Recent episcopii catolici din America au început să ia atitudine împotriva politicienilor catolici care promovează avortul. Le interzice comuniunea/împărtăşania. Presa americană a publicat lista politicienilor afectaţi aici .
Arhive categorie: avort
Cine are de câştigat de la educaţia sexuală din şcoli
Între 1973 şi 1983, Carol Everett, după ce a născut doi copii, a făcut trei avorturi. Între 1977 şi 1983, ea a condus patru clinici de avort, unde s-au făcut 35.000 de avorturi, o femeie murind în urma greşelilor medicului care îi făcea avortul.
Din 1983 şi până în prezent, Carol Everett a scris câteva cărţi, a depus mărturii în legislativele diferitelor state americane, a participat la documentare, a susţinut mii de discursuri, a fondat organizaţia The Heidi Group – totul pentru a arăta adevărul despre avort. Cuvintele ei sunt ale omului din sistem, care dezvăluie ceea ce industria avortului încearcă mereu să ascundă şi să nege: avortul este o crimă care aduce banii şi distruge copii şi femei.
În 2011, la un dineu organizat la Ottawa, în Canada, ea a explicat relaţia strânsă dintre educaţia sexuală în şcoli şi industria avorturilor, îndemnând toţi părinţii să se intereseze îndeaproape ce lecţii li se predau la şcoală copiilor lor.
Veriga lipsă dintre educaţia sexuală şi avort
Încă din anii 1970-1980 se creau viitorii consumatori de servicii de avort. Iată ce declara anul trecut Carol Everett, citată de LifeSiteNews.com:
Începeam de la grădiniţă. La grădiniţă pui copiii în cerc şi mergi prin cameră, întrebându-i acelaşi lucru: „Cum numesc părinţii părţile voastre de jos?”
Cu toţii ştim că fiecare familie are alt cuvânt pentru aceasta. Aşa că, până ajungi la al treilea-al patrulea copil, acestora le devine clar că părinţii lor habar nu au despre acest subiect. Dar noi ştiam. Le spuneam: „Băieţi, voi aveţi asta, şi fetelor, voi aveţi asta şi nu trebuie să vă fie ruşine de părţile voastre de jos”.
Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinţi şi de valori
Prin clasa a treia, copiilor li se arătau desene explicite cu privire la modul în care are loc actul sexual. Până în clasa a patra, copiii erau încurajaţi să se masturbeze, fie singuri sau în grupuri de acelaşi sex.
Vă prezentăm în continuare şi fragmente ample din filmul documentar în care Carol Everett dezvăluie multe secrete murdare şi orori petrecute în industria furnizării de servicii de avort din SUA.
VIDEO: Mărturisirea lui Carol Everett despre industria avortului
(Fragment din filmul documentar Blood Money)
Titrarea în limba română se activează selectând Română la CC
Titrarea în limba română se activează selectând Română la CC
Transcrierea mărturiei lui Carol Everett
Educaţia sexuală: Extinderea pieţei avorturilor prin pregătirea viitorilor consumatori
Aveam un întreg plan de vânzare pus la punct, iar acesta se numea „educaţie sexuală”.
Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinţi şi de valori şi să devenim specialiştii sexologi din viaţa lor, în aşa fel încât să apeleze la noi, iar noi să le dăm o doză mică de anticoncepţionale (din cauza căreia fetele să rămână însărcinate) sau un prezervativ defect – pentru că noi nu cumpăram prezervativele cele mai scumpe, ci pe cele mai ieftine.
Obiectivul nostru era de 3 până la 5 avorturi pe persoană, la fetele cu vârsta între 13 şi 18 ani, pentru că în industria avorturilor se lucrează la comision. Dar asta însemna mai întâi să creăm „piaţa avorturilor”.
Obiectivul era să-i facem să devină activi sexuali în timp ce foloseau o pilulă contraceptivă despre care ştiam că o să îi aducă în situaţia unei sarcini nedorite. Cum aşa? Le dădeam o doză mică de pastile anticoncepţionale, care, pentru a avea o eficienţă minimă, trebuia să fie luată la aceeaşi oră în fiecare zi. Or, cu toţii ştim prea bine că adolescenţii sunt cei mai puţin organizaţi oameni când vine vorba de program.
Fata nu lua pilulele în mod corect – iar dacă omiteai să le ia, nu mai era protejată. Iar dacă activitatea sexuală ajunge de la 0 sau una pe săptămână la 5-7 pe săptămână, iar fata nu lua pastila cum trebuie, rămânea însărcinată.
Dacă educaţia sexuală este corect făcută, când fata rămâne gravidă, va crede că nu are decât o singură opţiune.
Şi pe cine va suna? Pe noi. Că doar noi eram „pro-choice” („pro-alegere”).
Tactici de vânzare
Iar noi eram pregătiţi. Foloseam un scenariu [după care se ghidau angajaţii noştri], întocmit în aşa fel, încât să reuşeşti să anihilezi orice obiecţie a clientului (a vinde înseamnă a elimina obiecţiile) şi obţineai ”comanda”: în acest caz, avortul.
Atunci când sună, prima întrebare care i se punea era: „Eşti sigură?”. Fata spune: „Cred că sunt însărcinată.”, iar cel numit de noi consultant (de fapt un agent de „telemarketing” pe care tot ce îl interesa era să vândă prin intermediul telefonului) spunea: „Putem să ne ocupăm noi de problema ta; nu trebuie să ştie nimeni”.
