Trebuie sa traiasca tinerii casatoriti cu parintii?

Omul – o creatie minunata

Am avut o surpriza placuta sa gasesc aceste articole in ziarul pedagogic „Faclia” din anul 2009.

#miracol, #omul, #omul-un-miracol

Evoluția omului | Creație sau evoluție?

Cum au apărut patru rase de oameni de la Adam şi Eva?

Întrebare:

De ce pe Pământ sunt patru rase de oameni dacă de la început au fost numai Adam şi Eva?

Care sunt rasele umane?

Rasele umane sunt  tipurile de oameni, ce se disting prin caracteristici cum ar fi :culoarea pielii,aspectul facial,forma craniului, tipul de păr şi înălţime. Rasele au fost definite, în general, de unele caracteristici externe ce se pot deosebi cu uşurinţă.
Rasele umane sunt: caucaziana, mongoloida, australoida si negroida.

Ce afirmă evoluţia?

Diferenţele între rase au apărut în acelaşi mod ca şi alte variaţii în tot felul de animale. Ele vor duce la divergenţe care ar duce în cele din urmă la evoluţia speciilor separate.
Când evoluţia  a propus pentru prima dată  o teorie a originilor, ea a fost aproape universal acceptată  că explicaţie a apariţiei diferitor rase  prin evoluţiei.  Evoluţioniştii au aplicat mitul dezvoltarii progresive şi au concluzionat că rasa albă a fost punctul culminant al dezvoltării evolutive şi că alte rase umane au fost mai puţin evoluate. Acest lucru a fost alimentat, probabil, de dorinţa de a justifica atitudinea lor rasistă faţă de  oamenii de culoare, mai ales că rasismul a fost folosit pentru a justifica sclavia.

Ce afirmă Sfintele Scripturi?

Toţi oamenii sunt descendenţii lui Noe, care la rândul lui este un urmaş a lui Adam şi a Eva. Aceştia din urmă au fost creaţi direct de Dumnezeu în ziua a şasea a creaţiei:

„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Genesa 1:26-27)

După potop, au supravieţuit 8 oameni: Noe, soţia sa, cei trei fii a lui Noe cu soţiile lor.
În scurt timp după potop – Dumnezeu a încurcat limbile oamenilor şi aceştea s-au împrăştiat pe tot pământul.
Deci , informaţia genetică care o aveau Adam şi Eva a fost transmisă mai departe prin Noe şi urmaşii lui.

Culoarea pielii este dată de substanţa numită –melanina.

Melanina este prezentă în piele, păr, peri si membranele ochiului. Melanina determină culoarea pielii si dă irisului nuanţe întunecate. Melanina protejează, de asemenea, pielea împotriva radiaţiilor ultraviolete ale soarelui, care favorizează procesul de îmbătrânire şi cancerul cutanat.

La persoanele ce aparţin rasei caucaziene melanina aproape că nu se produce, din acest motiv culoarea pielii este albă,cu tentă rozovă, la persoanele de rasă negroidă celulele pielii produc multă melanină, pe când la celelalte rase – producerea melaninei este intermediară.

Omul se naşte cu o abilitate genetică de a produce melanina într-o anumită cantitate, iar această capacitate este activată ca răspuns la lumina soarelui – pe piele apare bronzul. Dar cum pot apărea atât de multe culor ale pielii într-un timp atât de scurt?  În cazul în care un grup reprezentativ ai rasei negroide intra în căsătorie cu unul al rasei caucaziene; pielea de descendenţii lor (mulatri) va fi o tentă intermediară .

Culoarea pielii este determinată de mai mult decât a două perechi de gene, dar să presupunem că avem două gene (în poziţiile A şi B),gena M- ” ordonă”  să producă multă melanină, pe când gena m –puţină melanină, iar gena M este dominanta pe cânt m- recisivă (adica dacă va predomina M – atunci individul se va caracteriza prin conţinut de melanină ridicat).

Dacă persoane  cu tenul închis la culoare ce au genele МAmAMBmB se vor căsători cu MАmAMBmB atunci descendenţii lor vor putea avea culori a pielii ce variază de al alb la negru.

Apariţia ochilor înguşti.

Ochiul asiatic se deosebeşte de cel european prin faptul că are  un mic ligament ce trage un pic pleoapa în jos. Acest ligament îl au toţi nou-născuţii dar după jumate de ani , el rămând , de obicei, doar la asiatici. Destul de rar , ochi asiatici se regăsesc la europeni  şi la fel de rar acest ligament  dispare la asiatici.

În concluzie : toate rasele reprezintă de fapt o singură rasă – cea umană. Diferenţele exterioare nu sunt mutaţii la nivel de gen, ci doar reprezintă variabilitatea genelor noastre.

