Arhive categorie: familie
Cum să administrăm banii în căsătorie?
Взаимоотношения в браке | Водди Бокам
Datoria # 1 a bărbatului în familie
Trebuie sa traiasca tinerii casatoriti cu parintii?
Тим Келлер. Дружба в браке
Comentariu asupra prevederilor referitoare la adopție în proiectul legii privind parteneriatul civil (uniunea consensuală)
Vă oferim astăzi, pe website-ul nostru, primul comentariu cu privire la noul proiect al legii parteneriatului civil, ce urmează a fi dezbătut și votat în perioada următoare. Această analiză împreună cu altele vor fi puse la dispoziția comisiilor juridice din Camera Deputaților și Senat.
În rezumat, deși proiectul legii parteneriatului civil interzice cu totul adopțiile pentru partenerii de același sex, apreciem că această interdicție este una „de formă”, fiind evident discriminatorie în contextul juridic actual. Interdicția nu va rezista unui minim control de constituționalitate ori convenționalitate și va fi abandonată, astfel cum este de fapt și intenția ascunsă a inițiatorilor și așa cum o dovedește experiența din alte țări.
Oricum, noi ne pronunțăm, ca principiu, împotriva oricăror adopții la parteneriatele civile; prin natura lor, aceste aranjamente juridice nu se bucură de stabilitatea optimă creșterii și educării copiilor și nici nu întrunesc condițiile morale solicitate de art. 461 Cod Civil pentru încuviințarea adopției.
Comentariul integral se regăsește aici.
Sursa Alianța Familiei din România
Câteva gânduri despre Congresul Mondial al Familiei
1. E bine că se insistă pe normaliate – familia să fie între un bărbat și o femeie
2. Românii au o luptă similară pe 7 octombrie unde vor să întărească această definiție prin Constituție. Doamne ajută!
3. Alte tipri de familie sunt doar un mod distructiv de viață.
4. Nu spun că între homosexuali nu sunt oameni valoroși ca artă (sau alt domeniu) – doar că viața privată să rămână privată iar publică să fie decentă.
5. Familia rămâne celula de bază a societății, familia formată dintr-un bărbat și o femeie.
6. Cei care nu își iau responsabilitatea de a legaliza relația cu partenerul (de sex opus) încă nu sunt suficient de maturi.
7. Unii vor spune că sunt suficiente familii în care femeia este abuzată de soț, drept consecință – familia nu isi realizează scopul. Regret să confirm că există așa familii, dar dacă torni în mașină nu ulei tehnic dar de floarea soarelui și te miri că nu merge bine, nu înseamnă că mașina e proiectată greșit ci tu o folosești greșit.
În Moldova și România este atacată instituția familiei
Când vorbim despre familie menționăm un cuplu format dintr-un bărbat și o femeie, legat prin actul căsătoriei. În familie, este cel mai bun climat pentru creșterea copiilor. Desigur că acum sunt prezentate și alternative care, în timp, se prezintă a fi dezastruoase. Cei care sunt crescuti de cupluri de homosexuali sunt supusi, în mare parte, unui abuz deoarece nici un bărbat nu poate prelua rolul unei mame și nici o femeie nu poate prelua rolul unui bărbat.
Desigur că vor sări mulți să menționeze că sunt familii monoparentale în care o mamă este nevoită să facă față singură la educarea copiilor ori un tată se luptă singur pentru creșterea copiilor. E vorba despre un caz dureros dar care este o excepție. Deoarece un bărbat va căuta să se recăsătorească cu o femeie și o femeie va căuta să se recăsătorească cu un bărbat. Chiar și excepția întărește regula, dacă ajunge să refacă familia prin recăsătorie.
Familia a fost instituită de Dumnezeu când a unit primul bărbat și prima femeie. Domnul Isus afirmă ”Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă” cu referire la un cuplu căsătorit.
În zilele de azi trăim vremuri când oamenii doresc să desființeze familia ca fiind demodată și să îi dea un înlocuitor ieftin și fără termen de garanție.
Când se atacă familia se atacă, concomitent, și credința creștină, care o susține și o propagă. Nu este de mirare că unii oameni care nu au o credință sau duc lipsă de una autentică se grăbesc să atace creștinismul indirect prin redefinirea familiei sau „educarea” tinerei generații de a fi altfel.
România trebuie să facă față referendumului pentru a redefini noţiunea de căsătorie în Constituţie, care va avea loc pe 7 octombrie 2018. Într-o lună poporul român din România va trebui să voteze hotărât pro familie căci în caz contrar vor avea de suferit majoritatea tradiționalistă în defavoarea micro majorității liberale.
R.Moldova se confruntă cu ceva similar însă la nivel de educație. În acest an a fost introdus un nou obiect obligatoriu „Dezvoltarea personală” în care este prezentată, la capitolul educație pentru sănătate următoarele aspecte:
(mai jos citez de pe site-ul provita.ro)
Clasa a VII-a: „Sexualitate şi mituri (Dacă ne întrebăm despre ce mituri este vorba, putem vizita situl „Sexul versus barza”, o platformă on-line în limba română, lansată oficial de către susținătorii educației sexuale din România şi oferită copiilor prin rețeaua Biblionet. Într-o serie de filme video copiilor li se vorbeşte despre relații sexuale în adolescență, masturbare, sex anal etc. ca despre ceva firesc, li se recomandă vizionarea pornografiei, iar concepția precum că acestea ar fi nişte devieri, opiniile medicilor care avertizează că acestea provoacă tulburări de sănătate, sunt numite mituri! – n.a.). Sexualitate şi sex, percepții sociale, sexualitatea şi vârsta preadolescenței, provocări şi corectitudinea comportamentului. Produse şi servicii cosmetice, beneficii şi riscuri.”
Clasa a VIII-a: Sexualitate şi comportament adecvat. Sexualitatea, mod de percepere; comportament adecvat vârstei; Comportamente riscante şi infecțiile sexual transmisibile. Infecții sexual transmisibile; mod de manifestare; riscuri pentru sănătate şi dezvoltarea ulterioară; modalități de prevenire a riscurilor. Sarcină în adolescență: riscuri pentru mamă şi copil. Procese fiziologice, particularități ale sarcinii la vârsta adolescenței; riscuri de ordin fiziologic şi social; comportamentul responsabil şi asumarea responsabilității de către fată şi băiat.
În clasa a IX-a autorii spun mai direct:
Cl. a IX-a: Relații sexuale neprotejate. Responsabilitatea partenerilor.
Tot aici gasim urmatoarea tema, în stricta contradicție cu ideea anterioară:
Casa mea de vis. Mediu armonios de conviețuire a membrilor familiei, „ cuib”, valori materiale versus valori spirituale, utilizarea rațională a resurselor, copiii – valoare supremă. – E unul din puținele exemple de acest fel din acest curs, care de altfel contrazice totalmente ideile expuse mai sus.
Cl. a X-a: Relații sexuale neprotejate. Responsabilitatea partenerilor… Redactarea unor fişe informaționale referitoare la pericolul relațiilor sexuale neprotejate. Elaborarea unui Pliant (care va fi repartizat în instituție).
Cl. a X-a: Promovarea unor modele pozitive în relațiile interpersonale, inclusiv gender. 1.4 Analizarea impactului stereotipurilor şi prejudecăților asupra relațiilor de gen, de familie.
Stereotipuri şi prejudecăți de gen.
Cl a XI-a: Alcătuirea unui glosar la tema gender. Analiza modelelor de relații dintre fete şi băieți: comportamente, roluri, aşteptări din perspectiva de gen.
