Arhiva | homosexualitate RSS feed for this section

Yahoo se aliniază la cei care nu au verticalitate

24 Iun

Astăzi site-ul yahoo.com se aliniază la cei care nu au verticalitate și pun link la prima pagină la evenimente gay.


Un site care ar trebui să fie neutru – arată că și acesta are o agendă. Știu că media formează opinia, dar dacă media (specific doar media libertină) are o agendă care contravine gândirii majorității?
Biblia condamnă păcatul sodomiei și amintește că nici un sodomit (gay sau homosexual) nu se va bucura în veșnicie:

”Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:9-10”

Homosexualii, împreună cu alți păcătoși, nu vor avea o veșnicie plăcută. De fapt, ei nu au nici o viață în prezent prea plăcută – pe lângă multe distracții care le promovează mai este și ceva care ascund – tendințe suicidale și multe boli venerice. Prea mult ca să te poți bucura de viață aici și prea puțin pentru veșnicie. Adaos la toate este și lipsa de moralitate care o au.
Dacă un site, sau mai multe, duc lipsă de verticalitate și moralitate – este un argumnet în plus pentru noi, creștinii, să nu dăm crezare și credit la orice voce.

Anunțuri

Diez.md promovează homosexualitatea

12 Mai

Recent am observat că site-ul diez.md promovează valori diferite de cele biblice – promovând agenda homosexuală. Recent am observat ca acest site vine cu articole de genul:

Un site ca #diez promovează pe lângă unele lucruri bune şi informaţii ce vin în contradicţie cu convingerea creştinilor.

Şi nu e doar atât, mai au şi o rubrică laterală cu subiecte de aceiaşi natură.

Unii elevi sau părinţi, din necunoştinţă, ar putea accesa acest site pentru informaţii utilă, fără să ştie că agenda acestui site este una gay.
Iată ce spune Biblia despre homosexualiate:

9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
11 Şi aşa eraţi unii* din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6)

Cum să încurajăm pe cei tineri să trăiască astfel încât să nu trăiască în veşnicie cu Dumnezeu?
Nu putem să încurajăm un mod distructiv şi periculos de viaţă.
Încurajez părinţii, studenţii şi elevii să nu intre pe acest site şi nici să nu caute să promoveze această echipă de lucru.

„Sodom” Documentar

17 Aug

Căsătoriile homosexuale victimizează copiii

9 Iul

Proiectul constitutional pentru revizuirea Articolului 48 din Constitutia Romaniei se afla in Curtea Constitutionala. Soarta celor 3 milioane de semnaturi date in sprijinul acestui proiect va fi decisa in urmatoarele citeva saptamini. Va pastra si proteja Romania casatoria naturala intre barbat si femeie, ori va decide Curtea Constitutionala, asa cum au facut alte tari, ca institutia cea mai importanta din istoria umanitatii a devenit irelevanta si fara rost in lumea post-moderna?
Homosexualii Romaniei si aliatii lor din afara Romaniei deja s-au pozitionat in Curtea Constitutionala impotriva proiectului de revizuire cu memorii prin care cauta sa convinga ca familia si casatoria naturala sunt fara rost si ca discrimineaza impotriva lor. Un lucru fundamental pe care Curtea Constitutionala si parlamentarii Romaniei trebuie sa-l inteleaga este ca peste tot unde casatoriile homosexuale au fost legalizate impactul lor social a fost distrugator. Confidenta tinerilor in familie si institutia casatoriei a scazut vertiginos, tinerii devin tot mai ambivalenti fata de casatorie si familie, libertatea religioasa e in conflict cu drepturile homosexualilor, tribunalele interne si cele internationale tind sa avantajeze drepturile homosexualilor in detrimentul libertatii religioase si de constiinta, indoctrinarea in homosexualitate si promiscuitatea sexuala devine tot mai pronuntata in scolile occidentale, iar confuzia sexuala si de gen a atins proportii alarmante in rindurile tinerilor occidentali. De ce, atunci, sa fie Curtea Constitutionala influentata sa ia o decizie care inevitabil va duce societatea romana in aceasi directie? Nadajduim, insa, ca decizia Curtii va respecta vointa milioanelor de romani care au semnat pentru ca decizia finala privind casatoria ca institutie sa fie decisa de ei, de cetateni, nu de politicieni ori tribunale.
Astazi elaboram asupra unui motiv in plus pentru care casatoriile homosexuale nu trebuie legalizate. Ele nu au nimic de a face cu egalitatea, nediscriminarea ori cu dreptul la casatorie. Acolo unde au fost legalizate, casatoriile homosexuale au victimizat si continua sa victimizeze copiii. Legalizrea casatoriilor homosexuale a institutionalizat, de fapt, un stil de viata fara nici o valoare sociala caracterizat doar prin efecte negative. Victimizarea copiilor in “familiile” homosexuale e un subiect rar discutat, nu e la moda, iar atunci cind e pus in discutie, zgomotul si propaganda homosexualilor previn o discutie lucida si rationala a subiectului. Din fericire, in ultimii ani un numar in crestere de studii sociologice au fost publicate care dovedesc adevarul incontestabil ca asa numitele “familii” homosexuale vatama copiii. Acest adevar incontestabil ar trebui sa fie cel mai convingator argument impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. Ce castiga societatea din legiferarea unei institutii care, asa cum a fost dovedit, victimizeaza copiii, le cauzeaza confuzie sexuala, si le incetineste dezvoltarea intelectuala, morala si autostima?
 