Originea omului: «Descoperiri incomode științei»

Acest film prezintă foarte multe dovezi ale faptului că omul nu a apărut din strămoș comun cu maimuța, ci vârsta sa este în continuare un mister. Din păcate, autorii acestui film consideră că omul a repetat evoluția sa de câteva ori.

#creatie, #originea-omului

Omul – creaţia lui Dumnezeu

Originea omului

Prezentare preluata de pe Creationism.info.

#creatie, #microevolutie, #mutatie, #omul

Schelete stranii … dar care adeveresc Scripturile

La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 au fost găsite mai multe schelete umane de dimensiuni foarte mari.
În Tennessee , SUA au fost găsite schelete umane ce aveau înălţimea de 215 cm. Acestea fiind printre primele schelete de dimensiuni uriaşe. În anii ce au urmat au fost găsite de către arheologi schelete umane ce aveau înălţimi cu adevărat uriaşe – până la 6-7m!!

Stranii au fost şi datările acestor oase -unele presupun o vârstă de aproapte 185 milioane.

Aici ne întntâlnim cu două probleme:

• la o astfel de vârstă existau şi dinozauri, însă evoluţia afirmă că oamenii au vârsta de aproape 40 milioane. Eroare? Nu,doar datare greşită.
• în presupusa evoluţie oamenii au crescut în înălţime – nu au scăzut.

Biblia spune că uriaşii erau pe pământ înainte de potop:

„Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” (Geneza 6:1-4)

Uriaşii erau şi în ţara Canaan , ţară pe care i-o promisese Dumnezeu lui Avraam şi seminţiei lui .

” Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor.”
Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”„(Numeri 13:1-2,32-33)

Dumnezeu tot ce a spus s-a împlinit. Care este atitudinea ta faţă de Cuvântul Lui ? Nu cumva crezi că Biblia este o carte învechită şi care nu prezintă adevărul ?

Cum au apărut 4 rase din primii 2 oameni?

Răspunsul la această întrebare îl puteţi găsi pe Moldova Creştină Cum au apărut patru rase de oameni de la Adam şi Eva?

Atavismele la om(partea 3)

Concepţia evoluţionistă afirmă că omul are origini animale. În perioada când se afirma evoluţia – unii adepţi ai evoluţiei au început să caute dovezi în sprijinul conceptului evoluţionist. În lipsa informaţiei la acel moment s-a presupus că omul are câteva părţi ale corpului care nu-i mai trebuiesc, iată o listă sumară:coccisul, timusul, glanda tiroidă, apendicile,amigdalele, muşchii urechii, epifiza, splina, sinusurile, măsele de minte, părul de pe corp ,a treia pleoapă, polipii,sfârcurile la bărbaţi.
Unele părţi ale corpului le-am analizat deja, pentru unele vom arăta în acest articol care le sunt scopurile în organism, iar pentru altele -într-un alt articol.
Măselele de minte-ar putea avea un rol important în mestecarea hranei de natură vegetală;
Splina–Cele mai importante functii ale splinei sunt:

• Distrugerea globulelor rosii imbatranite sau deteriorate;
• Stocare de sange;
• Apararea antiinfectioasa prin producerea unor substante antimicrobiene.

Sinusurile – (denumite si sinusurile paranazale) sunt 4 cavitati pline cu aer la nivelul craniului uman. Ele sunt conectate cu spatiul dintre nari si meaturile nazale. Cavitatile sinusale izoleaza craniul, ii reduc greutatea si asigura rezonanta in momentul vorbirii.
Sinusurile contin mecanisme de aparare impotriva florei patogene (virusuri si bacterii considerate straine organismului). In cazul aparitiei unui dezechilibru ce afecteaza mecanismele normale de aparare de la nivelul sinusurilor, poate permite intrarea bacteriilor care exista in mod normal la acest nivel, in interiorul sinusurilor. Odata patrunse la acest nivel, ele pot agresa celulele inconjuratoare si produc infectie sinusala. Sinusurile sunt acoperite de un strat de mucus si de celule ce prezinta pe suprafata lor mici prelungiri numite cili. Acestea intervin in captarea si indepartarea bacteriilor si a poluantilor externi.

#atavisme, #vestigii

Atavisme la om (partea 2)

Acest articol este continuare a părţii 1.