Iar următoarea întrebare era: „Care a fost prima zi din ultimul ciclu de menstruaţie normal?” Ea îi spunea aşa-zisului consultant data, iar acesta îi spunea: „Eşti însărcinată în opt săptămâni”. Nu-i spunea: „E posibil să fii însărcinată”, sau: „S-ar putea să fii însărcinată”; îi spunea: „Eşti însărcinată în opt săptămâni”.
Consultantul sădea astfel „sămânţa” pentru vinderea produsului nostru… Iar lucrul cel mai trist este că în mintea fetei respective, consultantul era ”specialistul”; el era ”specialistul” în materie de sarcini.
Iar următoarea întrebare era: „E o veste bună sau proastă?”
Dacă ar fi fost veste bună, fata n-ar fi sunat la o clinică de avorturi. Era o veste proastă. Iar când ea răspunde: „Veste proastă”, consultantul acţiona imediat, localizând şi folosind frica fetei la fiecare semn de ezitare… pentru a o determina să facă avortul.
Iar dacă spunea: „Poate că trebuie să mă mai gândesc la asta”, îi spunea: „Ai tăi te omoară dacă aud; o să ratezi participarea la echipa de majorete; trebuie să faci avort”.
Avorturile se fac în orice moment al celor 9 luni de sarcină, nu din cauza cazului Roe vs. Wade, ci a cazului Doe vs. Bolton, care spunea că pentru „sănătatea” mamei, avortul poate fi făcut în orice moment al celor 9 luni. Dar „sănătatea” era definită acolo de fapt ca sănătate MENTALĂ.
Iar noi o întrebam pe această tânără speriată: „Dacă ar fi să duci sarcina până la capăt, ai avea probleme din cauza acestei sarcini, nu-i aşa?” Ea spunea: „Da”, iar noi îi „cartografiam” foarte atent starea emoţională.
Ştiam câţi consultanţi erau sunaţi şi de câţi oameni şi care era procentul de îndeplinire a ţintei, iar măririle de salariu se făceau pe baza procentului de avorturi efectuate. Şi primeau prime ş.a.m.d. Ne-am dat seama că se putea face o mulţime de bani din asta. Primeam apelurile la telefon şi acasă, noaptea, ca să nu ratăm nici un avort.
Fetei îi era permis să-şi vadă rezultatul testului de sarcină, atât pe cele pozitive, cât şi negative; şi îi arătau pe un grafic de pe perete care era rezultatul: pozitiv sau negativ.
Dacă era pozitiv, îi învăţam pe angajaţii noştri să ia persoana de cot şi să strângă, spunând: „Eşti confuză, suferi; tocmai ai primit această veste că eşti însărcinată şi eşti cam tulburată.” Deci, o apuca de cot, o strângea pentru a-i capta atenţia şi-i spunea: „Dacă ai avea banii, ne-am ocupa de problemă chiar acum.”
Ştiam că dacă se duce acasă şi vorbeşte despre asta, cei din jur ar putea să o sprijine şi să-i spună că avortul nu este o soluţie. Dar ideea era că dacă se decidea atunci, imediat, totul era rezolvat.
Însă un anumit procent din rezultatul acelor teste este negativ. Nu sunt toate pozitive. Şi reţineţi că plăteai aceeaşi sumă de bani, indiferent dacă testul era negativ sau pozitiv. Deci dacă testul era negativ, aveam o altă tehnică de vânzare. Îi spuneam aşa:
„Testul acesta este negativ, însă nu e suficient de sensibil ca să detecteze o sarcină în stare incipientă. Ai putea fi, totuşi, însărcinată, chiar dacă testul ăsta este negativ. Iar tu vrei să ştii sigur… astăzi, nu-i aşa?” Iar ea spunea „Da”.
Iar noi spuneam: „Uite, mai avem un test pe care-l putem face; o să facem o sonogramă”. Şi o aşezam pe o masă – la fel cum ai putea aşeza orice altă femeie, sau un bărbat sau un copil pe masa aceea – şi apoi îi „căutam” o sarcină. Tot ce trebuie era să găseşti o proeminenţă – şi fiecare dintre noi avem o proeminenţă la nivelul abdomenului; iar fata habar nu are cum arată uterul unei femei însărcinate faţă de al unei femei neînsărcinate. Aşa că găseşti o proeminenţă în abdomen, mai palpezi, mai te învârţi şi-i spui: „Uite, vezi? – eşti însărcinată”.
Ea e şocată, tu o prinzi de cot şi-i spui: „Dacă ai banii, putem să ne ocupăm de asta chiar azi”.
Decese neraportate
Făceam 20-30 de avorturi pe oră dacă puteam; cel puţin 20. Aveam doar 21 de truse de instrumente – asta era tot ce aveam –, aşa că nu aveam cum să le scoatem din sala de operaţie, să le curăţăm, să le sterilizăm, să le sterilizăm 20 de minute la temperatură înaltă şi apoi să le răcim.
Complicaţiile – chiar spre sfârşitul perioadei în care am lucrat acolo, în ultimele 18 luni – au constat că una din 500 de paciente avea o operaţie chirurgicală care-i schimba viaţa într-un mod decisiv, sau deceda. Am avut o femeie care a murit. Dar pentru că nu se ţineau nişte statistici reale – şi dacă poţi să acoperi, nu raportezi… (noi n-am declarat niciodată nici un caz) -, nu se ştie cu adevărat ce s-a întâmplat.