Construirea unui comportament sexual personal, centrându-l pe concepte valorice şi protecția propriei sănătăți. 3.4. Manifestarea unui comportament activ cu referință la infiltrarea tehnologiilor în viața umană, exprimându-şi atitudine critică față de intervențiile în domeniul genetic. Comportamentul sexual. Valoarea, cultura relațiilor; toleranță față relațiile sexuale în adolescență; normalitate şi deviantă. Maladii sexual transmisibile. Tipuri Discuții: Sănătatea – valoare personală şi socială. Dezbateri referitoare la clonare, grefe, transplant, transfer de gene. Lecție conferință: Comportament sexual – valoare şi sănătate.
Studiind unul din manualele resursă, folosite pentru alcătuirea cursului, „Activități psihosociale în domeniul egalității de gen pentru adolescenți”(https://tdh-moldova.md/index.php?pag=news&id=668&rid=473&l=ro), editat de către ong-ul Terre des Hommes Moldova, am observat că atunci când se vorbește despre relațiile sexuale în adolescență se aduce doar un singur argument – acestea trebuie să aibă loc cu acordul ambilor parteneri (!) și cu grijă pentru sănătate – adică folosind contraceptivele. Nu se vorbește despre abstinență (nu am întâlnit nici în curriculum acest cuvânt), despre abținerea de la relații sexuale, care trebuie să fie asociate cu dragostea, căsătoria, despre fidelitatea partenerilor, cu care trebuie să fie asociat sexul. Aceste argumente, care ar trebui să fie folosite pentru a-i motiva pe adolescenți să amâne relațiile sexuale până la căsătorie. Apropos, acestea sunt recomandate și de organisme guvernamentale din SUA – CDC ( Centrul de Control al Bolilor). În raportul său oficial din 2015, acest organism guvernamental recomandă drept unica metodă eficientă de prevenire a bolilor sexual transmisibile abstinența și fidelitatea partenerilor!. Cele recomandate de CDC sunt în deplin consens cu concepțiile morale și religioase ale părinților din țara noastră (şi nu numai), ce are o tradiție culturală și istorică, izvorâtă din ortodoxie. Cultul familiei a fost specific românilor, inclusiv basarabenilor. Părinții și buneii noștri stimau castitatea, fecioria, fidelitatea până la ultima suflare, aveau câte 7-9 copii și divorțul, bolile sexuale și sarcina la adolescente erau printre ei cazuri excepționale.
După marele scandal cu milioane de lei investite într-un manual care a fost scos din şcoală cu 10 ani în urmă, se repetă acelaşi scenariu. Fără a fi informată opinia publică, în cadrul unei discipline noi, printre alte teme şi tematici, este strecurată pe neobservate, educația sexuală, care, se ştie, a provocat dezbateri în societate şi, evident lucru, este absolut contrară concepțiilor morale, spirituale ale părinților, în general, culturii țării noastre! Atunci când în România timp de ani de zile se discută pe acest subiect, există o mişcare serioasă a părinților îngrijorați de faptul că prin acest curs se încearcă de a-i îndoctrina sexual pe copii, de a promova desfrâul, pornografia, transexualitatea în şcoală, în alte țări, precum ar fi Croația, Canada, au loc proteste masive contra acestei disciplini, la noi, peste noapte, aceasta se introduce fără a consulta părinții, neglijând prevederile Constituției RM (Capitolul 2, art. 24) şi ale Declarației Universale a Drepturilor omului, care afirmă că părinții au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educației care urmează să fie dat copiilor lor(Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1950, art.26(3))!
Cum apare conceptul de educație sexuală în lume
Educația sexuală este promovată insistent în ultimii ani în multe țări ale lumii şi precum remarcă unii comentatori, aceasta reprezintă urmările ofensivei unui curent secular-ateu, care este opus culturii şi originilor culturale ale popoarelor europene – creştinismul. Dacă deschidem internetul, pe care acum oricine îl are la îndemână, găsim informații care te pun serios pe gânduri la acest capitol. Educația sexuala modernă a început în anii șaizeci ai secolului trecut şi s-a bazat pe modelul sexualitații umane al lui Alftred Kinsey – un apărător al pedofililor. El credea ca pedofilii nu sunt ințeleși și pedepsirea lor este nedreaptă. „Sexualitatea nu este un apetit ca să fie temperată”, „animalul uman” este pansexual, moralitatea tradițională este distructivă – acestea erau concepțiile promovate de Kinsey. Judith Reisman, om de ştiință, activist social, fost consultant la Capitoliu, FBI şi alte instituții oficiale din SUA, care a studiat temeinic viața şi lucrările lui Kinsey, afirmă că acesta avea grave tulburări psihice, iar cercetările sale nu au fost fondate ştiințific, fiind realizate pe eşantioane nerelevante, pe persoane alese de el – deținuți, pedofili, etc. Reisman afirmă că de fapt sexologia nu este o ştiință, ci o acoperire pentru promovarea homosexualității sau a pedofiliei şi pentru obținerea suportului financiar în acest scop. „Am fost psihiatru timp de treizeci de ani, și credeți-ma, am întalnit și oameni foarte ciudați. Nu ma șocheaza nimic atat de ușor. Dar cand am început sa citesc biografia oficiala a lui Kinsey … Ce pot sa va spun? El a fost – va rog sa-mi scuzați jargonul tehnic – un adevarat caz psihiatric” – afirmă Reisman. (http://www.culturavietii.ro/2015/10/22/este-in-joc-chiar-tara-sunt-in-joc-copiii-si-oamenii-trebuie-sa-fie-mereu-in-alerta/ ). Kinsey a avut un vis, fiind el însuşi o persoană cu devieri sexuale, şi-a propus să-i convingă pe toți că de fapt acesta este un mod normal se sexualitate. Copiii, de la naştere au apetit sexual şi [acest apetit] nu trebuie neglijat, afirmă acest om. În baza lucrărilor sale, care au reuşit să devină cunoscute în anii ’60, a fost înființat – SIECUS (Consiliul pentru Educare și Informare privind Sexualitatea din SUA). Acesta este grupul din spatele liniilor directoare ale educației sexuale, publicate de UNESCO, promovate agresiv națiunilor din întreaga lume, susține Judith Reisman. „Se pare că curricula educației sexuale din țările voastre se bazează pe orientările SIECUS”, a spus ea în cadrul unei conferințe din Croația, la care a fost invitată în 2013, atunci când cercurile guvernante au încercat să introducă educație sexuală în şcoală. (La această conferință, apropo, Reisman făcea publice dezvăluiri despre legătura cu cercurile de pedofili a lui Aleksandar Štulhofer, inițiatorul programului de educație sexuală pentru copiii croați, discipol al lui Kinsey).
List of 100 Proverbs to Fathers for Daughters
Fathers To Daughters
1. Accept the fact that your little girl will melt your heart anytime she chooses.
.
.
.
30. Remember, society is teaching her its values 24/7. You need to be more determined to teach her yours.
Cum să nu mă mai enervez, cum să nu dau curs păcatului mâniei
Cum trebuie să privească realitatea un creștin
Video de mai jos este începutul unor prelegeri foarte reușite despre cum trebuie privită lumea din perspectiva biblică și cum un creștin poate să se transforme după voia lui Dumnezeu.
95 de motive ale stiintelor sociale in favoarea credintei si practicii religioase
In mai am discutat despre religiozitate si ateism in lume, ultimul sondaj mondial indicand cresterea procentajului ateilor in lume, cu 3% mai mult in comparatie cu acum 7 ani. Acest fapt e folosit ca argument ca religia nu mai are rost, e fara sens in epoca numita post-moderna, si ca umanitatea se indreapta spre o epoca noua fara credinta in Dumnezeu. Oare asa sa fie? Nu e prima data cind dusmanii credintei prevestesc moartea religiei si a credintei. Au facut-o de multe ori in trecut si de fiecare data au fost dovediti mincinosi. In 2013 influenta religiei este mult mai mare decit acum 100 de ani ori in toiul razboiului rece. Scepticilor le amintim ca la Forumul Economic Mondial (“World Economic Forum”), un eveniment care se tine anual la Davos, Elvetia, au participat, anul acesta, un numar record de specialisti in domeniul religiei. Oare de ce? Pentru ca elita mondiala incepe sa-si deschida ochii tot mai mult ca in aceasta epoca post-moderna, tehnologizata, bazata, zic ei pe stiinta si ratiune, influenta religiei creste, nu descreste. Asta contravine predictiilor ateilor si ii nedumereste.
