Exod 12:12 | 365

Judecata lui Dumnezeu este împotriva celor care păcătuiesc.

În noaptea aceea, Eu voi trece* prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor* Egiptului, Eu*, Domnul.

Definiția prostului (Proverbe 12:1) | 365

Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea este prost. –

Această definiție este ofensatoare pentru unii dar aici trebuie să specific două lucruri:

1. 1. Cred că se referă la mustrarea care o primim după citirea/studierea Bibliei. Când Biblia spune că a fura e rău  – atunci trebuie să ne schimbă. Când Biblia spune că cei care nu au grijă de părinți și cei din familia lor sunt mai răi ca păgânii atunci trebuie să te schimbi.
      Personal, nu cred că oricine poate primi mustrarea dar si orice mustrare nu trebuie primită. Aici e partea cea grea și aici se vede maturitatea noastră.
   2. Cel ce primește mustrarea este prost dar Dumnezeu îl numește prost, nouă nu ne este îngăduit să numim prost pe nimeni, și nici nebun.

22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va* cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. (Matei 5:22)

Nu putem folosi versetul din Proverbe ca să numim în dreapta și în stânga pe toți proști. Nu e treaba noastră.

2 Tesaloniceni 1:6-10 | 365

6 Fiindcă* Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează
7 şi să vă dea odihnă* atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului* Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o* flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce* nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu* ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei* vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la* slava puterii Lui,
10 când* va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi* privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

Dumnezeu este judecătorul și răzbunătorul creștinilor.  El știe ce ne întristrează și El ia atitudineno. Fără să ne spună, să ne dea dare de seamă. Vom cunoaște toate lucrurile când vom ajuge în prezența Lui.

Scop: să învățăm trimiterea pe de rost.

Ce presupune ”chip vrednic de Domnul”?(Coloseni 1:10-12) | 365

10 … Să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca* să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade* în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,
11 întăriţi*, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare* şi îndelungă răbdare, cu bucurie*,
12 mulţumind* Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.

Să te porți într-un chip vrednic de Domnul este de datoria fiecărui creștin, de fapt e ceea ce te definește ca și urmaș a lui Hristos Domnul. Să vedem ce înseamnă  mod vrednic din perspectiva epistolei către Coloseni.

1. Să Îi fii plăcut Domnului în orice lucru.
Ca să Îi fii pe plac Domnului trebuie să asculți de toate poruncile Sale iar aceasta presupune:

• să cunoști poruncile Domnului
• să împlinești aceste porunci.

Domnul Isus a afirmat că dacă Îl iubim vom asculta de poruncile Lui (Ioan 14:15)

Dacă* Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Păzirea poruncilor se face DOAR dacă Îl iubim pe Domnul nostru, și avem multe motive să Îl iubim. Eu cred că păzirea poruncilor trebuie să fie din dragoste. Exact ca și un părinte care așteaptă de la copiii săi să îl asculte din plăcere știind că acesta le dorește binele, în același mod și creștinii trebuie să asculte de Tatăl ceresc din motiv că El dorește binele tuturor.
Poruncile nu sunt doar ca să te facă deosebit ci sunt mai mult pentru siguranța ta și bucuria ta.

2. Să alegi să faci fapte bune.
Faptele bune nu sunt o condiție pentru mântuire ci sunt un rezultat al inimii schimbate, iar noi trebuie să alegem să facem aceste fapte.

8 Căci* prin har aţi fost mântuiţi, prin* c.redinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul* lui Dumnezeu.
9 Nu* prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)

3. Să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu.
Faptele bune sunt legate de cunoașterea lui Dumnezeu: cu cât mai multe afli despre Creatorul tău cu atât dorești să fii mai bun. Cunoașterea biblică trebuie să aducă cu sine totodeauna și faptele bune în viața credinciosului.  Trebuie să fie foarte evident contrastul dintre viața și cuvintele celui care nu vrea să învețe nimic despre Domnul său, acesta ar fi precum un medic ce fumează în pauză însă sfătuiește pacienții să nu fumeze căci acesta dăunează sănătății.
Tocmai cunoștința ta întărește faptele tale bune! Tocmai cunoștința ta va fi motorul voinței tale și dorinței de a face fapte bune!