Glanda pineală–mica glanda endocrina situata in susul si in spatele celui de al treilea ventricul al creierului. Glanda pineala (epifiza) se calcifica in cursul copilariei si devine vizibila pe radiografii dupa varsta de 20 ani. Acest proces de calcificare nu-i modifica functionarea. Ea exercita un rol asupra ciclului de reproducere si contine un mare numar de substante biologic active, dintre care prima izolata a fost melatonina. Aceasta inhiba functia gonadotropa (actiunea asupra glandelor sexuale) a hipotalamusului (centrul vietii vegetative). Glanda pineala poate fi sediul unei tumori foarte rare, pinealomul.
Principalul hormon epifizar este melatonina, descoperită de Lebner (1958), care circulă în plasmă legat de o albumină, fiind captat de hipotalamus și gonade și catabolizat în telencefal și ficat. Acțiunile hormonilor epifizari sunt multiple:

• acțiune depresivă asupra tiroidei, melatonina diminuând fixarea intratiroidiană a iodului 131, inhibând și TSH;
• acțiune negativă asupra corticosuprarenalei diminuând secreția de aldosteron și corticosteron;
• asupra gonadelor: acțiune modulatoare fotoperiodică; acțiune negativă, melatonina fiind antigonadotrofică (întârzie apariția pubertății);
• acțiune modulatoare asupra sistemului monoaminergic, de veghe și somn.

Muşchii urechii– au rol în a atenua contactul dintre oasele urechii medii şi a membranei timpanice pentru a preveni suprasolicitarea acestor structuri fine. Un muşchi (The stapedius musculare) este un alt muşchi în urechea medie, care protejează de zgomote puternice – în primul rând de mestecat.  Este un muşchi mult mai mică decât TT, si ruleaza de la scăriţa la un perete apropiat al urechii medii.
Ar fi corect ca cei ce prezintă muşchii urechii ca vestigii – să specifice care muşchi anume se consideră atavism.
Amigdalele–Ansamblu de formatiuni limfoide situate in perimetrul faringelui. Amigdalele prezinta o suprafata neregulata marcata de depresiuni profunde denumite cripte amigdaliene. Amigdalele cele mai importante si cele mai voluminoase sunt cele palatine, situate de o parte si de alta a omusorului. Alte amigdale au o functie mai accesorie: amigdalele linguale, situate la baza limbii, amigdalele faringiene (vegetatiile adenoide), in profunzimea foselor nazale; amigdalele velopalatine, pe fata posterioara a valului palatin; amigdalele tubare, in jurul orificiilor trompei lui Eustachio. Amigdalele contribuie la apararea organismului fata de microbi formand globule albe, producand anticorpi si jucand rol de bariera la intrarea cailor respiratorii superioare.

Apendicele-nu demult am căutat să aflu dacă apedicele este un rebut şi ce argumente aduce acesta împotriva evoluţiei.

 

Haideţi să ne imaginăm cum ar arăta un om fără :glanda tiroidă , timus, coccis, apendice, muşchii urechii, epifiză şi amigdale.
Această persoană va trebui să :

• cu sistem nervos deficitar (din lipsa hormonilor glandei tiroide)

-nu va creşte în primii ani de copilărie (deoarece îi va lipsi timusul)

• cu probleme de a-şi ţine poziţia verticală
• cu întârzieri în pubertate,
• cu probleme de veghe şi somn,
• cu imunitate la pământ  şi
• cu grave probleme intestinale.

Aşa ar trebui să arate un om fără aceste organe „rudimentare”. Desigur că unii s-au grăbit să le numească „părţi ale corpului inutile” din motiv că nu se cunoştea încă funcţiile acestor părţi ale corpului uman.

#atavisme, #creatie, #creatia-omului, #evolutie, #vestigii

Atavismele la om

Ce este atavism?

ATAVÍSM s. n. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați. – Din fr. atavisme.

Adica, conform concepţiei evoluţioniste „ontogeneza repetă filogeneza” se crede că etapele evoluţiei întregului regn animal , orice embrion în dezvoltare repetă aceste etape. După cum am văzut această dovadă e mai mult un trucaj urât.
Organe rudimentare(atavice) şi embrionii recapitulativi au ca scop să ateste o evoluţie anterioară.

Organele rudimentare ale omului, precum şi ale mai multor animale diferite, au fost mult timp descrise ca vestigii nefolositoare ale unor stucturi care au fost folositoare într-un stadiu precedent.
Practic toate aşa -numitele organe „vestigiale” , în special,s-au dovedit a aveo o deosebită utilitate.
Iată unele dintre acestea :
– glanda tiroidă–Funcţia tiroidei este aceea de a converti iodul – care se găseşte în multe alimente – în hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3). Numai glanda tiroidă are celule capabile să absoarbă iodul. Tiroida preia iodul din alimente, suplimenţi nutritivi şi sare iodată şi îl combină cu aminoacizi pentru a produce hormonii tiroidieni T3 şi T4.
Hormonii tiroidieni exercita efecte metabolice in diferite tesuturi ale organismului prin cresterea consumului de oxigen si a productiei de caldura ca rol principal dar au si efecte specifice pe diferite organe cum ar fi cresterea frecventei si debitului cardiac, cresterea activitatii digestive, efecte scheletice ce contribuie la cresterea si modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe musculatura, sistem nervos

–timusul–  este o glandă cu secreţie internă aşezată în partea superioară a toracelui care influienţează creşterea organismului în primii ani ai copilăriei  şi se atrofiază mai târziu.

Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli.
Funcții

• Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (anticorpi);
• Eliminarea reaplicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului așa-numitele boli autoimune;
• Producerea hormonului de creștere la copii (timopoetină;
• Functii limfatice.

–coccisul– reprezinta un os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale.
Este necesar pentru menţinerea poziţiei corpului, fără el acest lucru fiind dificil.

Va urma(vezi partea 2)

#atavisme, #creatie, #evolutie, #om

Evoluţia ochiului uman: a fost sau nu ?

Prima modificare aparuta pe epiderma pluricelulatelor a fost sensibilizarea la lumina a unor zone, care au devenit sensibile la lumina. Chiar fara nici o modificare, epiderma viermilor de pamant (a ramelor) simte imediat expunerea la soare.

Întrebare: De ce viermii de pământ nu prezintă forme intemediare a ochiului ?

Apoi stratul sensibil de celule s-a selectat ca fiind mai rezistent in prezenta unor placute de celule transparente, protectoare, spre exterior, si a unor pigmenti inchisi la culoare in interior.

Întrebare: Cărui fapt (ce forţă motrice) la dus la schiumbarea stratului de celule?

Treptat s-au selectat ca fiind mai adaptate acele organisme la care a aparut o concavitate, ca o hemisfera, care permite luminii sa se concentreze.

Acest lucru e doar o presupunere deoarece nu s-au găsit fosile cu structura ochiului intermediară !

Evoluţia nu explică apariţia cristalinului , ea doar îl plasează ca pe o piesă apărută mai târziu.
Şi încă… cum se explică contopirea corneei? De unde a apărut lichidul în interiorul ochiului ? Făcea ochiul cristaline precum scoicile perle? Dacă e aşa – pe ce stătea cristalinul iniţial ?

Ce a  favorizat schimbarea poziţiei cristalinului ?
Oare astfel nu este doar un ochi neprotejat? Problema acestor „ochi” intermediari este faptul că nu sunt practici – individul cu astfel de ochi (fie animal , fie strămoş de maimuţă) ar răci ochii în prima seară , iar la cea mai mică lovitură sau vânt cu praf şi-ar pierde vederea.

Nu se ştie când vor apărea pleoapele şi sprâncenele. Care va fi forţa ce le va produce apariţia?

Prin cateva zeci de mii de iteratii s-a ajuns la forma optima a ochiului uman.

Drag cititor , ţi se pare plauzibilă o astfel de explicaţie a apariţiei ochiului ?

Vă sugerez să vizionaţi clipul de mai jos care are întrebări nu uşoare pentru evoluţionişti.

Aici veţi putea vedea şi opinia evoluţionistului Richard Dawkins:

#creatie, #evolutie, #ochi, #om, #richard-dawkins

Pe scurt despre verigile lipsă

imaginea preluată de pe : bpr3.org

Omul de neandertal – bolnav de artrită!

Omul de neandertal pare a fi următoarea verigă după homo austalopitecus habilis şi homo erectus.

Iată ce relatează wikipedia despre Homo sapiensis neanderthalensis:

„solid, muşchiulos, puternic – apărut în anii 100,000 – 160.000 î. e. n.”

Iată ce scrie în manualul de „Biologie generală 10-11” , editura „Lumina”, Chişinău 1993pag. 60-61 (după acest manual am învăţat şi eu):

„În straturile cele mai profunde ale depozitelor unor peşteri din Europa, Asia şi Africa au fost descoperite schelete întregi de adulţi şi copii de neandertalieni (denumirea provione de la valea râului Neander, unde în 1856 au fost găsite aceste rămăşiţe)”. În Uniunea RSS fosile de neandertalieni au fost descoperite în Uzbechistan şi Crimea. Ei au trăit cu aproximativ 150 mii de ani în urmă, în epoca glacială.”

Iată care sunt caracterisiticile acestui neandertal , conform manualului:

– statură mică (bărbaţii aveau înălţimea medie de 155-158 cm),

• umblau puţin înclinaţi înainte,
• aveau încă fruntea îngustă şi teşită,
• volumul encefalului se apropia de al omului actual (1400 ml şi mai mult) dar avea mai puţine circumvoluţiuni,
• foloseau atât hrană vegetală cât şi animală , dar continuau să fie canibali,
• aveau unelte de piatră , os şi unele din lemn.