Adolescenta post-abortivă care s-a sinucis pe masa de control
Am avut odată o fetiţă de 12 ani care a venit mestecând gumă; era aşa de lipsită de griji…
A avortat, a venit peste 2 săptămâni la control. Nu ieşea din cameră; am deschis uşa, iar ea era acolo – îşi adusese o bucată de geam spart şi îşi tăiase venele. Avea 12 ani…
Alt deces: O hemoragie scăpată de sub control
Nu am fost de faţă pe tot parcursul avortului acela; altcineva era înăuntru cu doctorul, dar am intrat spre sfârşit. Nu mai văzusem niciodată atâta sânge. Pur şi simplu, numai sânge, peste tot.
Am dus-o în camera de recuperare, iar ea pur şi simplu a umplut patul de sânge. Am schimbat aşternuturile de câteva ori; avea tensiunea neregulată.
După ce a plecat medicul… Eram foarte îngrijorată din cauza ei şi am încercat să-l sun… Prietenul fetei spunea întruna că vrea să o ducă acasă. Tensiunea i se stabilizase un pic, dar aveam acel sentiment că ceva nu e în regulă.
La ora 10, prietenul ei îmi spune: „Uitaţi ce e; dacă se întâmplă ceva, o să vă sun imediat.”
La 4:30 a chemat doctorul. Acesta nu s-a uitat pe istoricul medical, a dat indicaţii să fie pusă într-o cadă cu apă fierbinte, unde i s-a scurs şi ultima picătură de sânge din corp.
Şi m-a sunat pe la ora 6 şi mi-a spus: „A murit”. Şi a început imediat să-mi spună cum o să muşamalizeze totul.
Cum-necum, totul a mers: la autopsie nu s-a observat nimic; nu s-au adus acuzaţii, nu s-a întâmplat nimic, n-a sunat nimeni de la vreun ziar şi n-a venit nimeni să se intereseze de ce s-a întâmplat. Noi am omorât-o pe femeia aceea: şi apoi am făcut avorturi, în dimineaţa următoare.
De obicei, familiile sunt atât de afectate de ceea ce li se întâmplă şi le e atât de ruşine că fiica lor a făcut un avort şi a murit din cauza asta sau cine ştie ce altceva i s-a întâmplat, încât nu ies niciodată în faţă să spună ceva.
Un avort finalizat într-o histerectomie cu colostomie
Am avut o fată, 22 ani – manechin – a intrat dansând, s-a urcat sprintenă pe masă, râzând la medic că nu purta lenjerie intimă.
Era însărcinată în 22 săptămâni. Am pus-o pe masă. Există o mişcare numită „manevra Hansis”, pe care o face fie doctorul, fie altcineva – cel care îl asistă. Am făcut-o eu (îl asistam eu, fiind unul dintre cei doi doctori ai noştri pentru copiii din sarcini avansate); am ţinut fătul – şi spui aşa: aici e capul, aici sunt picioarele, aici e funduleţul şi împingi uşor fătul în jos, spre instrumente.
Prima dată când doctorul a intrat înăuntru, a scos omentumul (epiplonul, „căptuşeala” intestinelor – ligamentul peritoneal care uneşte viscerele). Practic, i-a perforat uterul şi îi trăgea intestinul prin uter din prima introducere a instrumentelor. La a doua introducere, i-a scos afară intestinul şi i l-a băgat înapoi.
Copilul era viu. A trezit femeia din anestezie, a pus-o în maşina mea… O ambulanţă în faţa clinicii de avorturi înseamnă o publicitate teribil de proastă. Eviţi aşa ceva cu orice preţ. Aşa că am pus-o în maşina mea. şi n-am dus-o la cel mai apropiat spital de noi. N-am dus-o la spitalul care ar fi avut cel mai bine grijă de ea; ci la celălalt capăt al oraşului, la un spital care să ne ajute să muşamalizeze ce făcusem noi.
Chirurgul a luat această fată cu intestinul scos prin vagin şi cu un copil perfect şi complet dezvoltat înăuntrul ei şi a dus-o sus, în sala de operaţii. Şapte doctori au operat pe acel copil şi pe acea fată. Au trebuit să-i facă o colostomie, să-i scurteze intestinul gros, care de atunci înainte avea să-şi elimine conţinutul într-o pungă. Au scos bebeluşul şi l-au înfăşurat în prosoape de unică folosinţă şi l-a pus în incineratorul spitalului. Toţi cei şapte doctori au falsificat documentele. Aşa am omorât noi bebeluşul acela. Doctorii au falsificat documentele şi fetei i-am spus că a avut o sarcină extrauterină.
Avorturi pe bandă rulantă şi evaziune fiscală
S-au zbătut foarte mult să obţină fonduri medicale şi vor să crească finanţarea prin impozite în acest domeniu la 700 milioane de dolari pe an.
Avortul este un produs comercializat cu abilitate, vândut unor persoane foarte speriate, aflate într-un moment de cumpănă al vieţii lor. Aceste persoane cumpără acest produs aşteptându-se la un remediu şi constată că e defect.
Am afişat un anunţ la clinică în care anunţam acoperirea cheltuielilor încă din prima lună. Era un centru de profit şi eram hotărâţi să deschidem mai multe clinici. De fapt, planul nostru era să deschidem 3 clinici de avorturi în 1983, astfel încât să ajung milionară în 1984.