Trăiești într-un mod vrednic de convingerile tale?

Scop: să învățăm trimiterea pe de rost.

Unde am fost și unde am ajuns (Coloseni 1:13-14) | 365

13 El ne-a izbăvit de sub puterea* întunericului şi* ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
14 în* care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Unde am fost? Am fost sub puterea întunericului, acolo unde nu era dragoste (în special dragostea lui Dumnezeu) și unde nu aveam parte de iertare.
Când eram în întuneric nu acceptam autoritatea lui Dumnezeu și nici autoritatea Cuvântului Său. Iată ce spune Domnul Isus despre tendința de a fi și creștini dar și de a face ce dorim:

Nicio* slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13)

Puterea întunericului presupune și impresia de creștinism diluat, impresia de a nu asculta în totalitate de poruncile lui Dumnezeu. Dorința de sluji și pe Dumnezeu și dragostea de avere/îmbogățire.
Apostolul Iacov afirmă ceva mai dur:

4 Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia* lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine* vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul* pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.
6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu* stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”

Iacov numește pe creștinii diluați foarte dur – suflete preacurvare, căci ei prietenesc mai mult cu lumea decât cu Dumnezeu, posibil sunt creștini doar de duminica sau de ocazie. Dumnezeu este gelos deoarece ne iubește mult, aceasta fiind dovada că ne este pregătită o împărăția a dragostei.

Scop: Să învățăm trimiterea pe de rost.

Psalmul 16 | 365

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci* în Tine mă încred.
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura* mea fericire!”
3 Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele* lor pe buzele mele.
5 Domnul* este partea mea de moştenire şi paharul* meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6 O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi,

• frumoasă moşie mi-a fost dată.

7 Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima*.
8 Am necurmat pe Domnul înaintea* ochilor mei:
când este El la dreapta mea*, nu mă clatin*.
9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte*,
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10 Căci* nu vei lăsa sufletul* meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11 Îmi vei arăta cărarea vieţii*;
înaintea* feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta* Ta.

Scop: Să învățăm pe de rost trimiterea

Proverbe 3:5-8 | 365

5 Încrede-te* în Domnul din toată inima ta
şi nu* te bizui pe înţelepciunea ta!
6 Recunoaşte-L* în toate căile tale,
şi El îţi va netezi* cărările.
7 Nu te socoti singur* înţelept;
teme-te* de Domnul şi abate-te de la rău!
8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău
şi răcorire oaselor* tale.

Scop: Să învățăm pe de rost trimiterea

Când unul mândru se întoarce la Dumnezeu (Daniel 4:3) | 365

Cât* de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie* veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!

Despre cine este vorba? Nebucadnetar, împăratul Imperiului Babilonian

Încântarea din versetul de mai sus aparţine împăratului Nebucadneţar, cel mai bogat şi cel mai puternic om de pe întregul Pământ, la acea vreme.
Deşi nu a fost aşa dintodeauna, ca mulţi alţi împăraţi şi ca mulţi alţii care s-au  mândrit în inimile lor Nebucadneţar a fost un om foarte mândru, în special de ceea ce a realizat. Iată ce avertizare primeşte el în urma unui vis, de la Daniel:

25 Te vor izgoni* din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă* ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei* cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă* cui vrea.
26 Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în* ceruri.
27 De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt* păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate* că ţi se va prelungi* fericirea!”

Daniel îi anunţă judecata lui Dumnezeu asupra împăratului, el este judecat pentru:

• păcatele sale,
• nelegiuirea sa, şi
• era aspru cu cel nenorocit.