Şi iată ce e mai interesant :
„Ultimii neandertalieni (circa 28 de mii de ani în urmă) au trăit printre oamni de tip actual.”

Autorii manualului afirmă că volumul creierului era asemănător cu cel a omului modern (însă aceasta vine în contradicţie cu argumentul volumului craniului) şi au afirmat că numărul circumvoluţiunilor era mai mic!? Se poate determina numărul circumvoluţiunilor după craniu? Nu prea cred.

Şi enciclopedia Britanica ne prezintă o compraraţie dintre sistemul osos al neandertalului şi omului modern:

Cu aceste afirmaţii nu sunt de-acord autorii manualului „Creaţionismul ştiinţific”,iată ce afirmă manualul :
„Cel mai faimos dintre toţi cei consideraţi a fi aşa numita „verigă-lipsă” este Homo neanderthalensis, desenată timp de mai bine de o sută de ade ani ca o fiinţă încovoiată , brutală, cu arcade ale sprâncenelor mult ieşite în afară şi cu cele mai primitivbe obiceiuri. Multe rămăşite scheletice ale acestor oameni sunt însă disponibile acum , şi nu mai există nici o îndoială că omul de Neanderhal a fost cu adevărat fiinţă umană, Homo sapiens,care nu se deosebeşte cu nimic mai mult de oamenii contemporani decât se deosebesc între ele diferitele triburi de oameni contemporani. Capacitatea creierului său a fost cu siguranţă identică cu cea a creierului omenesc.
În ceea ce priveşte structura scheletică încovoiată a omului de Neanderthal , cei mai mulţi antropologi cred acum că ea s-a datorat bolii , probabil artritei sau rahitismului.
Este cunoscut acum că omul de Neanderthal cultiva flori, modela unelte elegante, desena, picta şi practica o anumită religie, înmormîntându-şi morţii. Există acum chiar şi anumite indicaţii că omul de Neanderthal sau unul din predecesorii său au avut o formă de scris.”

Craniul omului de neanderthal după modelare arată aşa în compraraţie cu omul modern, observaţi vre-o deosebire?

Se pare că pentru efecte speciale unii pictori l-au desenat pe omul de Neanderthal ca fiind unul păros, ceea ce dădea impresia că era şi mai sălbatic.
Deşi nu cred că după oase se poate spune cât păr a avut individul pe corp.

Volumul creierului arată nivelul de inteligenţă ?

Conceptul evoluţionist presupune că în procesul evoluţiei s-a observat că volumul creierului (craniului) se măreşte.
Ei pornesc de la două premise false:

• omul a evoluat,
• evoluţia lui a fost direct legată de mărirea craniului.

Cum explică evoluţia creşterea inteligenţei ?

In timpul evolutiei omului, marimea creierului s-a triplat. Aceasta crestere in volum poate fi pusa pe seama schimbarilor din comportamentul homininelor. Omul PARE a fi mai desptept decat ar fi necesar pentru supravietuirea in savana. De aceea, este rezonabil sa PRESUPUNEM ca cresterea in volum a creierului s-a datorat mai degraba selectiei sexuale sau competitiei intre hominine decat datorita competitiei intre hominine si animalele vanate sau pradatori….
De ce nu continua cimpanzeii a evolueze si sa devina la fel de destepti ca omul? Pentru ca un creier mai mare insemna un consum de energie mai mare, care nu poate fi intotdeauna sustinut. La fel, un leu mai mare poate avea mai mult succes la vanatoare, insa necesita mai multa energie si deci trebuie sa manance mai mult. Marimea oprima a unui leu este exact cea care o are. In acelasi fel, inteligenta optima a cimpanzeului pentru mediul si „societatea” in care traieste este exact cea pe care o are.(sursa)

Dar tot evoluţia prezintă „strămoşul” omului modern ca fiind unul de statură joasă: deci raportul volumul creierului /masa corpului rămâne în aceleaşi limite ca şi la omul modern.

Cum s-a mărit craniul ?
Evoluţia vorbeşte despre mărirea craniului în termeni de „cel mai puternic învinge”:

„De aceea, este rezonabil sa presupunem ca cresterea in volum a creierului s-a datorat mai degraba selectiei sexuale sau competitiei intre hominine decat datorita competitiei intre hominine si animalele vanate sau pradatori.”

Aceasta presupune selecţia celor mai deştepţi (pe care autorul îi califică ca fiind cei cu volumul creierului mai mare). Această presupunere nu explică modifircările genetice care ar trebui să apară de la o specie la alta.

Straniu este că deşi nu au nici o dovadă – doar se presupune CUM ar trebui să fie, nu DE CE este aşa.