Cei care operau veneau la clinică pentru 2 sau 3 ore, pentru câte 20 sau 30 de avorturi. Veneau să-şi facă banul şi să plece. Nu-i interesa dacă instrumentele nu erau curate, dacă nu erau răcite; tot ce-i interesa era să-şi ia banii, să-şi facă ziua de lucru şi să plece!
Pe orar erau chitanţele; le ridicau la intrare, le aduceau la ghişeu la sfârşitul zilei; îi plăteam în bani gheaţă. Fără formulare de impozit gen 1099 sau W2. Dar sunt sigură că oamenii care-şi câştigă existenţa din omorârea bebeluşilor raportează asta Fiscului…! Nu credeţi?…
Condiţii improprii pentru nişte servicii de sănătate
Doctorii pot să vă spună că au văzut sau văd tot timpul avorturi făcute de mântuială. Unul dintre motivele pentru care am putut să reglementăm clinicile de avort din Texas au fost tocmai cazurile de medici avorţionişti neprofesionişti raportate.
Odată, o fată a murit… S-au dus să examineze clinica şi au constatat că foloseau instrumente ruginite, nu aveau sterilizator, nici apă caldă. Dar nimeni nu vorbeşte despre ce se întâmplă într-o clinică de avorturi. Toată lumea se ceartă, este cel mai haotic loc pe care vi-l puteţi închipui. Medicii se ceartă; asistentele se ceartă; toată lumea consumă droguri, toată lumea bea, au relaţii amoroase.
Nimeni nu e tras la răspundere
Am recunoscut că am fost implicată în moartea a 35.000 de bebeluşi, în omorul unei femei care a decedat în urma sângerării de la un avort făcut în al doilea trimestru de sarcină, în operarea a 19 femei cărora li s-au făcut histerectomii sau colostomii – şi niciuna nu a apărut în vreun ziar şi nici nu s-a intentat niciun proces.
Nu poţi să ai de-a face cu moartea şi minciuna în fiecare zi fără să nu fii afectat într-o mare măsură de ele.
Şi n-a lucrat nimeni în acea clinică care să nu meargă în spate şi să nu adune părţi din corpuri de bebeluşi laolaltă. Şi chiar dacă nu făceai asta, treceai pe acolo şi le vedeai pe un prosop…
Să scoţi un cap este foarte, foarte greu chiar şi la 20 de săptămâni. Am avut un avorţionist care a ţinut o fată pe masă timp de şase ore, încercând să-i sfarme capul copilului. N-a putut.
Dar lucrul cu care nu mă pot împăca este… avortul meu… faptul că i-am luat viaţa propriului meu copil. Îi simţeam cum scot bucăţi dinăuntrul meu. Am încercat în ultimii 25 de ani să nu-mi mai amintesc asta. Dar îmi amintesc.
Linkuri utile:
Biografie Carol Everett
Mărturie Carol Everett
Organizaţia Heidi Group
O recenzie la cartea: The Scarlet Lady: Confessions of a Successful Abortionist
Traducere de Andreea Tănase şi Mihaela Mihăilă
(www.valahia.wordpress.com, http://cuvantdinrasarit.wordpress.com)
Confesiunea unei mame care a făcut avort
Nu vreau sa-mi amintesc vocea lugubra a medicului cand m-a poftit inauntru, ochii asistentei care ma incuraja si imi spunea ca totul o sa decurga bine, ca doar copilul meu se afla pe mainile unui medic cunoscut pentru iscusinta lui in astfel de probleme, rusinea de a ma afla in incaperea cu pricina, instrumentele odioase care abia asteptau sa intrerupa vieti ca doar fac asta de ani, nehotararea, nesiguranta, temerile si durerea si triumful cand am spus “nu” si am iesit nebuna din sala.
Abia acum mi-am facut curaj sa spun ce nu am indraznit sa spun dincolo de peretii intimitatii prieteniei sau ai confesiunii. Sunt regrete care nu te lasa sa respiri nici macar in punctele tale fulminante de fericire, sunt amintiri care te sufoca chiar atunci cand te imbeti cu oxigenul cel mai tare. Pe acestea insa le las ingropate sau pentru altadata, caci odata ce m-as porni in depanarea lor, nu m-as mai opri din lacrimat. E prea mare strangerea de inima ca sa le scot deodata la lumina. Pentru asta iti trebuie curaj. Momentan nu il am. Nu mi l-am reconstruit inca pe tot. Sunt decizii de secunde in viata, aflate la rascruce, a caror consecinte nu te lasa nici seara, nici acum si nici peste ani sa te asezi cu constiinta pe perna si sa adormi uitandu-le. Cu acestea, imi place sa cred ca m-am confruntat. Pe acestea, vreau sa cred ca le-am depasit.
Sunt insa si decizii de secunde pe care le vezi peste luni de zile si care peste ani iti umple sufletul de mandrie si bucurie. Si multumesc si sunt recunoscatoare lasitatii si slabiciunii mele de atunci care m-au facut sa vad dincolo de ele, acum stiu ca de fapt erau putere. Multumesc cerului sau celui care exista dincolo de el ca am avut taria si inima si puterea de a spune “nu” avortului intr-un moment in care il vedeam ca pe cea mai buna si mai la indemana solutie.