El trăia cum voia şi nu avea milă de nimeni. Mai mult de atât, împăratul nu recunoştea că tot ce are şi toată poziţia sa în mâna Domnului.
Domnul a avut milă de el şi l-a avertizat „Pune capăt* păcatelor tale…şi poate* că ţi se va prelungi fericirea!”. Domnul a avut mila de el si a aşteptat încă 1 an! Dar iată ce s-a întâmplat peste un an:

29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,
30 împăratul* a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”
31 Nu se sfârşise încă vorba* aceasta a împăratului, şi un glas* s-a coborât din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!

Domnul nu doreşte moartea păcătosului ci îşi arată bunătatea şi răbdarea faţă de el, ca să îşi vină în fire şi, dacă nu alege să Îl recunoască pe Dumnezeu ca Domn şi Stăpân al vieţii lui, să nu aibă nici o scuză.
Mândria este primul păcat din univers şi cred că este un păcat care ne pândeşte pe toţi fie datorită poziţiei noastre, fie datorită rezultatelor noastre, fie datorită anilor noştri trăiţi, fie datorită familiei în care ne-am născut, ş.a.m.d. . Mândria ştie să compare şi să scoată în evidenţă persoana noastră ca şi cum meritele sunt doar ale noastre.
Mândria a fost şi unul din motivele din care Nebucadnetar nu s-a lăsat de păcatele sale.

Însă după mai mult timp, după pedeapsa care i-a dat-o Domnul, lui i-a venit mintea la loc şi a recunoscut că Domnul dă împărăţia cui vrea. A înţeles că doar prin voia Domnului este acolo unde este – că are împărăţie, putere şi bogăţie.

Concluzie: Mândria face ca să nu dai slavă şi glorie lui Dumnezeu ci s-o păstrezi pentru tine. Te întorci la Dumnezeu după ce îi acorzi toată gloria şi meritele Lui şi nu ţie.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Osea 14:2 | 365

Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre*.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Psalmul 60:11-12 | 365

11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic*.
12 Cu Dumnezeu vom face* isprăvi mari, şi El va zdrobi* pe vrăjmaşii noştri.

Se pare ca se contrazice acest psalm cu sfaturile din Proverbe care spun că mulțimea sfătuitorilor este cheia câștigării unei lupte. De fapt întregul psalm vorbește despre ajutorul Domnului în contrast cu cel al omului și dacă te încrezi în Dumnezeu atunci ceea ce face El în viața ta este enorm mai mult decât poate face vreun om.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

7 condiții pentru a învăța frica de Domnul (Proverbe 2:1-5) | 365

1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra* cu tine învăţăturile mele,
2 dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3 dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei căuta* ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii – această afirmație aparține tot lui Solomon, doar că în versetele de mai sus Solomon scrie cum să ai frica aceasta de Domnul.
În aceste versete sunt prezentați 7 pași consecutivi care trebuie să îi faci.

1. Să primești cuvintele scrise în cartea Proverbe, și, aș adăuga eu, cuvintele scrise în Biblie.
   Poți să primești cuvintele Bibliei ocazional sau pentru anumite situații, dar în ambele cazuri tu trebuie să știi aceste cuvinte. Nu poți primi ceea ce nu cunoști. La fel spune și Domnul Isus în predica de pe munte „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.”. Cuvintele sunt chiar poruncile Domnului nostru, nu sunt orice cuvinte. Se face o referire directă la Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Să păstrezi învățăturile biblice, este al doilea pas. A le păstra înseamnă a le aduce aminte și a le cerceta continuu. A le memora pe de rost, este cel mai sigur mod de a le păstra. A păstra o învățătură se poate și prin practicarea ei. Poți să înveți pe alții ce este corect dar aceasta nu îți asigură înțelepciunea lui Dumnezeu, doar practicarea a ceea ce predai poate să îți asigure înțelepciunea lui Dumnezeu. O avertizarea asemănătoare a dat Domnul Isus poporului evreu cu referire la farisei:

1 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2 a zis: „Cărturarii* şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei* zic, dar nu fac. (Matei 23)

Nu suntem chemați să facem faptele cărturarilor și fariseilor ci să ascultăm de ceea ce spun ei. Acesta este un exemplu de persoane care cunosc cuvintele Bibliei dar nu au înțelepciunea lui Dumnezeu în viața lor, ci doar o cunosc așa cum cunosc și tâlharii codul penal, dar nu se grăbesc să îl respecte.

3.  Să iai aminte la înțelepciune  presupune să împlinești ceea ce înveți, ca să poți să spui ca și psalmistul ”mă desfătez în orânduirile Tale”.

4. Să pleci inima la pricepere este să iai inițiativa de a împlini ceea ce știi, să cauți voia lui Dumnezeu.

5. Să ceri înțelepciunea  când nu vezi soluții omenești, să ceri sfaturi în încercări, în situații care nu sunt clare ci sunt confuze uneori.

Dacă* vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o* ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi* va fi dată. (Iacov 1:5)

6. Să te rogi pentru pricepere este un alt fel de a spune să ceri înțelepciune.
7. Să o cauți cum cauți banii – să fii în stare să depui un efort zilnic și disciplinat (ca și pentru serviciu), să lucrezi extra și să îți canalizezi resursele pentru aceasta.
Concluzie. Aceste versete spun că cel ce cunoaște frica de Domnul cunoaște, păstrează și prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Psalmul 6:8-9 | 365

8 Depărtaţi-vă* de la mine, toţi cei ce faceţi răul!
Căci Domnul a auzit* glasul plângerii mele!
9 Domnul îmi ascultă cererile
şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

De ce să se depărteze cei răi?
Unul din posibile motive e că psalmistul s-a rugat să fie izbăvit de cei răi. Cât de mare este bucuria celui ce știe că rugăciunea lui este ascultată și primită. Domnul să vă binecuvânteze să aveți rugăciuni care le ascultă Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Ce mânie pe Dumnezeu? (Romani 1:18-23) | 365

18 Mânia* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu*.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

De ce se mânie Dumnezeu? Domnul se mânie când oamenii prezintă minciuna drept adevăr.
La ce minciuni face referire textul?
1. La înlocuirea minciunii cu adevărul lui Dumnezeu.
2. Faptul că nu se închină lui Dumnezeu când înțeleg că El există, nu Îl slăvesc și nu i se închină.
Și este vorba despre o acțiune conștientă, de o alegere. Omul are prea multe dovezi în creație că există un Dumnezeu pur și simplu nu dorește să se raporteze la El. Și ca să nu se închine Lui a făcut o imagine de om căreia poate să i se închine.
Aici aș dori să vorbesc și despre închinarea imaginilor unor oameni. Cei ce se închină acestor imagini atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor și mintea lor este întunecată, chiar dacă se fălesc că sunt înțelepți. Slava nu mai aparține lui Dumnezeu și nici mulțumirea ci schimbă slava aceasta (pe care nu ar trebui) cu cea a unui om muritor.
Nu neg că ar exista mulți oameni deosebiți, în multe domenii, inclusiv în domeniul ascultării de Dumnezeu, oare este corect să ne închinăm lor? Uitați-vă care este paradoxul: primii oameni cu frică de Dumnezeu se închinau lui Dumnezeu iar, în timp, s-a mai adăugat și închinarea la cei care au fost muritori (care nici măcar nu pot asculta rugăciunile noastre) pe lângă închinarea Creatorului? Cred că toată slavă și închinarea a fost direcționată greșit – a fost luată de la Dumnezeu și direcționată spre oameni.
Nu vreau să atac pe nimeni dar nici nu vreau să spun ce nu spune Biblia. Biblia spune în cele 10 porunci:

2 „Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos* din ţara Egiptului, din casa robiei.
3 Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4 Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5 Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos*, care* pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6 şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20)

Dumnezeu nu accceptă alți dumnezei cărora să te închini, indiferent de chipul care îl are, căci este un Dumnezeu gelos. Gelos deoarece doar El merită toată slava, cinstea și gloria! Căci așa ne rugăm în rugăciunea ”Tatăl Nostru”.
Dumnezeu este gelos pe ceea ce îi aparține și este doar a Lui. Și dacă dăm această cinste altor persoane Îl facem gelos și ajugem să atragem, cu succes, mânia lui Dumnezeu peste noi.
Nu este singura trimitere, iată ce transmite Moise și în cartea Deuteronom, capitolul 4:

10 Adu-ţi aminte de ziua* când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”
11 Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele* era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.
12 Şi Domnul* v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul* cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar* un glas.
13 El Şi-a vestit* legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece* porunci; şi le-a scris pe* două table de piatră.
14 În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit* să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip* în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi* cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
16 ca nu cumva să vă* stricaţi şi să vă faceţi* un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul* vreunui om sau chipul vreunei femei,
17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri,
18 sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
19 Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi* ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea* cerurilor, să fii târât să te închini* înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Este categoric înterzis să face vreun chip – fie că e de om sau femeie fiindcă poporul evreu nu a văzut nici un chip când le-a vorbit Domnul pe Munte la Horeb, când au primit cele 10 porunci.

Concluzie: Domnul dorește ceea ce merită – toată cinstea ca și Creator și Dumnezeu, unicul Dumnezeu și nu a cerut niciodată să I Se facă vreun chip pentru a fi venerat. Este ceva nou pentru evrei după ce au ieșit din Egipt.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Proverbe 1:7-9 | 365

7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.

Ce este frica de Domnul?
Frica de Domnul este începutul științei, cu ea începe drumul vieții cel care dorește să fie înțelept. Frica de Domnul presupune și ascultarea de părinți așa cum e menționată în cele 10 porunci doar că ascultarea de părinți are prezentată o altă consecință -sfaturile lor vor fi pentru cel ce le urmează o moștenire frumoasă.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Dumnezeu iubeşte şi lucrează (Psalmul 23)| 365

1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul şi mă* povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Ce face Dumnezeu? 
1. Domnul este păstorul, El este cel ce îşi face griji pentru aleşii lui şi El alege lucrurile care le vor face bine şi nu rău. Ca şi Păstor, Domnul ghidează viaţa credinciosului şi El ştie unde trebuie să ajungă creştinul şi vede destinaţia finală, pe când noi nu o putem vedea totdeauna.  Când alege pentru oameni, Dumnezeu alege lucrurile care îi vor aduce odihnă.
Dumnezeu afirmă în cartea Proverbelor că unele acţiuni aduc bucuria şi odihna, cum ar fi pedepsirea corectă a copiilor tăi.

Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna si iti va aduce desfatare sufletului.(Prov.29:17)

Nu procesul de pedepsire este plăcut ci rezultatul acţiunilor fiului, alegerile lui după pedeapsă îţi vor aduce bucurie şi odihnă.
Cred că David când a scris aceste rânduri se referea la consecinţele ascultării de Cuvântul Domnului, căci El „îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte”.

2.Domnul protejează. Protecţia lui Dumnezeu vine şi prin faptul că dă sfaturi care ne feresc de potenţiale pericole dar şi prin faptul că este cu noi în greutăţi. În greutăţi El ne dă propăşirea şi El ia o parte din greutăţi asupra Sa.
În timpul vieţii Sale pe Pământ, Dumnezeu Isus Hristos a luat păcatele noastre asupra Sa.