Ca dovadă a măririi craniului se aduc exemplele de craniu a „oamenilor preistorici” precum austalopitecus,homo erectus, homo habilis, omul de neanderatal – care sunt nişte falsuri. În acest caz vorbim despre o deducere falsă care leagă evoluţia cu mărirea craniului .

Funcţiile creierului sunt diferite:

• percepţia senzorială,
• transmiterea prin neuroni,
• procesarea informaţiei,
• reacţia.

Sistemul nervos vegetativ controlează funcţiile necesare vieţii, ca de exemplu:

• ritmul cardiac
• presiunea arterială
• digestia
• organele sexuale
• muşchii interiori ai ochilor

Sistemul nervos vegetativ funcţionează în mod normal independent de voinţă.
Interesant că în presupusa evoluţie a omului deşi s-a modificat volumul creierului , sistemul nervos central (din care face parte şi creierul uman) nu au suferit modificări în ceea ce ţine de funcţiile creierului

Cum au putut să apară mai multe grupe sanguine şi Rh-uri diferite dintr-un singur om?

Dumnezeu a creat pe primul om- Adam( la sigur Adam avea o grupă de sânge şi Rh) apoi Dumnezeu din acelaşi material genetic a creat femeia – pe Eva.

Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.” (Genesa 2:21-23)

1.Grupele de sânge.

Nu e nici o problemă în faptul că primii doi oameni au avut aceeaşi grupă de sânge. Am căutat să văd care sunt grupele de sânge ale copiilor în funcţie de cele ale părinţilor şi iată ce am găsit:

* Din 0 si 0 iese numai 0.

• Din 0 si A iese 0 sau A.
• Din 0 si B iese 0 sau B.
• Din 0 si AB iese A sau B.
• Din A si A iese 0 sau A.
• Din A si B iese 0 sau A sau B sau AB.
• Din A si AB iese A sau B sau AB.
• Din B si B iese 0 sau B.
• Din B si AB iese A sau B sau AB.
• Din AB si AB iese A sau B sau AB.

Deci dacă ambii părinţi au AB şi AB atunci prin diferite combinaţii pot apărea toate grupele de sânge.

În cazul în care Adam şi Eva aveau grupa AB (gr.IV) atunci copii lor vor avea toate grupele în afară de grupa O (gr.I), însă nepoţii lor vor avea şi această grupă, din motiv că recombinarea grupelor A cu A, B cu B pot rezulta acastă grupă O.

2 Rh-ul părinţilor.
CE este Rh-ul?

Pe globulele rosii din sangele nostru exista un antigen numit D. Cele care il au (85% din populatia globului) sunt persoane cu Rh pozitiv. Cele fara antigen D pe globulele rosii sunt persoane cu Rh negativ. (Ce este Rh-ul si cum iti afecteaza sarcina?)

Problema cu Rh-ul nu pare a fi mai mult o problemă de genetică:
„Factorul D este codificat de o genă  D. Aceasta determină direct sinteza antigenului D, şi are o alelă recesivă d. Deci indivizii cu fenotip Rh+ pot avea genotip DD sau Dd, pe când cei Rh- doar dd.” (Wikipedia)

Într-un limbaj mai simplu – cei ce au Rh-ul pozitiv pot avea copii cu Rh-ul negativ. Adică, chiar copii lui Adam şi Eva puteau avea Rh negativ.

Concluzie:
După aceste calcule Adam şi Eva se pare că aveau grupa de sânge AB+ (adica grupa IV,RH+).

Homo erectus – într-adevăr preistoric?

Un număr mare de oameni fosili sunt grupaţi acum sub numele generic de Homo erectus , incluzând Omul de Java, Omul de Peking, Omul de Heidelberg şi Meganthropus.

Conform conceptului evoluţionist : acest om „preistoric” a evoluat de la australopitec . Deşi nu sunt dovezi în acest sens.

Descrierea lui homo erectus.

Se consideră că acest om preisotric ar avea
-înălţime mică ,de aproximativ 150 cm,
-volumul creierului 1000 ml (dup alte surse şi 800ml),
-craniul este alungit şi aplatizat,
-fruntea relativ teşită ,
-bărbie redusă.

• dentiţia şi membrele (în special mâinile) sunt asemănătoare celor lui Homo sapiens.

Dovezile pentru toate acestea sunt confuze.

