Pornografia ca manual pentru „educaţia” informală a copiilor

 

„Copilăria şi adolescenţa sunt etape esenţiale în formarea obiceiurilor, valorilor, conduitei şi idealurilor. Experienţele de viaţă care deformează sau constrâng o dezvoltare sănătoasă şi afectează firescul relaţiei conjugale şi de familie ar trebui să fie prioritatea părinţilor, a oamenilor politici și a educatorilor.[1]” [descarcă pdf] Potrivit studiilor şi cercetărilor desfăşurate pe parcursul ultimelor decenii, apreciem că liberalizarea pornografiei constituie unul dintre cele mai grave atentate la adresa securităţii naţionale, a educaţiei, sănătăţii, siguranţei şi vieţii cetățenilor ca indivizi, a familiei ca entitate socială și a națiunii în întregul său. Pornografia este responsabilă pentru inducerea unor deviaţii psihice şi comportamentale, degradarea imaginii femeii în societate şi a demnităţii bărbatului și prin acestea conduce la disoluţia familiei, contribuie la scăderea demografică şi încalcă drepturile si libertăţile persoanei. România are una dintre cele mai slabe legi privind pornografia dintre țările europene, iar indiferența cu care este privit subiectul duce la un consum de pornografie [2] ridicat inclusiv în rândul copiilor, un posibil flagel deocamdată ignorat întrucât nimeni, în afara câtorva ONG-uri, nu și-a dat interesul pentru a-i afla adevărata dimensiune și consecințele. Studii desfăşurate în ultimele decenii în domenii ca psihologia şi neuropsihologia aplicată arată că toate experienţele vizuale şi mai ales cele puternic emoţionale sunt stocate în „corpul amigdaloid în mod brut, ca nişte tipare fără cuvinte ale vieţii emoţionale. […] când aceste amintiri ies la iveală mai târziu, în decursul vieţii, nu există un set corespunzător de gânduri articulate cu privire la modul în care reacţionăm.” [3] Astfel că „la situaţii din prezent creierul emoţional ne va comanda să reacţionăm potrivit unor elemente disparate ale unei situaţii similare petrecute într-un trecut îndepărtat” [4]. Acesta ar fi unul dintre mecanismele învăţării sau modelării comportamentului uman. Prin urmare, copiii şi tinerii sunt influenţaţi chiar mai mult decât adulţii de mesajul pornografic, fenomen clarificat şi în urma studiilor de sociologie şi psihologie întrucât copii şi tinerii: „pot fi cu uşurinţă constrânşi să vizioneze materiale pornografice sau să le producă ei înşişi; au un grad limitat de controlare a emotivităţii, conştiinţei, procesării materialelor obscene pe care le întâlnesc voluntar sau involuntar; pot fi victimele consumului de pornografie acolo unde adulţii arată o rezistenţă mai mare, inclusiv prin expunerea la mesaje pornografice traumatice şi care trec graniţa unei anumite legalităţi; îşi pot dezvolta aşteptări iluzorii în legătură cu comportamentul lor sexual prin vizualizarea pornografiei creativ-fantastice, bazate pe imaginaţie (desene, exploatarea tărâmului ireal-fantastic etc. n.n.)” [5]. Dr. Victor Cline, poate cel mai important psihoterapeut al dependenţei de sex, observă faptul că pornografia constituie un adevărat „manual de educaţie sexuală” pentru viaţă.   Ce-i învaţă pornografia pe copiii noştri? Că sexul se constituie ca un centru obsesional al existenţei umane, în jurul căruia trebuie să se orienteze interesul, activitatea şi energia fiecăruia. El dă măsura realizării umane [6]; Că virginitatea şi abstinenţa sunt vetuste, iar riscul bolilor cu transmitere sexuală este „nesemnificativ” [7]; Că relaţiile sexuale se desfăşoară preponderent între persoane necăsătorite [8]; Că dragostea se reduce eminamente la performanţa actului sexual; Că ponderea reală a violurilor, divorţurilor, copiilor nelegitimi şi a cazurilor de prostituţie este supraestimată [9]; Că infidelitatea şi promiscuitatea sexuală sunt fireşti, ca şi relaţiile sexuale de dinaintea căsătoriei [10]; Că e firesc şi de dorit a avea cât mai mulţi parteneri sexuali [11] de la o vârstă cât mai fragedă [12]; Că tipurile patologice şi antisociale de activităţi sexuale precum sadomasochismul, abuzul şi umilirea femeii, implicarea minorilor, incestul, sexul în grup, voyeurismul, exhibiţionismul, bestialitatea etc. sunt componente firești ale sexualității [13]. Majoritatea mesajelor pornografice, observă dr. Cline, este produsă de bărbaţi pentru consumul bărbaţilor; este extrem de sexistă; promovează un volum foarte mare de dezinformare asupra sexualităţii umane; este lipsită de dragoste, comuniune, responsabilitate; nu spune nimic despre riscurile bolilor cu transmitere sexuală şi, în general, dezumanizează atât participanţii bărbaţi cât şi femei. Pornografia creează o reprezentare falsă asupra sexualităţii şi o parte din ea este extrem de ostilă femeilor, pe care le denigrează și umilește. Dacă pornografia ar fi privită ca o formă de educaţie sexuală, o mare parte din ea ar trebui caracterizată ca o falsă educaţie (o dez-educare) pentru că prezintă şi modelează informaţii inexacte, false şi amăgitoare asupra sexualităţii umane, mai ales asupra naturii sexualităţii şi reactivităţii feminine. [14] citeste tot articolul