Sociologii isi pronunta sentinta
Dintre sociologii occidentali care au studiat si publicat extensiv privind impactul casatoriilor homosexuale asupra copiilor, s-au impus doi sociologi americani, Mark Regnerus, catolic, profesor de sociologie la Universitatea din Texas (University of Texas, Austin), si Paul Sullins, catolic, profesor de sociologie la Universitatea Catolica a Americii din Washington (Catholic University of America).
Mark Regnerus si-a publicat studiul in 2012 in Social Science Research, cu titlul How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Study. (“Cit de diferiti sunt adultii crescuti ca minori de parinti in relatii cu persoane de acelasi sex? Datele unui nou studiu”). Studiul e publicat la paginile 752-770 si l-am comentat deja in 2012 cind a fost publicat.
Paul Sullins si-a publicat primul studiu in 2014 iar al doilea recent, in iunie anul acesta. Inainte de ei au scris si alti sociologi dar la o vreme cind interesul in subiect era mult mai scazut iar miza mult mai mica. Odata, insa,  ce tribunalele au devenit cimpuri de batalie pentru recunoasterea unui drept la casatorii homosexuale, sociologi de ambele parti ale subiectului au inceput sa scrie cu zel si agresiv incercind as inflenteze tribunalele, opinia publica, jurnalistii si lumea intelectuala. Unii au depus marturii de expertiza in tribunale pentru a influenta o decizie favorabila pentru homosexuali. Iar in 2012 dupa ce Regnerus a publicat cel mai influent studiu privind subiectul facut pina atunci, intelectuali pro-homosexuali s-au raliat impotriva lui, l-au discreditat si au cerut sa fie exclus din organizatiile academice din care facea parte, inclusiv din universitate, dar fara succes. Investigatiile lansate impotriva lui Regnerus si a studiului lui nu au revelat nicio iregularitate.
 
Studiul lui Regnerus
Importanta enorma a studiului lui Regnerus (2012) nu poate fi exagerata. Contine o bogatie imensa de date privind impactul nefast al casatoriilor homosexuale asupra copiilor, si face referinta la o multime de studii publicate in anii 90 privind copiii crescuti de cupluri homosexuale inca inainte de legalizarea casatoriilor homosexuale. E remarcabil ca rezultatele studiilor anilor 90 sunt identice cu rezultatele studiilor publicate 20 de ani mai tarziu. Studiile acestea denota urmatoarele consecinte.
O intrebare care ne preocupa pe toti este daca copiii crescuti de homosexuali tind sa devina si ei homosexuali. Din nefericire, rapunsul la aceasta intrebare, dat de aceste studii, este afirmativ – copiii crescuti de homosexuali tind spre un stil de viata homosexual ca adulti. In timp ce doar 61% dintre copiii crescuti de homosexuali se identifica ca heterosexuali ca adulti, 90% dintre copiii crescuti de parinti de sex opus se identifica ca fiind heterosexuali ca adulti. Un alt studiu, publicat in 1997, indica ca 71% dintre copiii crescuti de homosexuali se identificau ca adulti ca fiind heterosexuali. (Pagina 762)
Un impact similar, dar la fel de negativ, este nivelul ridicat de asexualitate al copiilor crescuti de homosexuali. Asexualitatea e starea de indiferenta fata de sex a copiilor. Adica copiii nu dezvolta un interes in relatii sexuale, nici cu persoane de acelasi sex nici cu persoane de sex opus. De exemplu, studiile anilor 90 reflectau ca 4.1% dintre fetele crescute de lesbiene indicau ca nu erau interesate de fel in relatii sexuale, in comparartie cu doar 0.5% la fetele crescute de parintii de sex opus. (Pagina 762)
 
Promiscuitatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali iar monogamia nu e o valoare de interes. Conform studiilor anilor 90, la cuplurile heterosexuale incidenta relatiilor sexuale in afara relatiilor monogame era de 13%, iar la copiii crescuti de homosexuali de 43%. In alte cuvinte 43% dintre copiii crescuti de homosexuali au intretinut, ca adulti, relatii sexuale cu persoane terte. (Pagina 763)
 
Promiscuitatea e deasemenea mult mai pronuntata la parintii homosexuali decit la parintii heterosexuali. Fetele crescute de mame lesbiene au raportat, in medie, de-a lungul vietii, relatii sexuale cu inca o partenera lesbiana, cit si cu (curios zicem noi) patru barbati. In contrast, fetele crescute de mame heterosexuale au raport o incidenta de doar 0.22 de relatii sexuale cu alte femei, si 2.79 de relatii sexuale cu mai mult de un singur barbat. La fel, baietii crescuti de homosexuali au raportat de-a lungul vietii, in medie, relatii sexuale cu 3.46 de femei si cu 1.48 de barbati. In contrast, baietii crescuti de heterosexuali au raportat, tot in medie, relatii sexuale de-a lungul vietii cu 2.70 de femei si 0.20 de barbati. (Pagina 763)
 