Nu vreau sa intru in prea multe detalii, desi in acel moment, toti, incepand cu mine, sotul meu si continuand cu doctorul, familia si prietenele credeau ca “astfel” este cel mai bine pentru toata lumea. Pentru mine, ca aveam o varsta prea frageda si instinctele materne absolut nedezvoltate, pentru sotul meu, caci nu se simtea pregatit pentru un copil si pentru responsabilitati financiare si morale in plus, pentru amandoi… caci ne doream acelasi lucru: sa ne bucuram de viata fara sa devenim sclavii prea multor griji, sa ne reglementam situatia financiara, sa calatorim, sa vedem lumea si lumea sa ne vada pe noi, sa ne cladim solid carierele si conturile bancare si abia peste ani, cand toata lumea o sa fie pregatita, sa ne asiguram ca o sa existe si un cineva care sa ne planga urmele.
Credeam ca o sa fie simplu. Credeam (citește întreg articol)
O mamă despre cum a făcut avort
Roxana – Rupe Tăcerea from provita on Vimeo.
Două condtradicții cu bunul simț
1.Ateistul Richard Dawkins (Cambridge University) a afirmat pe contul său de pe twitter că, copilul nenăscut este mai puțin uman decât un porc adult.
Această pesoană sugerează că un copil nenăscut are mai puține drepturi ca un porc. Este trist că un profesor universitar dă dovadă de atâta lipsă de tact și bun simț. Dacă ar fi să extrapolăm, după părerea dânsului, când el era un făt valoarea sa era mai mică decât a unui porc matur.
Richard Dawkins afirmă aceasta deoarece avortul ridică probleme morale, iar evoluția afirmă că embrionul uman repetă toate etapele evoluției. Dacă acest lucru ar fi adevărat, aș fi putut să fiu de acord cu Dawkins, însă realitatea este diferită:
Faptul că Dawkins nu se documentează în domeniu, face ca el să-și piardă din credibiitate.
Vedeți aici o critică mai detaliată a poziției lui Dawkins.
2.Tot mai des dăm peste articole care comentează detectarea durerii la animale, comentarii cu compasiune pentru ele. Dar durerea copilului nenăscut? Comparăm aceste două poziții aberante: animalele simt durere, deci, ele trebuie protejate de aceasta, pe când un copil când este avortat nu are aceeași protecție. Proiectele de lege care caută interzicerea avortului din momentul în care copilul nenăscut începe să simtă durerea sunt respinse. În contrast, interesul pentru durerea animalelor e în creștere.
Planned Parenthood le cere elevilor să ignore dovezile ştiinţei despre începutul vieţii
Creştinii conservatori sunt acuzaţi în mod constant de către adepţii învăţământului laic că ignoră ştiinţa ori de câte ori se pare că le contrazice dogmele prestabilite. Ironia sorţii face ca desigur în multe cazuri această critică să fie tot atât de clar, ba chiar cu mai multă acurateţe, aplicată chiar adepţilor secularizării.
Cu siguranţă unul dintre cele mai flagrante exemple privind acest fapt este efortul susţinut al activiştilor care promovează avortul de a pretinde că fătul nu este o fiinţă umană – sfidând toate dovezile ştiinţifice de necontestat care demonstrează contrariul.
Oricine a intrat vreodată în polemică cu vreun militant al avortului a trecut prin această experienţă. Ştiinţa înseamnă totul până când se aduce în discuţie problema dezvoltării fetale; începând din acest punct ştiinţa nu mai valorează nimic, pentru că „dreptul la alegere” este absolut, invalidând ştiinţa şi chiar cel mai fundamental drept dintre toate: dreptul la viaţă. Dar poate cel mai evident şi dureros exemplu al acestei prejudecăţi oarbe puse la lucru îl găsim într-o înregistrare video făcută de Personhood USA peste care am dat astăzi din întâmplare şi în care câţiva reprezentanţi ai Planned Parenthood îi îndeamnă insistent pe studenţi să ignore ştiinţa.
Fotografiatul in utero a demonstrat umanitatea fătului fără urmă de îndoială
Deşi sunt foarte precaut când e vorba de fotomontaje atent selecţionate şi scoase din context numai ca să-i facă pe unii oameni să arate prost, în cazul acestui filmuleţ nu-mi pot imagina niciun context în care aceste afirmaţii ar fi justificate.
Priviţi-i pe aceşti reprezentanță ai Planned Parenthood cum spun studenţilor că ştiinţa nu este „adevărul absolut”, cum o compară pe mamă cu o „gazdă”, iar pe copilul nenăscut cu „un virus”, cum declară că „ştiinţa nu poate fi aplicată corpului meu” şi par să pună la îndoială chiar şi posibilitatea de a afla vreodată cu certitudine când începe inima unui copil nenăscut să bată.
Aceasta, dragii mei, este spălarea pe creier în acţiune. Aceasta este puterea propagandei pentru-avort – care este atât de puternică încât îi poate determina pe cei care în împrejurări obişnuite ar apăra cu cea mai mare ardoare puterea ştiinţei să o respingă în mod explicit când e vorba de această controversă.
„Corpul meu, alegerea mea”. „Dreptul femeii de a alege”. Aceste slogane s-au impregnat atât de adânc în minţile extremiştilor pentru-avort încât literalmente ei nu mai pot vedea lumea de dinafara schemei lor mentale. Ei nu mai pot trece dincolo de aceste slogane superficiale și, până la urmă, lipsite de sens – chiar și când ştiinţa le cere să o facă.
