Arhive categorie: Devoțional bărbați
Despre planificare
„Bărbați autentici” de Viorel Iuga
Tema bărbăției este foarte actuală, mai ales când suntem în generația crescută fără de bărbați (mai mult în lipsa exemplelor sănătoase).
Ioab – cel care caută răzbunare
Алексей Коломийцев | Муж по сердцу Божьему
Datoria # 1 a bărbatului în familie
5 lucruri care definesc un bărbat
Ce fel de prieteni sa nu iti faci? (Vladimir Puștan)
„Gânduri despre Dumnezeu și despre oameni” de A.W. Tozer
Găsiți aici 163 de meditații ale lui Aiden Wilson Tozer
De ce trebuie să ne rugăm?
Viața de rugăciune este una foarte importantă deoarece chiar biserica primară stăruia (insista) în fiecare zi în aceasta. Iată ce învățăm de la biserica primară.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
1. Rugăciunea cere insistență.
Verbul a stărui înseamnă a insista, a rămâne statornic în ceva. Rugăciunea este ceea ce trebuie să fie pe agenda fiecărui creștin și trebuie să aibă prioritate față de multe lucruri. Rugăciunea era o practică zilnică și trebuie să rămână o practică zilnică a fiecărui creștin.
2. Rugăciunea era comună. Faptul că primii creștini insistau în rugăciune și o făceau zilnic mă duce cu gândul la faptul că rugăciunea era comună. Este corect să ne rugăm împreună cu alții și unii pentru alții.
3. Rugăciunea este o practică ce vine împreună cu învățătura biblică, împărtășirea nevoilor și cercetarea personală.
Învățătura apostolilor este studierea Cuvântului lui Dumnezeu, care învață, îndreaptă, mustră și dă înțelepciune. Eu cred că în timpul studierii Bibliei vei găsi multe motive de rugăciune în care să ceri sfaturi, să mulțumești pentru învățătură și să te pocăiești când ești mustrat de Duhul.
4. Prioritate are Dumnezeu.
Viața creștină este o alergare după premiul care îl dă Dumnezeu, nu lumea. Creștinii studiau învățăturile date de Dumnezeu, se rugau lui Dumnezeu, au ales să facă parte dintr-o comunitate ce are aceleași scopuri și căutau să fie plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu era Cel care îi făcea plăcuți înaintea oamenilor și adăuga la numărul lor.
Să cauți întâi să placi oamenilor nu este o opțiune, ba mai mult – este o opțiune greșită și necreștinească. Cine caută să placă oamenilor nu a înțeles nici porunca lui Dumnezeu și nici nu are o legătură cu Stăpânul și Domnul său.
Viața ta de rugăciune arată creștinismul tău. Insistența în rugăciune este ceea ce trebuie să te caracterizeze.
Deciziile lui Jonathan Edwards
Am găsit câteva din aceste decizii în cartea lui John Piper „Nu-ți risipi viața” și am fost curios să le citesc pe toate. Iată ce am aflat despre Jonathan Edwards – a fost un om care și-a însușit anumite decizii, sau hotărâri, și le-a trăit cu toată puterea lui toată viața sa. Alt lucru care m-a surprins a fost că el e cel care a inițiat prima mare trezire în SUA. Iată câteva din hotărârile sale:
1. Sunt hotărât să fac acele lucruri care cred că Îl slăvesc pe Dumnezeu cel mai mult şi sunt pentru binele, câştigul şi plăcerea mea, pe toată durata existenţei mele, fără a ţine cont de timp, atât pentru acum, cât şi pentru veşnicie. Sunt hotărât să fac tot ceea ce cred că este de datoria mea pentru binele şi avantajul omenirii în general. Sunt hotărât să fac aceste lucruri indiferent de dificultăţile pe care le voi întâmpina, indiferent cât ar fi de multe şi de mari.
5. Sunt hotărât să nu pierd niciun moment, ci să‑l exploatez în cel mai profitabil mod cu putinţă.
6. Sunt hotărât să trăiesc cu toată puterea mea, tot timpul vieţii mele.
7. Sunt hotărât să nu fac niciodată un lucru pe care mi-ar fi teamă să-l fac în ultima oră a vieţii mele.
17. Sunt hotărât să trăiesc în felul în care îmi voi dori să o fi făcut în clipa morţii.
Alte hotărâri (și numărul total e de 70 de astfel de hotărâri) le puteți găsi aici.
Princiupiul cel mai important de planificare a timpului
Mulți se întreabă cum să reușească mai mult, mai bine și să aibă și timp liber. Sunt multe cărți bune despre planificarea timpului, pline cu exemple despre oameni de succes, cu metode și tehnici foarte bune, care dau rezultate. Unii oameni când citesc aceste cărți sunt atât de încurajați că încep să le pună în aplicare, pe când alții înțeleg că sunt bune, dar amână să își planifice timpul, ultimii sunt cei decepționați deoarece au încercat și nu au putut face față.
Acest articol este pentru cei care au obosit în planificarea timpului, au încercat să își facă agendă și nu au făcut față, simt un discomfort când trebuie să urmeze agenda, iar planificarea evenimentelor și a scopurilor este o povară.
Nu voi prezenta multe tehnici, ci doar una, care ține de esența planificării.