Omul de Java a fost mai târziu respins de însuşi descoperitorul său, un fizician olandez Dubois,, a fost recunoscut ca amestecul a doi indivizi diveriţi : a unui om şi a unui ghibon.
El a găsit un craniu cu o capacitate de 900 cm cubi şi apoi cu un an mai târziu, un femur de om. Dar cercetările ulterioare l-au condus pe olandez să afirme că Omul de Java n-a fost nimic mai mult decât un gibon mai mare şi să-şi dea seama de greşeala făcută prin asocierea unui femur de om la craniul găsit.
In 1906, o expediţie în zona în care a lucrat Dubois, a găsit un craniu cu un volum de 1.000 cm cubi. Ulterior excavaţiile s-au extins de către von Koenigswald la 55 km de locul iniţial în perioada 1936…1939. Noile fragmente de craniu au condus şi ele la concluzia că sunt ale unui gibon.

Oasele Omul de Peking a dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial şi nu mai sunt disponibile pentru a fi analizate. Au apărut multe comentarii, mai ales din cauză că s-au găsit o serie de cranii ale Omului de Peking, dislocate, de parcă omul adevărat, al cărui schelet se pare că a fost găsit apoi pe un nivel mai ridicat în timpul excavaţiei, s-ar fi înfruptat din conţinutul craniilor Omului de Peking şi de aici suspiciunea că dispariţia a fost intenţionată şi deci Omul de Peking ar fi fost o maimuţă antropoidă

Omul de Heidelberg a costat numai dintr-un maxilar mare , şi Megantropus a constat numai din două oase ale maxilarului inferior şi din patru dinţişi acestea au fost atribuite de mulţi australopiteci.

Se prea poate ca Homo erectus să fi fost un om adevărat

, dar oarecum degenerat în mărime şi cultură, posibil datorită căsătoriilor între rude de sânge, a aimentaţiei proaste şi a mediului înconjurător ostil.
Portalul wikipedia afirmă un lucru foarter interesant: „el (Homo erectus) pare să fie contemporan cu Homo sapiens fossilis şi Homo sapiens sapiens.”

Cum puteau savanţii să „refacă” chipurile lui Homo erectus după un maxilar? Sau doar câteva fragmente de craniu?
Iată cum şi-au închipuit unii că ar arăta homo erectus:

Iată că reconstruirea feţei se poate face în mai multe feluri , după acelaşi craniu (fără să punem în calcul un maxilar!!)

Bibliografie:

1. „Creaţionismul ştiinţific” – pag. 183-184

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Homo_erectus

3. http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/110.htm

Este apedicele un rebut?

Conform concepţiei evoluţioniste apendicele este un este un organ diverticular rudimentar anexat cecului, de formă cilindrică şi cu o lungime de aproximativ 6-10 cm (variaţii extreme 2-20 cm).
Chiar şi în manualele de biologie este prezentat ca un organ ce avea o funcţie în trecut – dar acum nu mai este folosit de organism.
Chiar şi acum putem da peste aşa afirmaţii pe internet:

Cea mai cunoscuta dovada a organelor stramosilor (cunoscut inainte de Leonardo da Vinci) este apendicele. In 1949 Alfred Sherwood Romer a aratat ca aceasta terminatie a intestinului subtire are totusi o functie: ” se pare ca tine de sustinerea profesiei chirurgicale” – in SUA existand numai intr-un an cca 300.000 de operatii de apendicita, iar o a 2-a functie nu a fost raportata de niciun pacient operat.

Iată o secvtenţă dintr-un articol de pe site-ul scientia.ro:

Are apendicele vreun rol în organism?

Mult timp s-a crezut că apendicele nu are nici o funcţie fiziologică şi că este în fapt un rest al evoluţiei fără nici o utilitate în prezent. Nici astăzi nu se ştie foarte clar care este importanţa apendicelui. Cu toate acestea, în urma cercetărilor recente din medicină au fost avansate o serie de ipoteze privind rolul apendicelui; aceste teorii afirmă rolul important al acestuia atât la fetus, cât şi la adult. La fetus, s-a descoperit că în a unsprezecea săptămână apar celule endocrine în apendice care produc compuşi chimici ce asigură stabilitatea şi controlul organismului.

La adult, apendicele pare a fi parte din sistemul imunitar al al organismului uman. În primii ani după naştere apendicele funcţionează ca un organ limfoid ce are rol în maturizarea limfocitelor B şi în producerea anticorpilor imunoglobulinei A. De asemenea, apendicele produce molecule ce asigură mişcarea limfocitelor (oferă rezistenţă organismului la infecţii) către diferite zone ale corpului. Recent, apendicelui i s-a găsit o utilizare interesantă: aceea de a înlocui o uretră bolnavă (uretra leagă rinichii de vezica urinară).
Studii date publicităţii în 2007 arată că foarte probabil apendicele a avut rolul de a „găzdui” bacterii bune, în situaţia îmbolnăvirii cu dezinterie ori holeră. În aceste cazuri, bacteriile sunt eliminate din intestine, iar bacteriile aflate în apendice ar putea repopula, după vindecare, intestinele. Acest rol al apendicelui este totuşi limitat astăzi, când bolile amintite sunt puţin prezente în cea mai mare parte a planetei.