Violenta sexuala si abuzul sexual sunt mai frecvente la copiii crescuti de homosexuali decit la cei crescuti de heterosexuali.Un studiu publicat in 2011 indica ca 23% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au suferit victimizare ori  abuz sexual, in comparatie cu doar 2% dintre copiii crescuti de heterosexuali. Un alt studiu punea incidenta victimizarii sexuale la copiii crescuti de lesbiene la 31% dintre respondenti si la 3% la copiii crescuti de parinti heterosexuali. Incidenta la copiii crescuti de cupluri de barbati homosexuali era de aproape 10%. (Paginile 762-763)
 
Incidenta relatiilor sexuale fortate (“forced sex”) este deasemenea mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali decit la copiii crescuti de heterosexuali. De exemplu, 31% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au confirmat ca pe parcursul vietii au fost constransi sa intretina relatii sexuale impotriva vointei lor. Incidenta la copiii crescuti de barbati homosexuali a fost de 25%, iar la copiii crescuti de parinti heterosexuali de 8%.
Studiul lui Regnerus construieste pe studiile anilor si ajunge la urmatoarele concluzii proprii. Copiii crescuti de heterosexuali, confirma el, sunt cu mult inaintea copiilor crescuti de homosexuali in toate categoriile investigate. Sunt mai educati, au note mai bune la scoala, se bucura de mai multa acceptare intre colegii de scoala, sunt mai sanatosi, parintii lor castiga mai bine, relatiile parintilor lor sunt mai stabile, relatiile lor cu parintii lor sunt mai bune, sunt mai putin impulsivi, sunt mai mult atasati de parintii, fratii si surorile lor, sunt mai putin depresati, se simt mai fericiti. Criminalitatea e deasemenea mult mai redusa la copiii crescuti de heterosexuali, consumul de tutun, droguri si marijuana mai redus, abstinenta mai frecvent practicata, iar vizionarea televizorului mai redusa.
 
Studiul lui Paul Sullins 2016
Titlul studiului lui Sullins e “Invisible Victims: Delayed Onset Depression among Adults with Same-Sex Parents (“Victime invizibile – depresia tardiva la adultii cu parinti de acelasi sex”), are 8 pagini, si a fost publicat de Hindwai Publishing Corporation luna trecuta. Paragrafele introductive ale studiului expun lacunele studiilor facute de sociologii prohomsexuali care opineaza ca nu exista diferente intre copiii crescuti de homosexuali si cei crescuti de heterosexuali. O deficienta a acestor studii, zice Sullins, este ca ele nu sunt longitudinale, adica nu analizeaza consecintele suferite de copii pe parcursul vietii. Unele sunt selective si se focalizeaza pe copiii crecuti de cupluri de homosexuali bogati (Australia) ori pe un grup relativ mic de repondenti. In contrast, studiul lui Sullins e longitudinal si include mii de copiii crescuti atit de heterosexuali cit si de homosexuali. Studiul e singurul de pina acuma care reflecta impactul stilului de viata homosexual al parintilor asupra copiilor odata ajunsi adulti. In alte cuvinte, studiul se focalizeaza pe adultii care ca minori au fost crescuti de homosexuali. Consecintele sunt distrugatoare. Sullins isi imparte studiul in doua grupuri, un grup format din minori intre 13 si 19 ani, si un grup format de adulti intre 24 si 32 de ani.
Principalele concluzii privind primul grup sunt urmatoarele: 21.8% dintre copiii crescuti de heterosexuali sufera de depresie, in comparatie cu 18.3% dintre copiii crescuti de homosexuali. Ideatia suicidara insa e mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali. Doar 13.6% dintre copiii crescuti de heterosexuali s-au gaindit serios la sucid, in comparatie cu 43.5% dintre copiii crescuti de homosexuali. Anxietatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (89.9%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (56.9%). Simtamintele de instrainare de parinti sunt mai ridicate la copiii crescuti de homosexuali (93.2%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (35.8%). Obezitatea e relativ scazuta la copiii crescuti de heterosexuali (13.8%) dar mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (30.8%). Abuzul copiilor crescuti de parinti heterosexuali (verbal, fizic ori sexual) e de 58.2% in comparatie cu 92% la copiii crescuti de cupluri homosexuale. (Pagina 3)
Concluziile studiului privind adultii crescuti de homosexuali sunt la fel de sombre. Incidenta depresiei e mai mica la adultii crescuti de parinti heterosexuali (19.7%) in comparatie cu adultii crescuti de parinti homosexuali (51%). Ideatia suicidara e de doar 7.1% la adultii crescuti de parinti heterosexuali dar de 30.1% la adultii crescuti de cupluri homosexuale. Doar 7% dintre adultii crescuti de parinti heterosexuali simt stigmatizare sociala, in comparartie cu 36.7% la adultii crescuti de homosexuali. Instrainarea de parinti e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (72.6%), si mult mai scazuta la adultii crescuti de parinti heterosexuali (43.5%). De asemenea, obezitatea e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (71.9%) si mai scazuta la adultii crescuti de heterosexuali (37.2%). (Pagina 3)
Putem vorbi de cauzalitate ori doar de corelativitate (corelatie) intre homosexualitatea parintilor  si situatia precara a copiilor lor ajunsi adulti? Sullins nu se pronunta, dar e clar ca stilul de viata al homosexualilor se reflecta in situatia mai putin avantajoasa social a copiilor lor cind acestia ajung adulti. Sullins citeaza studii conform carora in general homosexualii (mai ales lesbienele) sufera de depresie mai mult ca heterosexualii. Obesitatea e deasemenea mai pronuntata la homosexuali (in special la lesbiene) decit la heterosexuali. La fel, homosexualii au mai putina autostima decit heterosexualii, ceea ce se reflecta si in lipsa de autostima la copiii crescuti de ei.  Sentimentele de stigmatizare sunt deasemenea mai pronuntate la homosexuali decit la heterosexuali.  La fel violenta. Violenta domestica e mai ridicata la cuplurile homosexuale decit la cele heterosexuale, ceea ce se reflecta in nivele mai ridicate de violenta la copiii crescuti de cupluri homosexuale decit la copiii crescuti in familiile heterosexuale. (Pagina 5) Pe scurt, deci, se poate spune ca intr-o masura pronuntata copiii crescuti de homosexuali mostenesc stilul de viata mai putin sanatos al parintilor lor homosexuali. De ce, atunci, sa fie institutionalizate in Romania, or in alte parti ale lumii, casatoriile homosexuale, o practica sociala care victimizeaza si perpetueaza victimizarea copiilor?