Planificarea nu începe cu agenda, ci începe cu inima, cu acordul intelectual și emoțional al inimii noastre. Dacă inima noastră dorește bogăție – planificarea va fi pentru aceasta, dacă inima noastră este o inimă lenoasă – atunci nu va da acordul pentru nimic, dar dacă inima noastră aparține lui Isus – ea va căuta să facă voia Lui.
Iată principiul ce doresc să îl prezint:
„Caută întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.”
Aceste cuvinte aparțin lui Isus și fac parte din Predica de pe Munte, cuprinsă în capitolele 5-7 din Evanghelia după Matei.
Dacă scopul vieții va fi să cauți să ai standardele lui Isus și să faci voia lui Dumnezeu, atunci poți începe să planifici. Doar astfel începi corect. Dacă planificarea ta nu corespunde principiului de mai sus, atunci începi să faci lucruri pe care le vei regreta.
Iată ce presupune acest principiu:
1. Începe ziua cu Dumnezeu.
Domnul Isus spune „Caută întîi” ceea ce înseamnă – la început, în primul rând sau putem spune la începutul fiecărei zile. Începe dimineața cu Dumnezeu. Psalmistul zice:
„O iau înaintea zorilor și strig; nădăjduiesc în făgăduințele tale” (Ps. 119:147)
Cum este dimineața ta? Dacă verifici facebook-ul sau email-ul tău – aceasta e ceea ce cauți întâi, dacă aprinzi de dimineață televizorul –aceasta e ceea ce cauți întâi, dacă te arunci la lucru de dimineață – aceasta e ceea ce cu siguranță cauți. Dar ceea ce cauți întâi, e ceea ce este prioritate pentru tine.
Abia atunci tu poți spune că iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Poate unii au timpul lor pentru Dumnezeu zilnic și nu doar dimineața, dar cu siguranță sunt mulți creștini care au dat prioritate altor lucruri și își amintesc de lucrurile sfinte mult mai rar decât ar trebui.
Dacă începi dimineața cu Dumnezeu atunci te vei mai întoarce la El în timpul zilei, dar dacă amâni timpul cu El pentru seară – atunci posibil Îi vei explica că ești prea obosit și vei amâna pe a doua zi. Cei care sunt părinți știu cât de greu este să nu îți vezi copiii timp de o zi, aștepți cu nerăbdare să ai timp cu ei, să discuți cu ei, să ai atenția lor. Știi că este dreptul tău și plăcerea ta deoarece tu i-ai născut și tu îi îngrijești și ceea ce vrei este comunicarea cu ei și recunoștința lor.
Cu Tatăl ceresc este la fel.
2. Dacă nu cauți voia lui Dumnezeu, o vei căuta pe a ta.
Voia noastră este criticată de Biblie deoarece este catalogată că fiind rea și greșită. Prorocul Ieremia ne aduce aminte că inima este nespus de rea și deznădăjduit de înșelătoare.
„Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” (Efeseni 2:3)
Domnul Isus spune că nu trebuie să ne facem griji despre hainele noastre și mâncarea noastră, pentru că Dumnezeu știe de ce avem nevoie și ne va da aceste lucruri, apoi adaugă că nu trebuie să căutăm acestea căci neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu aleargă după acestea, ci noi trebuie să căutăm întâi NEPRIHĂNIREA și ÎMPĂRĂȚIA Lui. Dacă ai alege între lucrurile de care să te îngrijorezi, între starea spirituală și materială, atunci trebuie să alegi starea spirituală.
În final e doar alegerea noastră cu privire la ce dorim să căutăm întâi.
3. De ce contează aceasta în planificare?
Contează de unde pornești și contează direcția în care mergi. Dacă pornești corect- ai toate șansele să nu rătăcești aiurea o zi întreagă sau chiar o viață. Să nu te trezești că alergi după ceea ce Dumnezeu spune că este goană după vânt. Dacă te hotărăști să începi corect – atunci începe ziua cu Dumnezeu, caută călăuzirea în Cuvântul Său. Iată domeniul în care trebuie să fii categoric, să îl aperi fără compromis, deoarece ai crezut pentru Dumnezeu nu pentru oameni, deci trebuie să trăiești pentru El nu pentru sine sau viața altora.
Adam -nu ai nici o scuză! (Devoțional pentru bărbați)
Primul bărbat din istoria omenirii urma să fie un exemplu de urmat, din motiv că nu avea defecte trupești și avea o comunicare vie și directă cu Creatorul său.
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:26-27)
Primul om, și toți ceilalți, sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu, făcuți să fie lideri și să dea naștere la lideri. Primul om știa să stăpănească și, cred, se sfătuia cu Dumnezeu când nu știa. El știa că a fost creat să stăpânească și să reflecte gloria lui Dumnezeu. Știa că toată creația i-a fost încredințată deoarece era un om de încredere. A fost făcut și învățat să fie un om de încredere.
Adam nu avea scuze, dar în zilele noastre noi știm să le găsim.
Un bărbat are cea mai mare responsabilitate în familie – să o întrețină. Fără scuze. A fost creat să fie așa.
Adam stăpânea peste creația lui Dumnezeu și avea o comunicare cu Dumnezeu.
Noi credem că stăpânim peste ceea ce e DOAR al nostru și uităm să comunicăm cu El.
Adam nu a avut nici o scuză, nici noi nu avem. Nu putem să ne scuzăm că lucrăm prea mult sau că suntem prea ocupați cu alte lucruri dacă uităm să comunicăm cu Dumnezeu.
Curbet Alexandru 