Preocuparea elitei mondiale cu influenta crescinda a religiei a determinat elita de la Davos sa formeze un grup de asa numiti “lideri ai credintei”, constituiti in grupul “Global Agenda Council on the Role of Faith” (“Consiliul Agendei Globale privind Rolul Credintei”). Anul acesta tematica a fost intitulata, agresiv, “Is Religion Outdated in the 21st Century?” (“Este religia depasita in Secolul XXI”?) Unii au spus ca da, altii nu. Dar studiile sociologice ce spun?
Acum un veac a fost usor pentru intelectualii ateii sa respinga religia ca un opiu pentru oameni. Lucrurile insa s-au schimbat si nu mai exista nicio scuza ca astazi sa mai afirme asta. Ca sa ignore religia in ziua de astazi, ateii trebuie sa ignore rezultatele studiilor sociologice, psihologice si economice despre religie. Deoarece aceste studii, facute in ultimele decade si disponibile tuturor, dovedesc ca religia a conferit, si continua sa confere, beneficii inestimabile si de netagaduit societatii. Beneficiile economice ale religiei sunt exceptionale. Oamenii religiosi platesc taxe si isi fac datoriile cetatenesti cu mai multa constiinciozitate decit personale pentru care credinta e fara rost. Beneficii similare se simt si in viata de familie, nivelul de viata, nivelul educatiei, si relatiile publice.
In octombrie 2012 sociologul Pat Fagan de la Family Research Council (Washington, DC) a publicat un raport exceptional privind beneficiile pe care religia le confera societatii. Raportul lui este un rezumat usor accesibil fiecarui cititor nespecialist si identifica beneficiile religiei pentru societate. Raportul e bazat pe zeci de studii facute in ultimii zeci de ani de psihologi, sociologi si economisti privind impactul religiei asupra societatii. Raportul denota ca in 95 de domenii sociale si de existenta umana persoanele si societatile religioase sunt avantajate din toate punctele de vedere in comparatie cu persoanele ori sistemelor sociale si politice in care religia este ori a fost interzisa.
Familia si viata de familie
Zeci de studii sociologice arata ca persoanele religioase beneficiaza de stabilitate maritala mai ridicata, de nivele de satisfactie conjugala mai ridicate, si de o predispozitie mai ridicata spre casatorie. De fapt, participarea la slujbele religioase este indicatorul principal al stabilitatii casniciei. Cuplurile care isi focalizeaza viata pe spiritualitate si credinta sunt mai fericite, incidenta de violenta domestica este mult mai scazuta, rata divortului este si ea mult mai scazuta, si sotii declara ca sunt multimiti de afectiunea care o primesc in casatorie. In contrast, tinerele care nu merg la biserica au o predispozitie de 7 ori mai mare ca tinerele care merg la biserica sa traiasca in concubinaj. Tinerele care coabiteaza inceteaza sa mai mearga la biserica.
Relatiile intre parinti si copii sunt si ele mai bune. Parintii care practica credinta au o relatie mult mai buna cu copiii lor si sunt mai mult implicati in cresterea si educarea lor. Copiii care merg la biserica cu parintii dezvolta relatii de afectiune mai strinse cu parintii. Implicarea copiilor in credinta rezulta in stabilitate emotionala pentru ei. Deasemenea, peste ani, relatiile strinse intre parinti si copii sunt mai durabile. In familiie unde credinta e pretuita, nevoia disciplinarii copiilor este mai mica ca si in alte familii.
Comportamentul si atitudinile fata de sex
Satisfactia sexuala e mai ridicata la cuplurile credincioase decit la cele necredincioase. Incidenta actelor sexuale la adolescentii din familii credincioase este mai mica decit la tinerii din familii necredincioase. Valorile traditionale si religia sunt factorii cei mai frecvent mentionati de adolescentii care practica abstinenta. In urma religiei, alti factori care le impun abstinenta sunt teama de sarcina, bolile transmisibile, si disciplina parentala. Tinerii credinciosi sunt mai putin permisivi privind comportamentul sexual decit cei care nu merg la biserica, au o incidenta mai mica privind sexul pre-marital, si dupa casatorie sunt mai putin inclinati spre adulter ca ceilalti tineri. In comparatie cu persoanele care se considera “foarte religioase”, cei care nu se considera de loc religiosi sunt mult mai predispusi sa aibe copii in afara casatoriei.
Divortul
Incidenta divortului e mult mai scazuta la persoanele care se definesc ca fiind “religioase” decit la persoanele care se definesc ca fiind “ne-religioase”. Casatoriile unde ambii soti merg la slujbe religioase au o incidenta de divortialitate de 2.4 ori mai mica decit casatoriile unde sotii nu merg la biserica de fel. Persoanele care inceteaza sa mearga la biserica cunosc o incidenta de divortialitate de 2.5 de ori mai mare decit cuplurile care continua sa mearga la biserica. Persoanele care considera credinta religioasa “foarte importanta” au o incidenta de divortialitate cu 22% mai mica decit cuplurile care nu impartasesc aceleasi convingeri religioase. Deasemenea, cuplurile religioase care se gindesc la divort dar merg la cursuri de consiliere, divorteaza mult mai rar decit cuplurile nereligioase care contempleaza divortul dar merg la cursuri de consiliere.
Educatia
Copiii si tinerii crescuti in biserica invata mai bine si au note mai bune la examene. Mai multi dintre ei dobindesc studii superioare si notele la universitate sunt mai bune decit la studentii care nu practica credinta. Elevii credinciosi sunt mai sirguinciosi la invatatura, mai disciplinati intelectual, si fac temele de casa cu mai multa responsabilitate. Deasemenea, parintii credinciosi sunt mai mult implicati in activitatile scolare ale copiilor lor decit parintii necredinciosi. Exista deasemenea o corelatie pozitiva intra copiii religiosi si aspiratiile lor in viata. Cu cit elevii si studentii sunt mai credinciosi, cu atit aspiratiile lor sunt mai inalte si altruiste. In plus, in medie, tinerii crescuti intr-un mediu religios tind sa fie mai educati si sa aibe mai multi ani de scoala si studii superioare decit tinerii care provin din familii nepracticante.
Sanatatea fizica
Dupa cum e de asteptat, religia are un impact pozitiv si asupra sanatatii. Studiile indica ca barbatii si femeile care merg la biserica saptaminal au cea mai joasa rata de mortalitate. Sunt si mai sanatosi. In vreme de boala isi revin mai repede decit persoanele nereligioase. Au mai multi prieteni si o retea mai larga de suporteri in timpul convalescentei, ceea ce le stimuleaza pozitiv starea psihica si spirituala. Studiile demografice si a longevitatii de varsta indica o corelatie directa intre nivelul de religiozitate a persoanelor care traiesc vieti luni si religiozitatea lor. De fapt, studiile sociologice si demografice indica ca persoanele care sunt implicate in activitati religioase traiesc, in medie, cu 7 ani mai mult ca persoanele nereligioase. La populatia de culoare acest decalaj e mult mai ridicat – de 14 ani. Tinerii care merg la biserica tind sa manince mai sanatos, sa doarma mai bine si sa fie mai in forma decit tinerii pentru care religia e irelevanta in viata zilnica. Deasemenea, acesti tineri consuma mai putin alcool, droguri, fumeaza mai putin ori deloc si sunt mai putin violenti decit tinerii care nu practica credinta.