HOMOSEXUALII IMPOTRIVA CASATORIILOR HOMOSEXUALE

16 Iun

Lucrurile se incing in Romania. In urmatoarele luni Romania va fi prinsa in batalia globala pentru familie, casatoria naturala si valorile crestine. Vorbim de proiectul cetatenesc de revizuire a Articolului 48 din Constitutie. In mai anul trecut cetatenilor Irlandei li s-a permis sa decida prin referend soarta casatoriei in tara lor si au ales eliminarea primordialitatii casatoriei naturale intre barbat si femeie, singura casatorie adevarata. Au avut dreptul sa o faca. Dar si romanii au acelasi drept. Sa decida, la fel ca irlandezii, ce tip de institutie a familiei si casatorie isi doresc. Nu suntem cu nimic ma prejos decit ei ori cetatenii altor tari care au putut vota modelul de casatorie si familie pe care si-l doresc. Romanii au dat 3 milioane de semnaturi cerind sa li se permita si lor sa voteze intr-un referend national viitorul Romaniei.
Lucrurile se incing si pentru ca doi homosexuali, unul roman si unul strain, au atacat in Curtea Constitutionala Articolul 277 din Codul Civil care nu permite casatorii intre persoane de acelasi sex in Romania. Ramine de vazut daca acest demers se va ridica de la pamint deoarece e dubios ca un cetatean strain sa poata ataca o lege organica a Romaniei in tribunalele romanesti ca fiind neconstitutionala. Asta insa ramine de vazut si va vom tine la curent.
 
Dl Remus Cernea propune parteneriatele unisex (din nou)
Lucrurile devin si mai serioase pentru ca Remus Cernea (independent), Mihai Sturzu (independent), Dragos Gunia (independent), Cristina Dumitrache (PSD), si Cristian Horia (PNL) au lansat un nou proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor intre persoane de acelasi sex in Romania. Dl Cernea a incercat de unul singur, dar fara succes, in 2013 si din nou in 2014. Incearca din nou, dar acum in asociere cu inca doi independenti si cu cite un deputat din cele doua mari partide policite din Romania. Vor reusi ei? Speram ca nu. Mai ales dupa ce parlamentarii nostri vor citi, speram, materialul nostru de astazi.
 
Tot mai multi homosexuali se impotrivesc casatoriilor homosexuale. Subiectul acesta e tabu in cercurile homosexuale ori „progresiste”. Despre subiectul acesta nu am scris niciodata mai pe larg intr-o editie de joi, dar am redat si inca redam articole pe aceasta tema, scrise de homosexuali, in editiile AFR de marti. In ultimii ani, si mai ales anul acesta, tot mai multi homosexuali scriu si difuzeaza opinii negative despre casatoriile homosexuale. Homosexualii, ne spun ei, ne-au pacalit sa le acordam un drept la casatorie. Doua argumente principale sunt propuse de catre homosexuali impotriva casatoriilor homosexuale: (1) homosexualii nu se „casatoresc”; si (2) casatoria, ori de care fel ar fi ea, intre persoane de acelasi sex ori de sex opus, nu e compatibila cu stilul de viata caracterizat de promiscuitate al homosexualilor.
Dl Cernea e gresit nu doar pentru ca homosexualii cu discernamint se opun casatoriilor homosexuale ci si pentru ca Curtea Europeana a Drepturilor Omului continua sa respinga notiunea unui drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. Decreteaza ca un astfel de drept nu exista in Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Periodic, din 2004 pina in iunie anul acesta, CEDO a decis din nou si din nou ca nu exista un drept la casatorii homsoexuale. Ultima decizie a fost data saptamina trecuta in cazul Charpentier v. Franta . [Decizia poate fi citita aici: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-163436]
 