Astăzi tot mai clar este că apedicele „vorbeşte ” împotriva evoluţiei. Acest argument nu poate fi folosit în dovada evoluţiei din motiv că nu corespunde scopului prescris de evoluţionişti.

Am auzit de un experiment efectuat de americani prin anii 70-80 în care doctorii înlăturau apendicele la câteva zile de la naştere, ca tinerii să nu mai sufere de apendicită. Însă în marea majoritate , acei copii pe la vârsta de 18 ani aveau probleme cu tractul digestiv.

„Lucy” prima verigă ?

Deoarece evoluţia prezintă dovezi ale evoluţiei umane, cred că este corect să analizăm fiecare dovadă în parte.

„Lucy” – un presupus austrolopitec

La sfârşitul anilor 1960 – începutul anilor 70 a fost găsit un schelet în ţinuturile Etiopiei. Echipa condusă de Donald Johanson a găsit un schelet în proporţie de 40% şi au presupus că ar fi a unui Australopithecus (unui „strămoş” al omului).
În curând , şi alte expediţii au găsit schelete asemănătoare.
Astfel de schelete au fost plasate în mai multe muzee ale lumii:

(pozele preluate de pe wikipedia)

Chiar şi revista Enciclopedia ilustrată a familiei Vol 6 oferă informaţie precum Australopithecus ar fi o „verigă lipsă” în evoluţia omului:

Verigă lipsă ?

„În istoria cercetărilor s-au presupus existenţa unui strămoş comun a omului cu maimuţele , el fiind un presupus predecesor chiar şi a lui Lucy. Nu se indică nici un nume acestui animal, deoarece nu s-a găsit încă niciunul, şi este doar o deducţie a evoluţioniştilor că el ar fi existat. Creaţioniştii prezic că această „verigă lipsă” va lipsi în mod permanent.
Australopithecus (însemnând „maimuţa de sud”) a fost acordat unui număr considerabil de fosile diferite, descoperite mai ales în Africa de est de către Louis Leakey şi alţii. Pe lângă cele cu nume de Austalopitecine, alte fosile incluse în acest grup sunt Zinjanthropus, Paranthropus, Plesianthropus Teleantropus şi Homo habilis.
Se consideră că Austrolopithecus a trăit aproximativ două sau trei milioane de ani în urmă , că a umblat pe două picioare în poziţie dreaptă şi că a folosit unelte primitive. Totuşi , el ar fi avut un creier de 500 cm cubi, de aceeaşi mărime ca cel al unor maimuţe. Dinţii îi erau ca şi cei ai lui Ramapitecus (predecesorul lui Lucy).
De mulţi ani încoace antropologii au fost într-o stare de confuzie şi au fost divizaţi cu privire la Australopithecus , unii fiind convinşi că el era un strămoş comun al omului , iar ceilalţi că reprezintă o ramură evolutivă fără urmaşi. Pentru o vreme se credea că acest subiect şi-a găsit rezolvarea prin ultimele descoperiri ale lui Richard Leakey, fiul lui Louis Leakey, care a continuat lucrarea tatălui său. Mai multe seturi , unele aproape complete, de rămăşite de Australopithecus descoperite de el au impus acum numeroase schimbări semnificative în interpretare.

„Fosile de oase din membrele speciei Australopithecus au fost rare ,dar acum Leakey are o colecţie mare.Ele îl înfăţişează pe Austalopithecus ca având mâini lungi şi picioare scurte. Probabilitatea este că el a umblat sprijinindu-se de mâini , nu în poziţie verticală.”

Mai târziu Leakey s-a răzgândit,hotărând împreună cu D.C. Johanson (cel care a descoperit fosila „Lucy”) că este posibil ca Australopithecienii să fi umblat pe două picioare. Alţi specialişti (Oxnard, Zuckerman etc.) continuă să susţină contrariul.
Forma dinţilor săi deosebiţi , ca şi în cazul speciei Ramapithecus, se datorează probabil habitatului său şi , prin urmare, alimentaţiei sale. În legătură cu aceasta , trăieşte astăzi în Etiopia o specie de pavian la mari altitudini , Theropithecus galada, care are caracterisitici ale fălcii şi dinţilor asemănătoare atât cu cele ale Ramapithecusului cât şi cu cele ale speciei Australopithecus. Caracteristicile „asemănătoare cu cele ale omului” ale dinţilor şi fălcilor acestui pavian par să aibă de a face cu habitatul şi cu alimentaţia sa şi în mod clar nu sunt indicaţii ale unei apropieri de calitate de om! ” („Creaţionismul ştiinţific”, pag 182-183)