Sanatatea mintii
Sanatatea mintii coreleaza direct cu practicarea credintei. Persoanele religioase denota mai multa nadejde si orientare spre viitor si multe dintre ele afirma ca atitudinea pozitiva fata de viitor se datoreaza credintei religioase pe care o impartasesc. Persoanele religioase au mai multa stima si respect de sine. Singuratatea, deznadejdea, si tristetea sunt mai putin intilnite la persoanele religioase decit la cele fare religie. Deasemenea, incidenta suicidului e mult mai scazuta la persoanele religioase decit la cele fara religie. Consumul de alcool, droguri, comportamentul riscant sunt mai putin intilnite la persoanele credincioase decit la cele fara credinta. Criminalitatea este si ea mai scazuta in cartierele cu o concentratie mare de persoane care practica credinta ori merg la biserica. La fel traficul de droguri. Generozitatea deasemenea coreleaza direct cu simtamintele religioase ale cetatenilor. De exemplu, cele mai generoase persoane din SUA locuiesc in sudul Americii (“Deep South”), unde religia e mai influenta, iar cele mai putin generoase in statele din Noua Anglie (New England) unde absenta credintei e mai accentuata.
Studiul dlui Pat Fagan se intituleaza 95 Social Science Reasons for Religious Worship and Practice (“95 de motive ale stiintelor sociale in favoarea credintei si practicii religioase”) si poate fi citit in intregime aici: http://48460.bbnc.bbcust.com/document.doc?id=38&erid=130681
Sursa: Alianța Familiilor din România
Căsătoriile homosexuale victimizează copiii
Proiectul constitutional pentru revizuirea Articolului 48 din Constitutia Romaniei se afla in Curtea Constitutionala. Soarta celor 3 milioane de semnaturi date in sprijinul acestui proiect va fi decisa in urmatoarele citeva saptamini. Va pastra si proteja Romania casatoria naturala intre barbat si femeie, ori va decide Curtea Constitutionala, asa cum au facut alte tari, ca institutia cea mai importanta din istoria umanitatii a devenit irelevanta si fara rost in lumea post-moderna?
Homosexualii Romaniei si aliatii lor din afara Romaniei deja s-au pozitionat in Curtea Constitutionala impotriva proiectului de revizuire cu memorii prin care cauta sa convinga ca familia si casatoria naturala sunt fara rost si ca discrimineaza impotriva lor. Un lucru fundamental pe care Curtea Constitutionala si parlamentarii Romaniei trebuie sa-l inteleaga este ca peste tot unde casatoriile homosexuale au fost legalizate impactul lor social a fost distrugator. Confidenta tinerilor in familie si institutia casatoriei a scazut vertiginos, tinerii devin tot mai ambivalenti fata de casatorie si familie, libertatea religioasa e in conflict cu drepturile homosexualilor, tribunalele interne si cele internationale tind sa avantajeze drepturile homosexualilor in detrimentul libertatii religioase si de constiinta, indoctrinarea in homosexualitate si promiscuitatea sexuala devine tot mai pronuntata in scolile occidentale, iar confuzia sexuala si de gen a atins proportii alarmante in rindurile tinerilor occidentali. De ce, atunci, sa fie Curtea Constitutionala influentata sa ia o decizie care inevitabil va duce societatea romana in aceasi directie? Nadajduim, insa, ca decizia Curtii va respecta vointa milioanelor de romani care au semnat pentru ca decizia finala privind casatoria ca institutie sa fie decisa de ei, de cetateni, nu de politicieni ori tribunale.
Astazi elaboram asupra unui motiv in plus pentru care casatoriile homosexuale nu trebuie legalizate. Ele nu au nimic de a face cu egalitatea, nediscriminarea ori cu dreptul la casatorie. Acolo unde au fost legalizate, casatoriile homosexuale au victimizat si continua sa victimizeze copiii. Legalizrea casatoriilor homosexuale a institutionalizat, de fapt, un stil de viata fara nici o valoare sociala caracterizat doar prin efecte negative. Victimizarea copiilor in “familiile” homosexuale e un subiect rar discutat, nu e la moda, iar atunci cind e pus in discutie, zgomotul si propaganda homosexualilor previn o discutie lucida si rationala a subiectului. Din fericire, in ultimii ani un numar in crestere de studii sociologice au fost publicate care dovedesc adevarul incontestabil ca asa numitele “familii” homosexuale vatama copiii. Acest adevar incontestabil ar trebui sa fie cel mai convingator argument impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. Ce castiga societatea din legiferarea unei institutii care, asa cum a fost dovedit, victimizeaza copiii, le cauzeaza confuzie sexuala, si le incetineste dezvoltarea intelectuala, morala si autostima?
Sociologii isi pronunta sentinta
Dintre sociologii occidentali care au studiat si publicat extensiv privind impactul casatoriilor homosexuale asupra copiilor, s-au impus doi sociologi americani, Mark Regnerus, catolic, profesor de sociologie la Universitatea din Texas (University of Texas, Austin), si Paul Sullins, catolic, profesor de sociologie la Universitatea Catolica a Americii din Washington (Catholic University of America).
Mark Regnerus si-a publicat studiul in 2012 in Social Science Research, cu titlul How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Study. (“Cit de diferiti sunt adultii crescuti ca minori de parinti in relatii cu persoane de acelasi sex? Datele unui nou studiu”). Studiul e publicat la paginile 752-770 si l-am comentat deja in 2012 cind a fost publicat.
Paul Sullins si-a publicat primul studiu in 2014 iar al doilea recent, in iunie anul acesta. Inainte de ei au scris si alti sociologi dar la o vreme cind interesul in subiect era mult mai scazut iar miza mult mai mica. Odata, insa, ce tribunalele au devenit cimpuri de batalie pentru recunoasterea unui drept la casatorii homosexuale, sociologi de ambele parti ale subiectului au inceput sa scrie cu zel si agresiv incercind as inflenteze tribunalele, opinia publica, jurnalistii si lumea intelectuala. Unii au depus marturii de expertiza in tribunale pentru a influenta o decizie favorabila pentru homosexuali. Iar in 2012 dupa ce Regnerus a publicat cel mai influent studiu privind subiectul facut pina atunci, intelectuali pro-homosexuali s-au raliat impotriva lui, l-au discreditat si au cerut sa fie exclus din organizatiile academice din care facea parte, inclusiv din universitate, dar fara succes. Investigatiile lansate impotriva lui Regnerus si a studiului lui nu au revelat nicio iregularitate.
Studiul lui Regnerus
Importanta enorma a studiului lui Regnerus (2012) nu poate fi exagerata. Contine o bogatie imensa de date privind impactul nefast al casatoriilor homosexuale asupra copiilor, si face referinta la o multime de studii publicate in anii 90 privind copiii crescuti de cupluri homosexuale inca inainte de legalizarea casatoriilor homosexuale. E remarcabil ca rezultatele studiilor anilor 90 sunt identice cu rezultatele studiilor publicate 20 de ani mai tarziu. Studiile acestea denota urmatoarele consecinte.