Homosexualii nu se „casatoresc”
Casatoriile homosexuale sunt o moda trecatoare, dar cu consecinte negative. Generatia tanara devine tot mai putin interesata in familie, casatorie, ori viata de familie. Din asta societatea are numai de pierdut. Am facut afirmatia asta inca in 2008 si perceptia noastra inca este valabila.  Evidenta ca, de fapt, casatoriile homosexuale sunt o moda trecatoare, se acumuleaza de la zi la zi. Spre exemplu, mai devreme in an BBC a publicat un dosar privind subiectul, conform caruia in primele 15 luni dupa legalizarea „casatoriilor” homosexuale in Marea Britanie, doar 15.098 de cupluri homosexuale s-au „casatorit”, adica cam 30.000. De atunci numarul e in scadere. [Detalii:http://www.bbc.com/news/magazine-36168415]
La fel in Irlanda unde casatoriile homosexuale au fost legalizate in mai anul trecut. In timp de un an doar 412 de cupluri homosexuale s-au „casatorit” acolo, adica 824 de homosexuali. [Detalii http://www.irishmirror.ie/news/irish-news/over-400-same-sex-marriages-8016442] A fost justificata abolirea casatoriei naturale in favoarea casatoriei nenaturale cind doar un numar asa de mic de cupluri unisex se „casatoresc”? Absolut nu. Numarul acesta va scadea pina cind va deveni infim, dar va continua sa submineze confidenta tinerilor in institutia casatoriei si familiei.
 
Homosexualii impotriva casatoriilor homosexuale
Privind subiectul de astazi redam in traducere romaneasca citeva pagini dintr-un aticol lung publicat in mai de homosexualul Jason D. Hill, profesor de filosofie la Universitatea De Paul din Chicago. Remarcam ca in toti anii de cind monitorizam comentarii si articole pe aceasta tema, nu am aflat niciodata un articol mai bine argumentat de catre un homosexual, mai vitriolic, ori cu argumente mai lucide si variate impotriva casatoriilor homsexuale. Autorul conchide ceea ce am spus si noi inca in 2008: stilul de viata promiscuu al homosexualilor nu e compatibil cu casatoria, ori de care fel si ori cum ar fi ea definita. Autorul eticheteaza homosexualii narcisisti, singuratici, dezorientati, dependenti de droguri si de sex. Critica societatea civila pentru naivitatea ei cedind presiunilor homosexualilor pentru a le implini capriciile. Ataca chiar si Curtea Suprema a Statelor Unite pentru ca a legalizat casatoriile unisex, o institutie care e impotriva naturii, fara nici un rost, o aberatie de la normalitatea si firescul experientelor sociale umane. Redam citeva pagini din articol urmind ca cei interesati sa-l citeasca in intregime, in engleza, aici: http://thefederalist.com/2016/05/16/loveless-narcissistic-sex-addicts-a-gay-man-critiques-his-community/
Recomandam acest articol tuturor. Va rugam postati, dati mai departe. Toti politicienii Romaniei trebuie sa citeasca materialul de astazi, si mai ales articolul intreg a lui Jason D. Hill. Materialul a fost abreviat si tradus de Cezarina Ghioc, voluntar AFR din Timisoara. Ii multumim. Traducerea e impecabila. Titlul articolului e Loveless, narcissistic, sex addicts: a gay man critiques his community („Fara dragoste, narcisisti, dependenti de sex – un homosexual isi critica propria comunitate”)
 
Fara Dragoste, Narcisisti, Dependenti de Sex – un Homosexual isi Critica Propria Comunitate
Hotărârea Curții Supreme din Statele Unite la 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria intre persoanele de acelasi sex în toate cele 50 de state a fost zi de referinta in istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] ma aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort  in legatura cu acesta decizie. Sunt gay, jamaican, și un democrat convins. Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortita eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin si cu un ethos hipersexual, realmente distrus.
Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morala si sexuala a barbatilor gay e atât de profund compromis, astfel ca angajamentul monogam de lunga durata e lipsit de sens durabil fata de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce, eu cred ca barbatii homosexuali încearcă sa savarseasca in vietile lor), si deci,  imposibil de realizat intre homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală acăsătoriei.  Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise/relatii poliamoroase și aventuri multiamoroase, vor inunda cultura de masă cu „experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.
Oameni pentru care o relație deschisă/poliamorie ar fi fost de neconceput, vor privi acest aspect ca pe ceva ”pur barbatesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de „petreceri”, relatii sexuale variate, consumul de droguri, reprezinta  o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma intr-o eventuală normă/in normal, mai degrabă, decât sa fie o excepție a vieții cotidiene.
 