„4 Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile* Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi* rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53)

Isaia vorbeşte despre faptul că Domnul a venit când noi eram fără Păstor şi a venit tocmai ca păstor a sufletelor noastre şi a trecut El prin greutăţile şi pedepsele care trebuia să trecem noi: El a fost pedepsit în locul nostru, El a fost scuipat pentru greşelile noastre şi dispreţuit cu dispreţul care îl meritam noi tocmai pentru ca noi prin credinţa în El să avem parte de păşuni verzi şi odihna veşnică.
Isus este păstorul care îşi dă viaţa pentru oile sale ca oile să aibă viaţă din belşug. El este cu noi în greutăţi şi în odihna noastră. Să nu căutăm pe Domnul când ne este greu, dar şi când ne este bine. Când ne este bine avem mai mare nevoie de El, de sfaturile Lui şi de învăţătura Sa ca să nu ajungem mai rău decât am fost, ca să putem ajuta pe alţii şi ca să vorbim şi altora despre dragostea lui Hristos şi grija Lui.

Ca şi taţi ai copiilor noştri trebuie să tindem să acţionăm şi noi aşa faţă de copiii noştri – să îi învăţăm corect, să le dăm direcţia corectă şi să îi asigurăm că vom fi cu ei în greutăţi. Ei trebuie să ştie aceasta şi sunt sigur că se vor bucura de familia care o au şi îşi vor găsi odihna în sânul familiei.

Concluzie:Psalmistul nu alege vreo cale fără ca să ştie că aceasta e o cale plăcută lui Dumnezeu şi nu acceptă o altă relaţie cu Dumnezeu decât petru totdeaua şi aceasta îi aduce o pace şi o bucurie. Care dumnezeu a mai făcut aceasta pentru întreaga omenire? El merită toată cinstea şi gloria!

Nu am putut sa nu pun şi însemnările pastorului Vernon McGee referitor la acest psalm deosebit:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost

 

 

De ce încurajez învățarea textelor pe de rost? | Proiect 365

Cuvântul Domnului este o candelă pe cărarea vieții și este dulce ca mierea pentru un creștin.  Cred și știu că învățarea pe de rost a unor versete și a unor pasaje aduc multă pace și cresc dragostea pentru Biblie.
Pentru a încuraja cât mai mulți să aibă bucuria de a cunoaște cât mai mult din Scriptură voi aduce câteva argumente de la lume adunate:

1. Avantajul memorării pasajelor biblice este că ele devin cel mai bun aliat în momentele cele mai constrângătoare.
   Nu e nevoie să înveţi toată Biblia pe de rost, dar fiecare pasaj memorat ar putea să joace un rol vital când faci faţă provocărilor pe care viaţa ţi le pune în faţă. (sursa)
2. Inima omului este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea (Ieremia 7:9). Putem născoci multe scuze împotriva înfăptuirii lucrurilor pe care Domnul ni le-a poruncit și care ne-ar fi atât de benefice.(sursa). La aceiași sursă veți găsi o metodă interesantă cum să memorați pasaje mai mari care se numește Metoda de memorare extinsa a Scripturii. 
3. Isus a făcut asta. În toate Evangheliile Isus citează din Vechiul Testament. Citează din 24 de cărţi diferite, de aproximativ 180 de ori! Este clar faptul că El privea Scripturile ca autoritate supremă în viaţă şi ca un mod de a înţelege inima şi voia lui Dumnezeu. De ce să nu Îl urmăm şi noi pe Isus cunoscând şi încrezându-ne în Scriptură aşa cum a facut El ? (Sursa prezintă 10 motive superbe pentru a memora Scriptura, eu am preluat doar primul motiv)

Credința creștină gravitează în jurul persoanei Mântuitorului iar El este Cuvântul iar cine iubește pe Isus nu poate să nu îi iubească și învățătura.

Când se vede curajul unui lider. (Neemia 4:7-8, 14-15) | 365

7 Dar Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi asdodienii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
8 S-au* unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni.
14 M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!”
15 Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.