O intrebare care ne preocupa pe toti este daca copiii crescuti de homosexuali tind sa devina si ei homosexuali. Din nefericire, rapunsul la aceasta intrebare, dat de aceste studii, este afirmativ – copiii crescuti de homosexuali tind spre un stil de viata homosexual ca adulti. In timp ce doar 61% dintre copiii crescuti de homosexuali se identifica ca heterosexuali ca adulti, 90% dintre copiii crescuti de parinti de sex opus se identifica ca fiind heterosexuali ca adulti. Un alt studiu, publicat in 1997, indica ca 71% dintre copiii crescuti de homosexuali se identificau ca adulti ca fiind heterosexuali. (Pagina 762)
Un impact similar, dar la fel de negativ, este nivelul ridicat de asexualitate al copiilor crescuti de homosexuali. Asexualitatea e starea de indiferenta fata de sex a copiilor. Adica copiii nu dezvolta un interes in relatii sexuale, nici cu persoane de acelasi sex nici cu persoane de sex opus. De exemplu, studiile anilor 90 reflectau ca 4.1% dintre fetele crescute de lesbiene indicau ca nu erau interesate de fel in relatii sexuale, in comparartie cu doar 0.5% la fetele crescute de parintii de sex opus. (Pagina 762)
Promiscuitatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali iar monogamia nu e o valoare de interes. Conform studiilor anilor 90, la cuplurile heterosexuale incidenta relatiilor sexuale in afara relatiilor monogame era de 13%, iar la copiii crescuti de homosexuali de 43%. In alte cuvinte 43% dintre copiii crescuti de homosexuali au intretinut, ca adulti, relatii sexuale cu persoane terte. (Pagina 763)
Promiscuitatea e deasemenea mult mai pronuntata la parintii homosexuali decit la parintii heterosexuali. Fetele crescute de mame lesbiene au raportat, in medie, de-a lungul vietii, relatii sexuale cu inca o partenera lesbiana, cit si cu (curios zicem noi) patru barbati. In contrast, fetele crescute de mame heterosexuale au raport o incidenta de doar 0.22 de relatii sexuale cu alte femei, si 2.79 de relatii sexuale cu mai mult de un singur barbat. La fel, baietii crescuti de homosexuali au raportat de-a lungul vietii, in medie, relatii sexuale cu 3.46 de femei si cu 1.48 de barbati. In contrast, baietii crescuti de heterosexuali au raportat, tot in medie, relatii sexuale de-a lungul vietii cu 2.70 de femei si 0.20 de barbati. (Pagina 763)
Violenta sexuala si abuzul sexual sunt mai frecvente la copiii crescuti de homosexuali decit la cei crescuti de heterosexuali.Un studiu publicat in 2011 indica ca 23% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au suferit victimizare ori abuz sexual, in comparatie cu doar 2% dintre copiii crescuti de heterosexuali. Un alt studiu punea incidenta victimizarii sexuale la copiii crescuti de lesbiene la 31% dintre respondenti si la 3% la copiii crescuti de parinti heterosexuali. Incidenta la copiii crescuti de cupluri de barbati homosexuali era de aproape 10%. (Paginile 762-763)
Incidenta relatiilor sexuale fortate (“forced sex”) este deasemenea mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali decit la copiii crescuti de heterosexuali. De exemplu, 31% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au confirmat ca pe parcursul vietii au fost constransi sa intretina relatii sexuale impotriva vointei lor. Incidenta la copiii crescuti de barbati homosexuali a fost de 25%, iar la copiii crescuti de parinti heterosexuali de 8%.
Studiul lui Regnerus construieste pe studiile anilor si ajunge la urmatoarele concluzii proprii. Copiii crescuti de heterosexuali, confirma el, sunt cu mult inaintea copiilor crescuti de homosexuali in toate categoriile investigate. Sunt mai educati, au note mai bune la scoala, se bucura de mai multa acceptare intre colegii de scoala, sunt mai sanatosi, parintii lor castiga mai bine, relatiile parintilor lor sunt mai stabile, relatiile lor cu parintii lor sunt mai bune, sunt mai putin impulsivi, sunt mai mult atasati de parintii, fratii si surorile lor, sunt mai putin depresati, se simt mai fericiti. Criminalitatea e deasemenea mult mai redusa la copiii crescuti de heterosexuali, consumul de tutun, droguri si marijuana mai redus, abstinenta mai frecvent practicata, iar vizionarea televizorului mai redusa.
Studiul lui Paul Sullins 2016
Titlul studiului lui Sullins e “Invisible Victims: Delayed Onset Depression among Adults with Same-Sex Parents (“Victime invizibile – depresia tardiva la adultii cu parinti de acelasi sex”), are 8 pagini, si a fost publicat de Hindwai Publishing Corporation luna trecuta. Paragrafele introductive ale studiului expun lacunele studiilor facute de sociologii prohomsexuali care opineaza ca nu exista diferente intre copiii crescuti de homosexuali si cei crescuti de heterosexuali. O deficienta a acestor studii, zice Sullins, este ca ele nu sunt longitudinale, adica nu analizeaza consecintele suferite de copii pe parcursul vietii. Unele sunt selective si se focalizeaza pe copiii crecuti de cupluri de homosexuali bogati (Australia) ori pe un grup relativ mic de repondenti. In contrast, studiul lui Sullins e longitudinal si include mii de copiii crescuti atit de heterosexuali cit si de homosexuali. Studiul e singurul de pina acuma care reflecta impactul stilului de viata homosexual al parintilor asupra copiilor odata ajunsi adulti. In alte cuvinte, studiul se focalizeaza pe adultii care ca minori au fost crescuti de homosexuali. Consecintele sunt distrugatoare. Sullins isi imparte studiul in doua grupuri, un grup format din minori intre 13 si 19 ani, si un grup format de adulti intre 24 si 32 de ani.
Principalele concluzii privind primul grup sunt urmatoarele: 21.8% dintre copiii crescuti de heterosexuali sufera de depresie, in comparatie cu 18.3% dintre copiii crescuti de homosexuali. Ideatia suicidara insa e mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali. Doar 13.6% dintre copiii crescuti de heterosexuali s-au gaindit serios la sucid, in comparatie cu 43.5% dintre copiii crescuti de homosexuali. Anxietatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (89.9%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (56.9%). Simtamintele de instrainare de parinti sunt mai ridicate la copiii crescuti de homosexuali (93.2%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (35.8%). Obezitatea e relativ scazuta la copiii crescuti de heterosexuali (13.8%) dar mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (30.8%). Abuzul copiilor crescuti de parinti heterosexuali (verbal, fizic ori sexual) e de 58.2% in comparatie cu 92% la copiii crescuti de cupluri homosexuale. (Pagina 3)
Concluziile studiului privind adultii crescuti de homosexuali sunt la fel de sombre. Incidenta depresiei e mai mica la adultii crescuti de parinti heterosexuali (19.7%) in comparatie cu adultii crescuti de parinti homosexuali (51%). Ideatia suicidara e de doar 7.1% la adultii crescuti de parinti heterosexuali dar de 30.1% la adultii crescuti de cupluri homosexuale. Doar 7% dintre adultii crescuti de parinti heterosexuali simt stigmatizare sociala, in comparartie cu 36.7% la adultii crescuti de homosexuali. Instrainarea de parinti e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (72.6%), si mult mai scazuta la adultii crescuti de parinti heterosexuali (43.5%). De asemenea, obezitatea e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (71.9%) si mai scazuta la adultii crescuti de heterosexuali (37.2%). (Pagina 3)
Putem vorbi de cauzalitate ori doar de corelativitate (corelatie) intre homosexualitatea parintilor si situatia precara a copiilor lor ajunsi adulti? Sullins nu se pronunta, dar e clar ca stilul de viata al homosexualilor se reflecta in situatia mai putin avantajoasa social a copiilor lor cind acestia ajung adulti. Sullins citeaza studii conform carora in general homosexualii (mai ales lesbienele) sufera de depresie mai mult ca heterosexualii. Obesitatea e deasemenea mai pronuntata la homosexuali (in special la lesbiene) decit la heterosexuali. La fel, homosexualii au mai putina autostima decit heterosexualii, ceea ce se reflecta si in lipsa de autostima la copiii crescuti de ei. Sentimentele de stigmatizare sunt deasemenea mai pronuntate la homosexuali decit la heterosexuali. La fel violenta. Violenta domestica e mai ridicata la cuplurile homosexuale decit la cele heterosexuale, ceea ce se reflecta in nivele mai ridicate de violenta la copiii crescuti de cupluri homosexuale decit la copiii crescuti in familiile heterosexuale. (Pagina 5) Pe scurt, deci, se poate spune ca intr-o masura pronuntata copiii crescuti de homosexuali mostenesc stilul de viata mai putin sanatos al parintilor lor homosexuali. De ce, atunci, sa fie institutionalizate in Romania, or in alte parti ale lumii, casatoriile homosexuale, o practica sociala care victimizeaza si perpetueaza victimizarea copiilor?
RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA COPIILOR – Agenda programelor de educație sexuală
HOMOSEXUALII IMPOTRIVA CASATORIILOR HOMOSEXUALE
Lucrurile se incing in Romania. In urmatoarele luni Romania va fi prinsa in batalia globala pentru familie, casatoria naturala si valorile crestine. Vorbim de proiectul cetatenesc de revizuire a Articolului 48 din Constitutie. In mai anul trecut cetatenilor Irlandei li s-a permis sa decida prin referend soarta casatoriei in tara lor si au ales eliminarea primordialitatii casatoriei naturale intre barbat si femeie, singura casatorie adevarata. Au avut dreptul sa o faca. Dar si romanii au acelasi drept. Sa decida, la fel ca irlandezii, ce tip de institutie a familiei si casatorie isi doresc. Nu suntem cu nimic ma prejos decit ei ori cetatenii altor tari care au putut vota modelul de casatorie si familie pe care si-l doresc. Romanii au dat 3 milioane de semnaturi cerind sa li se permita si lor sa voteze intr-un referend national viitorul Romaniei.
Lucrurile se incing si pentru ca doi homosexuali, unul roman si unul strain, au atacat in Curtea Constitutionala Articolul 277 din Codul Civil care nu permite casatorii intre persoane de acelasi sex in Romania. Ramine de vazut daca acest demers se va ridica de la pamint deoarece e dubios ca un cetatean strain sa poata ataca o lege organica a Romaniei in tribunalele romanesti ca fiind neconstitutionala. Asta insa ramine de vazut si va vom tine la curent.
Dl Remus Cernea propune parteneriatele unisex (din nou)
Lucrurile devin si mai serioase pentru ca Remus Cernea (independent), Mihai Sturzu (independent), Dragos Gunia (independent), Cristina Dumitrache (PSD), si Cristian Horia (PNL) au lansat un nou proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor intre persoane de acelasi sex in Romania. Dl Cernea a incercat de unul singur, dar fara succes, in 2013 si din nou in 2014. Incearca din nou, dar acum in asociere cu inca doi independenti si cu cite un deputat din cele doua mari partide policite din Romania. Vor reusi ei? Speram ca nu. Mai ales dupa ce parlamentarii nostri vor citi, speram, materialul nostru de astazi.Tot mai multi homosexuali se impotrivesc casatoriilor homosexuale. Subiectul acesta e tabu in cercurile homosexuale ori „progresiste”. Despre subiectul acesta nu am scris niciodata mai pe larg intr-o editie de joi, dar am redat si inca redam articole pe aceasta tema, scrise de homosexuali, in editiile AFR de marti. In ultimii ani, si mai ales anul acesta, tot mai multi homosexuali scriu si difuzeaza opinii negative despre casatoriile homosexuale. Homosexualii, ne spun ei, ne-au pacalit sa le acordam un drept la casatorie. Doua argumente principale sunt propuse de catre homosexuali impotriva casatoriilor homosexuale: (1) homosexualii nu se „casatoresc”; si (2) casatoria, ori de care fel ar fi ea, intre persoane de acelasi sex ori de sex opus, nu e compatibila cu stilul de viata caracterizat de promiscuitate al homosexualilor.
Dl Cernea e gresit nu doar pentru ca homosexualii cu discernamint se opun casatoriilor homosexuale ci si pentru ca Curtea Europeana a Drepturilor Omului continua sa respinga notiunea unui drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. Decreteaza ca un astfel de drept nu exista in Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Periodic, din 2004 pina in iunie anul acesta, CEDO a decis din nou si din nou ca nu exista un drept la casatorii homsoexuale. Ultima decizie a fost data saptamina trecuta in cazul Charpentier v. Franta . [Decizia poate fi citita aici: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-163436]
Homosexualii nu se „casatoresc”
Casatoriile homosexuale sunt o moda trecatoare, dar cu consecinte negative. Generatia tanara devine tot mai putin interesata in familie, casatorie, ori viata de familie. Din asta societatea are numai de pierdut. Am facut afirmatia asta inca in 2008 si perceptia noastra inca este valabila. Evidenta ca, de fapt, casatoriile homosexuale sunt o moda trecatoare, se acumuleaza de la zi la zi. Spre exemplu, mai devreme in an BBC a publicat un dosar privind subiectul, conform caruia in primele 15 luni dupa legalizarea „casatoriilor” homosexuale in Marea Britanie, doar 15.098 de cupluri homosexuale s-au „casatorit”, adica cam 30.000. De atunci numarul e in scadere. [Detalii:http://www.bbc.com/news/magazine-36168415]
La fel in Irlanda unde casatoriile homosexuale au fost legalizate in mai anul trecut. In timp de un an doar 412 de cupluri homosexuale s-au „casatorit” acolo, adica 824 de homosexuali. [Detalii http://www.irishmirror.ie/news/irish-news/over-400-same-sex-marriages-8016442] A fost justificata abolirea casatoriei naturale in favoarea casatoriei nenaturale cind doar un numar asa de mic de cupluri unisex se „casatoresc”? Absolut nu. Numarul acesta va scadea pina cind va deveni infim, dar va continua sa submineze confidenta tinerilor in institutia casatoriei si familiei.Homosexualii impotriva casatoriilor homosexuale
Privind subiectul de astazi redam in traducere romaneasca citeva pagini dintr-un aticol lung publicat in mai de homosexualul Jason D. Hill, profesor de filosofie la Universitatea De Paul din Chicago. Remarcam ca in toti anii de cind monitorizam comentarii si articole pe aceasta tema, nu am aflat niciodata un articol mai bine argumentat de catre un homosexual, mai vitriolic, ori cu argumente mai lucide si variate impotriva casatoriilor homsexuale. Autorul conchide ceea ce am spus si noi inca in 2008: stilul de viata promiscuu al homosexualilor nu e compatibil cu casatoria, ori de care fel si ori cum ar fi ea definita. Autorul eticheteaza homosexualii narcisisti, singuratici, dezorientati, dependenti de droguri si de sex. Critica societatea civila pentru naivitatea ei cedind presiunilor homosexualilor pentru a le implini capriciile. Ataca chiar si Curtea Suprema a Statelor Unite pentru ca a legalizat casatoriile unisex, o institutie care e impotriva naturii, fara nici un rost, o aberatie de la normalitatea si firescul experientelor sociale umane. Redam citeva pagini din articol urmind ca cei interesati sa-l citeasca in intregime, in engleza, aici: http://thefederalist.com/2016/05/16/loveless-narcissistic-sex-addicts-a-gay-man-critiques-his-community/
Recomandam acest articol tuturor. Va rugam postati, dati mai departe. Toti politicienii Romaniei trebuie sa citeasca materialul de astazi, si mai ales articolul intreg a lui Jason D. Hill. Materialul a fost abreviat si tradus de Cezarina Ghioc, voluntar AFR din Timisoara. Ii multumim. Traducerea e impecabila. Titlul articolului e Loveless, narcissistic, sex addicts: a gay man critiques his community („Fara dragoste, narcisisti, dependenti de sex – un homosexual isi critica propria comunitate”)
Fara Dragoste, Narcisisti, Dependenti de Sex – un Homosexual isi Critica Propria Comunitate
Hotărârea Curții Supreme din Statele Unite la 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria intre persoanele de acelasi sex în toate cele 50 de state a fost zi de referinta in istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] ma aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort in legatura cu acesta decizie. Sunt gay, jamaican, și un democrat convins. Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortita eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin si cu un ethos hipersexual, realmente distrus.
Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morala si sexuala a barbatilor gay e atât de profund compromis, astfel ca angajamentul monogam de lunga durata e lipsit de sens durabil fata de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce, eu cred ca barbatii homosexuali încearcă sa savarseasca in vietile lor), si deci, imposibil de realizat intre homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală acăsătoriei. Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise/relatii poliamoroase și aventuri multiamoroase, vor inunda cultura de masă cu „experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.