Sexul promiscuu și consumul de droguri nu sunt curente excepționale sau marginalizate în cultura gay. Ele reprezinta o forță omniprezenta în fiecare registru și nisa a  lumii gay. Noul si deranjantul  „POZ Me”, tendință care fuzionează în cultura gay trebuie să fie luata in considerare la nivel național. Această cultură constă în site-uri online clandestine, unde bărbații homosexuali care sunt HIV negativ „agata’’ bărbați  gay care nu sunt negativi și efectiv cerșesc sa  fie infectati de către bărbați HIV-pozitivi.
O lectură plină de compasiune și psihologică a acestui fenomen nu este greu de înțeles. Astăzi, „cultura noastra gay„ e descrisă ca fiind o era de singurătate; una în care  intimitatea și conectivitatea profunda sunt absente iar izolarea emoțională devine mod de trai pentru o majoritate tot mai mare de vieți omenești. Este un strigăt disperat dupa intimitate si de contact profund  cu o alta fiinta – literalmente vorbind – in forma cea mai profundă: un schimb corporal de fluide infestate. Este aproape ca și în cazul în care participanții sexuali non-HIV se rezvratesc împotriva regulilor de ”sex sigur „sau ” sex protejat „, iar prima întrebare intre  potențialii parteneri înainte de angajarea în sex sa fie: „Esti curat?” Limbajul în sine este unul tehnic, care indica izolarea umana și non-conectivitate emotionala.
Pana cand barbatii gay vor  reusi sa ”contrafaca” un nou contract moral care sa combata utilizarea disproporționată de droguri, relatii sexuale promiscue, bolile cu transmitere sexuală, depresia, sinuciderile  – pana atunci cultura gay va muri, nu de o lovitură apocaliptica, ci, mai degrabă, prin sângerarea miilor de zgârieturi mici. Această moarte se bazează pe o formă letală și patologică a individualismului/singuratatii care afecteaza barbatii gay mai mult decât orice alt grup de persoane. Este ideea că „eu sunt deja întreg. Sunt complet. Am nevoie doar de cineva care să mă completeze.”
Această minciună ce ne-o spunem ne împinge să ne cautam aprecierea, completarea și integritatea în moduri foarte nesănătoase. Oamenii fericiți, încrezători în sine și completi, nu au impulsuri maniace de a consuma  droguri, de a frecventa bai publice infestate si de a participa la petreceri subterane ilegale care au menirea de a le umple un sfâșietor gol, evident, acestor suflete singure. Căsătoria ca si instituție înseamnă lumea intreaga pentru mine, și nu doar pentru că eu provin dintr-o familie despartita – părinții mei au divorțat când aveam șase ani. Mai important, eu cred în sensul moral al căsătoriei.
Căsătoria este, mai presus de toate, exercitarea anumitor valori – cele mai inalte valori la care se poate aspira, cum ar fi: dragostea, prietenia, angajamentul, formarea unei familii, responsabilitatea reciprocă, și relationare profundă. Oferindu-i casatoriei pozitia centrala, atunci e  nevoie de a fi stimati de catre  persoanele din viața noastră, și având în vedere nevoia psihologică de a fi stimati în sfera publică, înțelegem căsătoria ca, printre altele, un însemn de aprobare si recunoastere publică a alegerii facute de doi barbati. Legislatia  statului face ca aceasta uniune sa fie sacra. Putin morala si radicala revoluție în cultura mediul gay – mediul în care cei mai mulți bărbați homosexuali socializeaza sexual astazi – aduce minoritatii gay morale,  speranțe și aspirații catre o căsătoria tradițională care insa e obliterata de forțe culturale mai mari din cadrul culturii gay nihilista contemporana.
 
Incompatibilitate cu casatoria naturala
Câteva caracteristici constitutive ale culturii gay sunt endemice și formative a identității majorității barbatilor gay care îi aparțin și care, prin urmare, sunt inundate cu cutumele, normele și ethosul lor. În primul rând, insatienabila promiscuitate sexuală vorace care funcționează ca o activitate de agrement, si care nu încetează odata cu căsătoria sau cu un parteneriat pe termen lung și care crește odată cu vârsta.
Pentru cea mai mare parte a relațiilor homosexuale, semnificația cuvintului „angajament” sau  „monogamie”, are un sens radical diferit decât în căsătoriile heterosexuale. In toate statisticile pe care le-am studiat, 43% dintre toți bărbații gay din democrațiile occidentale au afirmat că au avut mai mult de 500 de parteneri în timpul vieții lor, și 28 % au susținut ca au avut mai mult de 1.000 parteneri. Aventurile sexuale ale unor astfel de oameni nu au scăzut semnificativ după căsătorie, pentru simplul motiv ca 50 % din totalul căsătoriilor gay din Statele Unite încep ca fiind relații deschise, în care barbatii continuă să aibă relații sexuale cu alți bărbați.
Promiscuitatea sexuala in randul barbatilor gay este o dependenta care are prea puțin de-a face cu  cucerirea si simpatia. La un moment dat în viața unui om heterosexual, lipsit de rațiune și chiar maniac sexual, începe, la fel ca si pentru femei, căutarea biologică pentru o pereche ideala, care sa fie adecvata pentru a fi mama viitorilor lui copii. Acest imperativ biologic împinge  sexele unul catre celalat și temperează  impulsul maniacal pentru sex. Criteriile inconstiente care evaluează alura unei femei sunt legate de starea ei fizica pentru procreare. Criteriile, pentru majoritatea barbatilor care nu sunt burlaci convinsi, nu mai iau in consideratie  forma fizica a sanilor, feselor, si soldurilor. Aceste criterii includ acum o serie de caracteristici care includ capacitatea de fidelitate, loialitate, capacitatea de relationare, increderea, și monogamia sexuală. Aceleași criterii au la baza si femeile heterosexuale cand  evalueaza potențialul barbatilor. Oricare dintre acestia  nu vor doar sex și pasiune, ci, mai important, un partener care va oferi copii sănătoși. Acest imperativ biologic  împinge  sexele unul catre celalat și temperează  impulsul maniacal pentru sex  si deasemenea ii tempereaza să caute plăceri anonime  în afara căminului.
Mediul cultural hipersexualizat în care are loc socializarea sexuală pentru bărbați gay determina un  comportament de netagaduit in care majoritatea barbatilor gay sunt dependenti sexual sau sunt predispusi la dependenta de sexualitate. Că cei mai mulți bărbați homosexuali sunt dependenți sexual este un motiv suficient pentru a se face o pauza  si a lua in considerare dacă legalizarea casatoriilor gay ar rezolva temporar sau aparent aceasta situație dificilă de a trai astfel in aceasta lume.
 