De ce s-au supărat vrăjmaşii? Sanbalat si Tomia (căci ei erau cei ce tulburau pe alţii) erau foarte supăraţi deoarece nu doreau ca poporul evreu să aibă măcar zidurile ridicate căci fiecare cetate însemnată a fiecărei ţări avea ziduri trainice. Ei nu doreau binele evreilor şi nici nu îi lăsau în pace. Deoarece au încercat mai înainte să îi ia în derâdere şi nu a funcţionat, acum ei doresc să treacă la fapte. De la ameninţări cu vorba au trecut la acţiuni concrete pentru a le face rău.
De ce unii oameni nu se bucură când poporul Domnului propăşeşte? Deoarece ei au ceva împotriva acestuia  şi împotriva Dumnezeului lor. Uneori cred că acţionează dintr-o răutate a lor.  O răutate care şi-o motivează singuri. Din cartea lui Neemia putem observa că aduc acuzaţii grave poporului evreu ca şi cum evreii ar dori să facă o revoltă.
Iată deci strategiile celor ce doresc să îţi facă rău:
1.întâi vin batjocorile precum că nu ar fi în stare de nimic, că nu vor putea face nimic calitativ,
2. apoi că au motive ascunse,
3. după care vor face tot posibilul să le zădărnicească planurile prin scrisori şi tărăgănare a lucrului, iar în final
4. ajung la ameninţări cu moartea  şi încep facă paşi concreţi pentru aceasta.
Exact aşa l-au tratat şi fariseii pe Domnul Isus – iniţial căutau să Îl  prindă cu vorba, ca să îl poată discredita public  apoi au prezentat lucrurile ca şi cum Mântuitorul lucra împotriva Legii lui Moise şi au venit cu acuzaţii false. Nimic nu s-a schimbat cu trecerea timpului.
Cel mai straniu e că aceşti vrăjmaşi îşi consumă energia şi timpul doar pentru a face rău unei persoane sau pentru a face să înceteze o lucrare.

Care ar fi soluţia?
Neemia a găsit o soluţie pentru situaţia în care se afla – în primele perioade nu acorda timp şi interes la ameninţări şi vorbe iar aceasta, personal cred, că i-a supărat şi mai mult. Când dai importanţă celui rău – orice vorbă de-a lui, orice acţiune te afectează, iar când nu îi acorzi atenţia care o cerşeşte  atunci acţiunile lui te vor influienţa mai puţin sau chiar deloc. Cel rău depune tot efortul ca să îţi facă rău, nu pentru că faci lucrarea lui Dumnezeu ci pentru că aşa doreşte el, aşa este punctul lui de vedere, de fapt, este chiar exprimarea naturii lui  – a răutăţii lui în relaţia cu alţii.
Neemia a început o lucrare mare, rezidirea zidului Ierusalimului, şi el a dus această lucrare la bun sfârşit tocmai pentru că în toate el se încredea în Domnul şi era corect faţă de popor.
Când a fost avertizat de un pericol eminent el a echipat oamenii şi i-a pregătit de o eventuală luptă, dar niciodată nu a deviat de la scopul său, care, de fapt, era voia lui Dumnezeu.  În final Neemia spune că Domnul le-a zădărnicit planurile.

Nu cred că poţi să faci voia lui Dumnezeu într- o lucrare mare şi să nu ai piedici, dar cred că în lucrarea Domnului ai  parte de călăuzirea şi protecţia Celui ce te-a înrolat la oaste.

Concluzie: Când faci un lucru anume poţi să îţi consumi energia şi timpul concentrat pe voia lui Dumnezeu sau să schimbi părerea oamenilor (cu condiţia că ele se pot schimba) şi fără să realizezi ceva. Neemia a schimbat părerea oamenilor după ce a terminat lucrarea.

Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. (Neemia 6:16)

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Cel rău nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu (Psalmul 50:16-23) | 365

16 Dumnezeu zice însă celui rău:„Ce tot înşiri tu legile Mele  şi ai în gură legământul Meu,
17 când* tu urăşti mustrărileşi arunci* cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti* cu el,şi te însoţeşti cu* preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău,şi limba ta* urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi* Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit* că Eu sunt ca tine. Dar te* voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!
22 Luaţi seama, dar, voi care uitaţi* pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine* aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui* ce veghează asupra căii lui,  aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Cum arată cel rău în ochii Domnului?
1. Este religios, el vorbeşte despre legile lui Dumnezeu şi afirmă că a făcut legământ cu Dumnezeu. Nu doar cei care nu cunosc pe Dumnezeu sunt păcătoşi dar şi cei care îmbracă o mască de religiune. Ceva asemănător spunea Domnul Isus în Evanghelia după Matei:

21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne*, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am* prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci* le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă* de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Faptul că ştii să te adresezi lui Dumnezeu nu înseamnă că eşti creştin, acestor persoane Domnul Isus le spune că nu le-a cunoscut niciodată deoarece ei lucrează fărădelege, adica trăiesc în păcat. Posibil aceste cuvinte sunt o avertizare pentru creştini ca să îşi verifice şi să întărească credinţa.

2. Nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Domnul spune că pedepseşte pe cel care îl iubeşte, omul rău (şi religios) nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Solomon spune că cel care nu acceptă mustrarea este prost şi apucă pe căi greşite (Prov 10:17; 12:1). Mustrarea Domnului o găsim  în Cuvântul Său scris  şi propovăduit iar cel care nu îşi schimbă viaţa după standardele biblice şi nici nu se lasă de păcatele sale – această persoană nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Astfel de persoană nu se simte vinovată de călcarea a nici unei porunci, deci nu are nici motiv de pocăinţă.
Viaţa lui este doar alegeri diferite de voia lui Dumnezeu – el vorbeşte lucruri rele, se uneşte cu hoţii (adica fură), trăieşte în precurvie (imoralitate).

Ce le va face Dumnezeu?
Sigur vor fi pedepsiţi – vor fi sfâşiaţi fără leac.

Concluzie: Cel ce se numeşte creştin trebuie să îşi cerceteze viaţa prin perspectiva Cuvântului Său. Dacă nu faci acest lucru – nu te poţi numi creştin.

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

 

Psalmul 1 | 365

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi:
ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Cum este cel neprihănit?
Fericit. Nu este o fericire concentrată pe sine, cum ar fi fericirea celor ce practică yoga, ci este o fericire practică – de evitare a lucrurilor rele care îi pot afecta viața aici dar și în ziua judecății.

Deciziile greșite aduc cu sine o povară suplimentară, despre care nu ai fi știut înainte – aceia de a fi numit batjocoritor (sau rău și păcătos) și  lipsa de demnitate. Acestea costă scump și se vând ieftin.

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Romani 1:16-17 | 365

16 Căci* mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă* ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a* iudeului, apoi a grecului;
17 deoarece în* ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit* va trăi prin credinţă.”

Ce atitudine am față de Evanghelie?
Nu mi-e rușine, deoarece am descoperit că puterea lui Dumnezeu imi poate da mântuirea prin credință.

Ce se întâmplă după ce accept Evanghelia?

Aflu că credința mea duce la o neprihănire (un standard) dată de Domnul. Aceasta presupune o dorință de a face anumite lucruri, de a asculta de poruncile lui Dumnezeu, dorință care nu o aveam înainte de a crede în Evanghelie.
Evanghelia se  axeaza pe credință: am credința și aceasta trebuie să crească. Dacă am crezut citind Evanghelia, tot Evanghelia mă va ajuta să cresc în credință.

Concluzie: Mântuirea vine cu siguranța vieții cu Dumnezeu dar mai aduce și putere de a trăi cum cere Domnul.

Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.