Oameni pentru care o relație deschisă/poliamorie ar fi fost de neconceput, vor privi acest aspect ca pe ceva ”pur barbatesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de „petreceri”, relatii sexuale variate, consumul de droguri, reprezinta o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma intr-o eventuală normă/in normal, mai degrabă, decât sa fie o excepție a vieții cotidiene.
Sexul promiscuu și consumul de droguri nu sunt curente excepționale sau marginalizate în cultura gay. Ele reprezinta o forță omniprezenta în fiecare registru și nisa a lumii gay. Noul si deranjantul „POZ Me”, tendință care fuzionează în cultura gay trebuie să fie luata in considerare la nivel național. Această cultură constă în site-uri online clandestine, unde bărbații homosexuali care sunt HIV negativ „agata’’ bărbați gay care nu sunt negativi și efectiv cerșesc sa fie infectati de către bărbați HIV-pozitivi.
O lectură plină de compasiune și psihologică a acestui fenomen nu este greu de înțeles. Astăzi, „cultura noastra gay„ e descrisă ca fiind o era de singurătate; una în care intimitatea și conectivitatea profunda sunt absente iar izolarea emoțională devine mod de trai pentru o majoritate tot mai mare de vieți omenești. Este un strigăt disperat dupa intimitate si de contact profund cu o alta fiinta – literalmente vorbind – in forma cea mai profundă: un schimb corporal de fluide infestate. Este aproape ca și în cazul în care participanții sexuali non-HIV se rezvratesc împotriva regulilor de ”sex sigur „sau ” sex protejat „, iar prima întrebare intre potențialii parteneri înainte de angajarea în sex sa fie: „Esti curat?” Limbajul în sine este unul tehnic, care indica izolarea umana și non-conectivitate emotionala.
Pana cand barbatii gay vor reusi sa ”contrafaca” un nou contract moral care sa combata utilizarea disproporționată de droguri, relatii sexuale promiscue, bolile cu transmitere sexuală, depresia, sinuciderile – pana atunci cultura gay va muri, nu de o lovitură apocaliptica, ci, mai degrabă, prin sângerarea miilor de zgârieturi mici. Această moarte se bazează pe o formă letală și patologică a individualismului/singuratatii care afecteaza barbatii gay mai mult decât orice alt grup de persoane. Este ideea că „eu sunt deja întreg. Sunt complet. Am nevoie doar de cineva care să mă completeze.”
Această minciună ce ne-o spunem ne împinge să ne cautam aprecierea, completarea și integritatea în moduri foarte nesănătoase. Oamenii fericiți, încrezători în sine și completi, nu au impulsuri maniace de a consuma droguri, de a frecventa bai publice infestate si de a participa la petreceri subterane ilegale care au menirea de a le umple un sfâșietor gol, evident, acestor suflete singure. Căsătoria ca si instituție înseamnă lumea intreaga pentru mine, și nu doar pentru că eu provin dintr-o familie despartita – părinții mei au divorțat când aveam șase ani. Mai important, eu cred în sensul moral al căsătoriei.
Căsătoria este, mai presus de toate, exercitarea anumitor valori – cele mai inalte valori la care se poate aspira, cum ar fi: dragostea, prietenia, angajamentul, formarea unei familii, responsabilitatea reciprocă, și relationare profundă. Oferindu-i casatoriei pozitia centrala, atunci e nevoie de a fi stimati de catre persoanele din viața noastră, și având în vedere nevoia psihologică de a fi stimati în sfera publică, înțelegem căsătoria ca, printre altele, un însemn de aprobare si recunoastere publică a alegerii facute de doi barbati. Legislatia statului face ca aceasta uniune sa fie sacra. Putin morala si radicala revoluție în cultura mediul gay – mediul în care cei mai mulți bărbați homosexuali socializeaza sexual astazi – aduce minoritatii gay morale, speranțe și aspirații catre o căsătoria tradițională care insa e obliterata de forțe culturale mai mari din cadrul culturii gay nihilista contemporana.
Incompatibilitate cu casatoria naturala
Câteva caracteristici constitutive ale culturii gay sunt endemice și formative a identității majorității barbatilor gay care îi aparțin și care, prin urmare, sunt inundate cu cutumele, normele și ethosul lor. În primul rând, insatienabila promiscuitate sexuală vorace care funcționează ca o activitate de agrement, si care nu încetează odata cu căsătoria sau cu un parteneriat pe termen lung și care crește odată cu vârsta.
Pentru cea mai mare parte a relațiilor homosexuale, semnificația cuvintului „angajament” sau „monogamie”, are un sens radical diferit decât în căsătoriile heterosexuale. In toate statisticile pe care le-am studiat, 43% dintre toți bărbații gay din democrațiile occidentale au afirmat că au avut mai mult de 500 de parteneri în timpul vieții lor, și 28 % au susținut ca au avut mai mult de 1.000 parteneri. Aventurile sexuale ale unor astfel de oameni nu au scăzut semnificativ după căsătorie, pentru simplul motiv ca 50 % din totalul căsătoriilor gay din Statele Unite încep ca fiind relații deschise, în care barbatii continuă să aibă relații sexuale cu alți bărbați.
Promiscuitatea sexuala in randul barbatilor gay este o dependenta care are prea puțin de-a face cu cucerirea si simpatia. La un moment dat în viața unui om heterosexual, lipsit de rațiune și chiar maniac sexual, începe, la fel ca si pentru femei, căutarea biologică pentru o pereche ideala, care sa fie adecvata pentru a fi mama viitorilor lui copii. Acest imperativ biologic împinge sexele unul catre celalat și temperează impulsul maniacal pentru sex. Criteriile inconstiente care evaluează alura unei femei sunt legate de starea ei fizica pentru procreare. Criteriile, pentru majoritatea barbatilor care nu sunt burlaci convinsi, nu mai iau in consideratie forma fizica a sanilor, feselor, si soldurilor. Aceste criterii includ acum o serie de caracteristici care includ capacitatea de fidelitate, loialitate, capacitatea de relationare, increderea, și monogamia sexuală. Aceleași criterii au la baza si femeile heterosexuale cand evalueaza potențialul barbatilor. Oricare dintre acestia nu vor doar sex și pasiune, ci, mai important, un partener care va oferi copii sănătoși. Acest imperativ biologic împinge sexele unul catre celalat și temperează impulsul maniacal pentru sex si deasemenea ii tempereaza să caute plăceri anonime în afara căminului.
Mediul cultural hipersexualizat în care are loc socializarea sexuală pentru bărbați gay determina un comportament de netagaduit in care majoritatea barbatilor gay sunt dependenti sexual sau sunt predispusi la dependenta de sexualitate. Că cei mai mulți bărbați homosexuali sunt dependenți sexual este un motiv suficient pentru a se face o pauza si a lua in considerare dacă legalizarea casatoriilor gay ar rezolva temporar sau aparent aceasta situație dificilă de a trai astfel in aceasta lume.
Heteronormalitate este conceptul că ființele umane se încadrează în genuri distincte și complementare (barbati și femei), cu roluri naturale în viața lor. Se postulează că heterosexualitatea trebuie să fie regula / norma / normalul, și că relațiile sexuale și maritale sunt cele mai multe (sau numai) prin acuplarea între persoane de sex opus. Pentru unii critici, heteronormalitatea creează o „ierarhie de sex”, care gradeaza practicile sexuale din punct de vedere moral, ca find bune sau rele. Distrugerea heteronormalitatii civilizaționale e ca o trăsătură constitutivă a culturii homosexuale masculineși a barbatilor gay care socializeaza sexual si etic in cadrul acestei matrici.