Heteronormalitate este conceptul că ființele umane se încadrează în genuri distincte și complementare (barbati și femei), cu roluri naturale în viața lor. Se postulează că heterosexualitatea trebuie să fie regula / norma / normalul, și că relațiile sexuale și maritale sunt cele mai multe (sau numai) prin acuplarea între persoane de sex opus. Pentru unii critici, heteronormalitatea creează o „ierarhie de sex”, care gradeaza practicile sexuale din punct de vedere moral, ca find bune sau rele. Distrugerea heteronormalitatii civilizaționale e ca o trăsătură constitutivă a culturii homosexuale masculineși a barbatilor gay care  socializeaza sexual si etic in cadrul acestei  matrici.
Sexul gay, ca si activitate de-a lungul vieții, chiar dacă se poate practica  în cadrul legal al unei căsătorii, nu a fost niciodată din punct de vedere istoric, un criteriu și niciodată nu va fi. Mai important, aceasta poate și ar trebui să nu fie criteriu, deoarece desființează principiul de regenerare al procreării biologice.
Heteronormalitatea este standardul normativ al unei realități sexuale obiective, deoarece  este singurul mijloc care face posibila regenerarea traditiilor,  a normelor, a valorilor,  a principiilor și, prin urmare, a unei civilizații rațional posibile. Și o civilizație este singurul mediul social în care orice ființă umană se poate inregistra ca fiind umana, mai repede decât ca un animal sau o monstruozitate socială.
În cazul în care civilizația ar fi lăsata exclusiv în mâinile barbatilor homosexuali și heterosexualii ar fi eliminati de pe pământ, este nu numai evident că specia ar muri. Ce este mai puțin evident este acest lucru: s-ar trăi într-o stare de infectie morală. Acest lucru se datorează faptului că baza pentru moralitatea evolutivă provine dintr-o etica de ingrijire, unde impulsul de procreere e centrat pe grija pentru tinerii neajutorati. Într-o lume în care morala imaginației nu trebuie să se extindă dincolo de plăcerile sexuale, pentru a putea  avea grijă de urmasi, unul este descurajat de la crearea unui sistem de moralitate care vorbește despre păstrarea perpetuarii speciei .
Baza evolutivă pentru moralitate provine dintr-o etica de ingrijire, de la care impulsul procreativ, centrat pe grija pentru tineri neajutorati creste. În cazul în care statutul moral al sexului heterosexual, comparativ cu sexul homosexual urmau să fie măsurate în funcție de valoarea morală care stă la baza heteronormalitatii, atunci sexul heterosexual din punct de vedere moral e superior sexului homosexual de orice fel, deoarece – încă o dată – oferă axa fundamentală de-a lungul căreia se află traditiile, normele și principiile civilizaționale care securizeaza bunăstarea și longevitatea înfloritoare a speciei umane, precum și condițiile sociale și morale pentru un etos de îngrijire extinsă.
 
Consecinte catastrofice
Legile  heteronormalitatii sunt la fel de invariante ca si legile naturii. Homosexualitatea este exclusivă. Generic vorbind, incapabila de a produce strategii evolutive din care sa derive moralitatea. Nu este exagerat  să se afirme că mulți progresiștii gay albi  au declarat război „persoanelor  heterosexuale albe și majoritatii heteronormativelor.” Cufundati în propriile lor ideologii rasiale si etnice,  se desfăta într-o mizerabila și somnolenta înșelăciune, care le permite să evite sa se autoexamineze, inainte de a aduce altor persoane acuzatia de bigotism. Gradul de vinovăție heterosexuala care devine rapid o realitate în politica de identitate sexuală a
Statelor Unite ale Americii acordă homosexualilor o  stima de sine recompensatorie, care se exprimă ca Putere gay. Dar această putere în mod paradoxal, o face tot mai greu să fie autentic gay in America de azi. Conferă un fals sentiment de invulnerabilitate, in care isi ascund,  majoritatea homosexualilor, anxietățile lor sexuale, de inferioritate, de rușine sexuală și, în ciuda  tendinței de creștere spre o mai mare toleranță sexuală, de diminuare sexuala, care este o diminuare in mod reflexiv  negata de catre mai mulți homosexuali, care insa, din motive subintelese psihologic, se tem sa nu ajunga victime.
 