Dacă se dovedeşte că nu e vorba doar de „corpul meu”, ci de „corpurile noastre (al meu şi al copilului), alegerea mea” – nu contează! Ţipă cât pot de tare: „Corpul meu, alegerea mea!”. Dacă se dovedeşte că nu e doar vorba despre „dreptul femeii de a alege”, ci despre „dreptul femeii de a alege să-şi omoare copilul nenăscut” – nu contează! Ţipă cât mai tare: „Este dreptul femeii de a alege!”
În realitate, ştiinţa este de partea mişcării pentru-viaţă: ultrasunetele, fotografiile in utero, imaginile copiilor avortaţi – toate dovedesc umanitatea copilului nenăscut fără nici o urmă de îndoială. Din această cauză susţinătorilor avortului le e frică, atât de frică încât, de fapt, au fost nevoiţi să arunce la gunoi una dintre propriile dogme: veridicitatea absolută a ştiinţei.
Mulţumită ştiinţei, adepţii avortului bat în retragere, iar susţinătorii vieţii se află în ofensivă.
Subtitrare:
Planned Parenthood a declarat război ştiinţei
Octombrie 2010
Universitatea americană Fort Lewis din Durango, Colorado
Următoarele comentarii aparţin grupului de promovare în mediul universitar al Planned Parenthood numit „Apărătorii alegerii”
În cadrul unei dezbateri privind Amendamentul 62 al statului Colorado numit şi Amendamentul „Identităţii personale”
– Nu vom face apel la ştiinţă sau dovezi… ceea ce contează este că aceasta este o părere… că există o părere… că toţi putem… avem propriile credinţe în legătură cu momentul în care începe viaţa fiinţei umane.
Ştiinţa nu este adevărul absolut, de aceea este ştiinţă.
A fost dintotdeauna studiată, a fost dintotdeauna predată şi predată din nou şi reformulată…
Deci a insinua că ştiinţa este adevărul absolut în chestiunea privind viaţa omenească este lipsit de logică.
– Ceea ce se află înăuntrul corpului omenesc şi care nu poate funcţiona fără gazda sa NU este un copil.
– Este o chestiune de alegere reproductivă. Pe fiinţa care trăieşte, respiră, simte şi care deţine controlul asupra corpului ei trebuie să o ascultăm, iar nu ce zice ştiinţa!
– Ştiinţa nu poate fi aplicată corpului meu.
– Eu cred că vorbim despre ştiinţă ca şi cum ea ar fi un lucru absolut concret, ca şi cum există dovada absolută că acolo este viaţă, iar dincolo nu este şi alte lucruri de genul ăsta. Ce vreau să spun este că există oameni de partea lor ai căror cercetători susţin că inima începe să bată la 21 de zile şi există oameni de partea noastră şi studii care susţin că inima nu începe să bată mai devreme de 21 de săptămâni! Aşadar părerile sunt complet diferite
.<
– Trebuie să ne îndreptăm atenţia către chestiunea contracepţiei. Şi la asta ar trebui să vă gândiţi mai degrabă decât la… oricare dintre… fotografiile sau dovezile ştiinţifice pe care tocmai vi le-a arătat Nate.– Am răcit şi… mi se spune că am un virus în corp, care este şi el ceva mic şi care trăieşte în interiorul meu, dar dacă voi încerca să-l omor nu înseamnă că… o nu, era un virus… tocmai am pus capăt unei vieţi. Nu este nimic de genul ăsta… nu este unul şi acelaşi lucru. Şi ca să pună capac…
– Oricine se naşte cu un cromozom XY este din punct de vedere biologic de sex feminin.
Aceasta este ştiinţa potrivit Planned Parenthood. Dumnezeu să ne păzească!
Articol preluat de pe Vremuri Vechi și Noi (în engleză: LifeSiteNews)
Despre infanticid și promotorii acestora
Avortul e uciderea legala a copiilor nenascuti, iar infanticidul uciderea legala a celor nascuti. Din cind in cind scriem despre infanticid, si revenim astazi pentru ca recent dlui Peter Singer, profesor de bioetica la Universitatea Princeton din Statele Unite si exponent major al infanticidului, i s-a decernat cel mai distins premiu al Austaliei. Anuntul a fost facut mai devreme in saptamina intr-un comunicat de presa al Universitatii Princeton. Premiul i s-a decernat pentru, citam, “aportul eminent facut filozofiei si bioeticii ca lider in dezbateri publice si comunicator de idei in domeniile subdezvoltarii, protectiei animalelor si conditia umana.”
Lucrul acesta este o dizgratie, afirma dl Wesley Smith, profesor si jurist provita din Statele Unite intr-un articol publicat in National Review Online pe 12 iunie. Dl Singer este cel mai bine cunoscut pentru promovarea infanticidului. L-a promovat cu asiduitate inca din anii 70 iar ideile lui stranii l-au pozitionat in grupul intelectualilor de elita al lumii academice contemporane. Alte idei stranii pe care le promoveaza includ:
(1) folosirea persoanelor handicapate mintal in loc de animale pentru experimente medicale;
(2) fiinta umana are dreptul la viata doar incepind de la 2 ani;
(3) eutanasierea fortata a fiintelor umane vazute de el ca fiind de fapt “ne-umane” (adica a celor care si-au pierdut capacitatea cognitiva, de exemplu persoanele bolnave de alzeimer);
(4) legalizarea bestialitatii si a zoofiliei;
(5) reconstituirea societatii umane intr-un mix social care sa includa, pe linga fiinte umane, adica homo sapiens, maimutele mai evoluate (cum ar fi gorilele si cimpanzeii);
(6) acordarea asistentei medicale in functie de “calitatea vietii” pe care bolnavul ar pute-o dobindi prin tratament, nu in functie de scopul ultim de a se face sanatos;
(7) condamnarea asa numitului specieism (specieismul fiind notiunea ca fiinta umana este superioara animalelor).