Sexul gay, ca si activitate de-a lungul vieții, chiar dacă se poate practica în cadrul legal al unei căsătorii, nu a fost niciodată din punct de vedere istoric, un criteriu și niciodată nu va fi. Mai important, aceasta poate și ar trebui să nu fie criteriu, deoarece desființează principiul de regenerare al procreării biologice.
Heteronormalitatea este standardul normativ al unei realități sexuale obiective, deoarece este singurul mijloc care face posibila regenerarea traditiilor, a normelor, a valorilor, a principiilor și, prin urmare, a unei civilizații rațional posibile. Și o civilizație este singurul mediul social în care orice ființă umană se poate inregistra ca fiind umana, mai repede decât ca un animal sau o monstruozitate socială.
În cazul în care civilizația ar fi lăsata exclusiv în mâinile barbatilor homosexuali și heterosexualii ar fi eliminati de pe pământ, este nu numai evident că specia ar muri. Ce este mai puțin evident este acest lucru: s-ar trăi într-o stare de infectie morală. Acest lucru se datorează faptului că baza pentru moralitatea evolutivă provine dintr-o etica de ingrijire, unde impulsul de procreere e centrat pe grija pentru tinerii neajutorati. Într-o lume în care morala imaginației nu trebuie să se extindă dincolo de plăcerile sexuale, pentru a putea avea grijă de urmasi, unul este descurajat de la crearea unui sistem de moralitate care vorbește despre păstrarea perpetuarii speciei .
Baza evolutivă pentru moralitate provine dintr-o etica de ingrijire, de la care impulsul procreativ, centrat pe grija pentru tineri neajutorati creste. În cazul în care statutul moral al sexului heterosexual, comparativ cu sexul homosexual urmau să fie măsurate în funcție de valoarea morală care stă la baza heteronormalitatii, atunci sexul heterosexual din punct de vedere moral e superior sexului homosexual de orice fel, deoarece – încă o dată – oferă axa fundamentală de-a lungul căreia se află traditiile, normele și principiile civilizaționale care securizeaza bunăstarea și longevitatea înfloritoare a speciei umane, precum și condițiile sociale și morale pentru un etos de îngrijire extinsă.
Consecinte catastrofice
Legile heteronormalitatii sunt la fel de invariante ca si legile naturii. Homosexualitatea este exclusivă. Generic vorbind, incapabila de a produce strategii evolutive din care sa derive moralitatea. Nu este exagerat să se afirme că mulți progresiștii gay albi au declarat război „persoanelor heterosexuale albe și majoritatii heteronormativelor.” Cufundati în propriile lor ideologii rasiale si etnice, se desfăta într-o mizerabila și somnolenta înșelăciune, care le permite să evite sa se autoexamineze, inainte de a aduce altor persoane acuzatia de bigotism. Gradul de vinovăție heterosexuala care devine rapid o realitate în politica de identitate sexuală a
Statelor Unite ale Americii acordă homosexualilor o stima de sine recompensatorie, care se exprimă ca Putere gay. Dar această putere în mod paradoxal, o face tot mai greu să fie autentic gay in America de azi. Conferă un fals sentiment de invulnerabilitate, in care isi ascund, majoritatea homosexualilor, anxietățile lor sexuale, de inferioritate, de rușine sexuală și, în ciuda tendinței de creștere spre o mai mare toleranță sexuală, de diminuare sexuala, care este o diminuare in mod reflexiv negata de catre mai mulți homosexuali, care insa, din motive subintelese psihologic, se tem sa nu ajunga victime.
Progresiștii de azi vor trebui să se confrunte cu o nouă schimbare de paradigmă. Copiii lor vor suferi o transformarea morală și sexuală, care îi va lăsa cu gura căscată. Imaginația sexuală a bărbaților homosexuali va inunda imaginația sexuală a copiilor lor, asa cum sexul homosexual inundă imaginația sexuală de masă, și nu o vor popula uimitor cu moduri noi de functionare sexuala, doar ca vor savura un grad de carnalitatea biologică, care va decupla sexul -cel puțin – de sensul dragostei. Bărbații homosexuali care sunt obsedati de cultul frumuseții, a superficialității, a drogurilor și efemeritatii sexuale trebuie sa preia un nou contract moral. Acest contract moral, eu cred, va crea o nouă cultură, în care un mediu de respect și de validare autentică va transcende obsesia validării de sine și celorlati prin a face apel la farmecul/sex appeal si anatomia sexuala.
Nu este clar cum va arăta noul contract moral. Eu cred că divergenta dintre bărbații homosexuali care doresc o viața socială și romantică durabilă și o cultura concomitentă, va sprijini aceasta si vor face reguli pentru lunga durata pe care sa le respecte. Oricare ar fi acele reguli de angajament, însă, pare puțin probabil să fie autentice, dacă nu admitem că, în ciuda acceptării tot mai mare a homosexualității, trauma lor psihologica e in creștere, pentruca trăiesc într-o lume care inca este condusă în principal de barbati heterosexuali, este inca o lume plina de suferinta.
(sursa AFR)
Ce nu este un bărbat – Paul Washer
Talk show „Cum se scriu povestiri de dragoste”
Împreună cu frumoasa mea soție am fost invitați la mișcarea de tineret Generația Curată ca să povestim cum ne-am cunoscut și … ceva sfaturi
Ce este „Raportul Estrela” pentru cei ce țintesc spre UE?
Recent am primim la email o informație cu privire la Raportul Estrela – am considerat-o ca fiind de puțină importanță. Iată că nu este. Site-ul neclintit.com o numește „cea mai radicală lege” și prezintă pericolele acestei legi:/
-liberalizarea totală a avortului, prin relaxarea legislației restrictive (acolo unde aceasta mai există) și eliminarea procedurilor administrative de temporizare (consiliere, timp de așteptare). Accesul la avort să se facă imediat și fără obstacole;
-avortul și contracepția, precum și operațiile de schimbare de sex, trebuie asigurate din bani publici;
-organizațiile private care promovează „sănătatea sexuală și reproductivă” trebuie finanțate din bani publici;
-„reglementarea” (adică restricționarea) obiecției de conștiință, folosită de medici pentru a refuza practicarea avortului;
-permiterea (impunerea) avortului și a serviciilor conexe în clinicile și spitalele administrate de culte religioase;
– legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene;
– obligativitatea educației sexuale începând cu ciclul primar;
-avort și contracepție gratuite pentru adolescenți, fără știrea și acordul părinților;
– educarea „într-o viziune pozitivă” asupra homosexualității (adica propaganda pro-homosexuala).
Este straniu că o Europă civilizată propune o lege atât de dubioasă (a se citi imorală).Din fericire această lege a fost respinsă, însă nu cred că va fi singura tentativă de a legaliza avortul și predarea imoralității.
Croația a interzis, prin referendum, posibilitatea căsătoriilor homosexuale
Croații s-au pronunțat, într-o majoritate zdrobitoare, pentru definirea constituțională a căsătoriei drept o uniune între un bărbat și o femeie, în ciuda faptului că Primul Ministru Zoran Milanovič și membrii Guvernului au votat împotriva acestei prevederi.
Referendumul a fost declanșat după ce susținătorii familiei naturale au strâns peste 750.000 de semnături. Legea croată nu prevede niciun fel de prag de validare a referendumului, astfel că amendamentul constituțional se consideră amendat.
În Europa, Polonia, Belarus, Moldova, Bulgaria, Serbia și Muntenegru mai au un astfel de amendament constituțional.
În România, Constituția statuează familia ca fiind „întemeiată pe căsătoria între soți” (art. 48), iar Codul Civil, care cuprinde cele mai importante reglementări referitoare la raporturile dintre persoanele fizice, interpretează soții ca fiind un bărbat și o femeie, căsătoriți (art. 258 și 259).
PS Articolul este preluat în totalitate de pe http://activenews.ro/croatia-interzis-prin-referendum-posibilitatea-casatoriilor-homosexuale_188641.html
Curbet Alexandru 