Progresiștii de azi vor trebui să se confrunte cu o nouă schimbare de paradigmă. Copiii lor vor suferi o transformarea morală și sexuală, care îi va lăsa cu gura căscată. Imaginația sexuală a bărbaților homosexuali va inunda imaginația sexuală a copiilor lor, asa cum sexul homosexual inundă imaginația sexuală de masă, și nu o vor popula uimitor cu  moduri noi de functionare sexuala, doar ca vor savura un grad de carnalitatea biologică, care va decupla sexul -cel puțin – de sensul dragostei. Bărbații homosexuali care sunt obsedati de cultul frumuseții, a superficialității, a drogurilor și efemeritatii sexuale trebuie sa preia un nou contract moral. Acest contract moral, eu cred,  va crea o nouă cultură, în care un mediu de respect și de validare autentică  va transcende obsesia validării de sine și celorlati prin a face apel la farmecul/sex appeal si anatomia sexuala.
Nu este clar cum va arăta noul contract moral. Eu cred că divergenta dintre bărbații homosexuali care doresc o viața socială și romantică durabilă și o cultura concomitentă, va sprijini aceasta si  vor face reguli pentru lunga durata pe care sa le respecte. Oricare ar fi acele reguli de angajament, însă, pare puțin probabil să fie autentice, dacă nu admitem că, în ciuda acceptării tot mai mare a homosexualității, trauma  lor psihologica e in creștere, pentruca  trăiesc într-o lume care inca este condusă în principal de barbati heterosexuali, este inca o lume plina de suferinta.
(sursa AFR)

Cum să confrunți un homosexual?

29 Aug

O confruntare cu dragoste.

Moraliștii și gay-ii

17 Iun

Iată o discuție pe facebook, adica publică.
Poziția unei persoane:

A doua oară în viață când am văzut un cuplu de gay în ipostaze intime. Prima oară a fost la Chișinău iar comportamentul celor doi era ușor pervers.
De această dată s-a întâmplat, azi, în Los Angeles, în metrou. Unul din ei bărbos și mai masculin, cu trăsături ușor tăioase mi-a amintit de un dac sau de un spartan. Pe umărul lui, foarte delicat se odihnea un cap mulatru, frumos ca un înger. Din când în când cei doi strecurau priviri calde, intime iar băiatul bărbos îi săruta fruntea celuilalt, apăsat și protector. Între cei doi era clară o legătură emoțională puternică. De parcă trăiau în propria lor lume, departe de toți deși metroul era plin de oameni. Emanau o liniște plăcută și deși tot încercam să găsesc perversitate nu puteam.
Nimeni nu le arunca priviri rele, nici măcar curioase. Fiecare își căuta ale sale. Care vorbea cu cineva, care citea, care asculta muzicâ în căști. În afară de mine, care lăsasem cartea și îi priveam pe furiș.
Au coborât cu trei stații înaintea mea și au luat cu ei aproape toată lumea din metrou. În urma lor, în vagonul aproape gol, a rămas un moșnegel mexican, mustăcios, uscățiv, din telefonul căruia se auzeau sunete de trompetă, tare liniștite. Pe alt scaun dormea pașnic, un om de culoare, care nu i-a prins nici pe îndrăgostiți nici pe moșnegel și nici pe mine, pentru că l-am lăsat tot dormind.
M-am gândit jumate de drum la cei doi. M-am gândit și la homofobii de acasă. La moralitate și valori. Toate erau val vârtej în capul meu. Eu nu știu ce e corect și ce nu pe lumea asta. Cu toate astea cred că atâta timp cât oamenii de orice fel se iubesc și se respectă, își văd de viața lor, nu se urăsc, sunt îngăduitori cu cei din jur și în lume este pace, totu este bine.
Amu săriți moraliști la scandaloasele cuvinte.

Răspunsul meu:

Moraliștii sunt de obicei cei care au familie și moraliștii sunt cei care achită impozite.
Moraliștii au familii și copii și moraliștii știu despre sondajele făcute între homosexuali care spun că peste 30 % dintre homosexuali au recunoscut că au întreținut relații cu minorii- deci sunt și pedofili (după sondaj anonim și extrem de sincer). Din acest motiv, moraliștii cred că cineva care dorește să învețe copii săi despre alt mod de gândire sau să îi violeze sunt un pericol. Conform bunului simț și normalității – părinții hotărăsc cum să educe copii. Moraliștii au copii, homosexualii nu au și nici nu se pot reproduce.
Moraliștii plătesc impozite și iată unde se duc ele: o bună parte pe susținerea homosexualilor. Cum? Simpu. Homosexualii foarte des bolesc de boli sexual transmisibile, de la 3 până la 15 ori mai des (găsiți ușor de downloadat cartea „Bolile homosexualilor” sau „Răscumpărarea curcubeului” chiar dacă sunt criticate de homosexuali rămân a descrie o stare de fapt, nu ceea ce își doresc homosexualii). Dacă bolesc mai des, mai des iau concedii medicale, care, sunt achitate din impozite ( a moraliștilor).