Pe scurt, acesta este dl Peter Singer, australianul care exercita, din nefericire, o influenta mare asupra gindirii juridice si bioeticii contemporane. Printre discipolii lui Singer se afla si un roman-australian, actualmente profesor la Universitatea Oxford, dl John Savulescu.
Clujul e împotriva avortului
Panou antiavort la Cluj, România.
Andrea Bocelli a „little story” about abortion
Andrea Bocelli despre un caz interesant în care medicii au propus unei soții tinere să avorteze. Vă las să priviți.
Răspunsul și „Strigătul mut”
Imediat după lansarea în 1985, filmul „Strigatul mut” a fost atacat virulent de lobby-ul pro-avort care acuza că pelicula a fost manipulată, că fătul avea mai mult de 12 săptămâni și chiar că dr. Nathanson ar fi fost medicul care a făcut acel avort.
Aici puteți vedea „Răspunsul” – inclusiv mărturia personală a medicului care a întrerupt sarcina din „Strigătul mut”.
Mai jos puteți vedea acel video în care a fost filmat avortul, numit „Strigătul mut”.
„Mamă, nu mai plânge!” Monumentul copilului nenăscut
La 28 octombrie 2011, în orașul slovac Bardejovska Nova Ves a fost inaugurată lucrarea de sculptură intitulată „Copilul care nu s-a mai născut niciodată”. Monumentul a fost realizat de sculptorul Martin Hudáček la inițiativa unui grup de femei care regretă că într-un anume moment al vieții lor au „ales” să-și avorteze copiii. (vezi articolul)
Abortion
ABORTION from Caleb Pike on Vimeo.
Cauza crizei demografice poate fi avortul?
Promovarea avortului duce la o criză demografică, din motiv că cei ce ar trebui să crească numărul populației suficient ca ea să se mențină – sunt omorâți. Motivul pare a fi unul logic – „sunt prea tânără”, „nu sunt gata” , „e prea costisitor și nu ne permitem”, „se poate naște cu handicap” , „e copilul rezultat din viol” , „nu suntem căsătoriți” , „întâi carieră” , „sunt încă minoră”, „dacă ea nu face avort – ne vom despărți”.
Vreau să vă prezint o analiză despre numărul populației unor țări și numărul avorturilor efectuate în aceaste țări.
Biblia spune „Să nu ucizi”. Omul spune – „e trupul femeii – ea alege”.
În al II-lea Război Mondial au murit 70 de milioane de oameni. În mai puțin de 50 de ani, au fost omorâți prin avort peste 1 miliard de copii nenăscuți .
Asemănările dintre avort și victimele celui de-al 2-lea Război Mondial:
– oamenii sunt omorâți fără ca să fie întrebați dacă doresc acest lucru,
– fenomen global (mondial),
– e vorba de ideologie; Germania Nazistă credea în „epurarea etnică” , acum se folosesc termeni precum „avort selectiv” , „alegerea femeii”, „dreptul la o familie fericită”,
– ambele costă și afectează generații.
Care poze sunt mai șocante: a oamenilor morți în război, sau a copiilor avortați?
Războiul:
Acum să vedem unele poze ale copiilor avortați:
O ultimă întrebare : dacă tatăl tău ar fi omorât în al 2-lea Război Mondial și tu ți-ai fi avortat fiul -nu doreai să afli cine e criminalul tatălui tău? A fiului știi sigur.
Un răspuns nedorit…
Am găsit o imagine ce conține pune pe gânduri
Rusia propune un proiect de lege ce are ca scop reducerea numărului de avorturi
Astzi la ediţia de ştiri de la ora16:00 s-a prezentat pe scurt un proiect de lege ce prevede ca femeile ce s-au hotărât să facă avort trebuie să aştepte între 2 şi 7 zile înainte de intervenţie. Toate acestea se doresc să fie cu scopul de a reduce numărul de avorturi , deci şi de a creşte numărul populaţiei.
Vă invit să vedeţi poziţia persoanei care este împotriva acestui proiect de lege? Ce părere aveţi?
http://www.1tv.ru/newsvideo/185386
Ungaria promovează viaţa
Luna trecuta, Ungaria a adoptat o nouă constituţie care include un articare protejează viaţa din momentul conceperii.
Articolul II prevede:
„Demnitatea umană este inviolabilă. Fiecare fiinta umana are dreptul la viaţă şi la demnitate umaneă. Viaţa embrionară şi fetală sunt supuse protecţie din momentul concepţiei. „
Acum, oficialii maghiari sunt în lansarea unei campanii de anunţuri concepute pentru a demonstra umanitatea copilului nenăscut, de a reduce rata de avort şi de a salva vieţile copiilor înenăscuţi.
Pe unul din panouri este un copil cu un mesaj pentru mama sa , care , probabil doreşte să-l avorteze:
„Am înţeles dacă nu eşti pregătită pentru mine … dar mai degrabă m-au pune pe Facebook pentru adoptare, LET ME LIVE!”
sursa :lifenews.com
Sexul are întotdeauna un preţ
Pam Stenzel s-a născut în urma unui viol şi a fost abandonată după naştere la un orfelinat. A vorbit mult tinerilor despre pericolele care le aduc relaţiile sexuale înafara căsătoriei. Vă propun să vedeţi acest material şi voi.
Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Guvernatorul Texasului Rick Perry solicită medicilor ca să arate femeilor ultrasonograma copilului lor nenăscut înainte de a avea un avort
În plus , proiectul de lege ar cere, de asemenea, medicilor să ofere mamelor o descriere detaliată a copilului şi a stării sale de dezvoltare, inclusiv prezenţa a membrelor şi organelor interne. Mamele vor asculta bataile inimii copiilor lor şi trebuie să li se prezinte informaţii cu privire la alternative de avort nu mai puţin de 24 de ore înainte ca avortul să se producă.
„”Aproape 40 de ani au trecut de la tragedia Roe vs Wade (când
Curtea Supremă a legalizat avorul) şi de atunci, cincizeci de milioane, cincizeci de milioane de copii şi-au pierdut şansele lor”, a declarat Perry „
„Acesta este un număr catastrofal. Acesta reprezintă de două ori populaţia acestui stat întreg. Am lucrat activ împotriva acestei decizii Roe vs Wade. Am luat pasi mari in protejarea nenăscuţilor. ”„Unei femei ce caută să facă avort trebuie să i se acorde o ultrasonograma, asigurându-se că ea înţelege impactul complet al deciziei sale, o decizie care poate forma o cicatrice fizică pentru tot restul vieţii ei. „
sursa:LifeSiteNews.com
Avortul în România
Oficial, în România, între 1958 şi 2008 (perioada pentru care deţinem date) peste 21 de milioane de copii (21.330.519, spune statistica) au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii.
(sursa:Cultura Vieţii)
ONU promovează avortul la nivel internaţional
ONU si agentiile ei de control al populatiei continua sa promoveze avortul sub pretentia ca e indispensabil promovarii sanatatii femeii. In plus, anumite comitete de juristi ONU afirma, chiar si mai radical, existenta unui drept la avort ca parte integranta a dreptului international. Cum e posibil lucrul acesta?
Mecanismul principal este Conventia Internationala pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare impotriva Femeii. Cunoscut mai bine sub genericul englez de CEDAW (Convention for the Elimination of all Forms of Discrimination Against Women).
Conventia are un caracter international si are ca obiectiv eliminarea oricarei forme de discriminare impotriva femeilor. Ea insa nu contine cuvintul “avort,” ci doar face referinta la masuri concrete pe care statele contractante trebuie sa le ia pentru promovarea sanatatii femeilor. In lista acestor masuri propuse, avortului i se acorda un loc central.
Pe linga asta, CEDAW a stabilit o platforma care periodic supune unui interogatoriu riguros diferite tari cu scopul de a determina masura in care ele promoveaza avortul ca metoda concreta de promovare a sanatatii femeii. Revizuirile periodice au loc de 2 ori pe an, fie in Geneva fie in New York, cind reprezentanti ai tarilor care sunt supuse interogatiilor se infatiseaza in fata unei comisii de ancheta ONU. Detaliile care decurg din aceste intruniri denota ca CEDAW a devenit un adevarat tribunal inchizitorial, agresiv si irational care pune presiune asupra tarilor sa promoveze avortul. Urmatoarea sesiune CEDAW este programata la Geneva intre 17 ianuarie si 4 februarie si va analiza situatia avortului in Israel, Kenya, Liechtenstein, Africa de Sud, Bangladesh, Sri Lanka si Belarus. (Sursa:Buletin AFR)
Doamna Larisa Iftime, presedinte al ProVita Media si jurnalist susţine că acest tratat este plin de pericole, ascunse sau nedeclarate până la capăt, în defavoarea femeilor.
Comisia CEDAW promovează continuu avortul numind avortul un „drept” al femeii, la fel ei nu acceptă refuzul medicilor de a practica avortul pe motiv de conştiinţă.
În problema căsătoriei, Comisia de experţi a CEDAW a exercitat presiuni uriaşe asupra unor ţări ca Uzbekistan, afirmând că există “defecţiuni în ceea ce priveşte rolurile tradiţionale ale bărbatului şi femeii”. Comisia a recomandat Uzbekistanului să “reconceptualizeze… rolul femeilor în societate”, să promoveze nu doar rolul de mamă şi soţie, exclusiv responsabilă de copii şi familie, ci şi pe cel de “persoane individuale şi actori în societate”. Exemplele de acest fel continuă să se adune. În 2000, Belarus a fost pusă la grea încercare pentru recunoaşterea Zilei Mamei şi Premiul Mamei. Comisia şi-a exprimat nemulţumirea din cauza “încurajării rolurilor tradiţionale ale femeii”.
Apoi, în problema prostituţiei, în timp ce CEDAW deplânge traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor, comisia însărcinată cu punerea prevederilor în practică a cerut ca prostituţia, care este poarta de acces pentru traficul de persoane, să fie reglementată prin lege şi considerată drept mijloc legitim de muncă.
Drepturile părinteşti sunt puse, de asemenea, sub semnul întrebării de către această comisie. “În toate cazurile, interesul copiilor va fi considerat primordial”, se afirmă în articolul 16 din CEDAW. Totuşi, comisia a împins mai multe ţări să instruiască copiii în programe de educaţie sexuală controversate. În vizorul acestei comisii se află şi credinţa religioasă, şi lista poate continua.
Curbet Alexandru 