebuie să convingă elevii săi că sunt foarte capabili, să  le arate că ei pot avea performanță. Profesorul trebuie să îi încurajeze  în ceea ce învață, să îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o valoare incontestabilă și au un talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului, cel puțin, că e posibil să însușească materia predată.
Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria persoană, cu propriul exemplu.

În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor mai mult decât în cunoștințele lor. Schimbarea elevului este foarte importantă și e mult mai importantă decât notele elevului.
Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a investit el și se va purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi în poziția să „cerșească ” respectul.
Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va încuraja și pe alții s-o facă.
Un elev încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în persoana sa și este o probabilitate mai înaltă ca el să devină un autodidact.
Schimbarea elevului spre bine nu se face prin descurajarea lui și nici prin compararea cu alții, ci printr-o competiție cu propria-i persoană.

Un profesor ideal are un caracter integru. El nu va învăța integritatea dacă singur nu o va trăi.
Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul exemplu, decât prin cuvinte. În cazul în care vorbele nu coincid cu faptele sale, niciodată nu va fi ascultat.  Un profesor are autoritate doar în cazul în care vorbele lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei mai buni critici, ei vor observa  neconcordanța și aceasta îi va dezgusta.

Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces continuu de învățare. Un profesor bun este un elev bun, prin aceasta el dă exemplu elevilor săi  și îi încurajează să depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii, din cauza grijilor ce se pot acumula în viața lor, renunță să mai învețe. Cine nu învață – se plafonează. Poate în fața elevilor  profesorul va face față, însă atitudinea sa față de elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de cunoaștere a elevilor și nu va mai avea răbdare să-i învețe.

Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin aceasta el nu critică elevii și nici alți profesori. Expresia „Scopul scuză mijloacele” nu face parte din mottou-rile sale. Chiar dacă elevii nu sunt la nivelul așteptării profesorului, aceasta nu este o piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte cunoștințele.

Un profesor bun îi ajută și pe ceilalți colegi ai săi, în special pe cei fără prea multă experiență. Nu critică lipsa de experiență, ci știe să scoată competiția dintre el și ceilalți colegi.
Mă bucur mult că am cunoscut astfel de perosoane care sunt și în continuare exemple frumoase pentru mine și de la care învăț zi de zi.