16 Dumnezeu zice însă celui rău:„Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,
17 când* tu urăşti mustrărileşi arunci* cuvintele Mele înapoia ta?
18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti* cu el,şi te însoţeşti cu* preacurvarii.
19 Dai drumul gurii la rău,şi limba ta* urzeşte vicleşuguri.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, şi* Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit* că Eu sunt ca tine. Dar te* voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!
22 Luaţi seama, dar, voi care uitaţi* pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
23 Cine* aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui* ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”
Cum arată cel rău în ochii Domnului?
1. Este religios, el vorbeşte despre legile lui Dumnezeu şi afirmă că a făcut legământ cu Dumnezeu. Nu doar cei care nu cunosc pe Dumnezeu sunt păcătoşi dar şi cei care îmbracă o mască de religiune. Ceva asemănător spunea Domnul Isus în Evanghelia după Matei:
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne*, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am* prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci* le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă* de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
Faptul că ştii să te adresezi lui Dumnezeu nu înseamnă că eşti creştin, acestor persoane Domnul Isus le spune că nu le-a cunoscut niciodată deoarece ei lucrează fărădelege, adica trăiesc în păcat. Posibil aceste cuvinte sunt o avertizare pentru creştini ca să îşi verifice şi să întărească credinţa.
2. Nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Domnul spune că pedepseşte pe cel care îl iubeşte, omul rău (şi religios) nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Solomon spune că cel care nu acceptă mustrarea este prost şi apucă pe căi greşite (Prov 10:17; 12:1). Mustrarea Domnului o găsim în Cuvântul Său scris şi propovăduit iar cel care nu îşi schimbă viaţa după standardele biblice şi nici nu se lasă de păcatele sale – această persoană nu acceptă mustrarea lui Dumnezeu. Astfel de persoană nu se simte vinovată de călcarea a nici unei porunci, deci nu are nici motiv de pocăinţă.
Viaţa lui este doar alegeri diferite de voia lui Dumnezeu – el vorbeşte lucruri rele, se uneşte cu hoţii (adica fură), trăieşte în precurvie (imoralitate).
Ce le va face Dumnezeu?
Sigur vor fi pedepsiţi – vor fi sfâşiaţi fără leac.
Concluzie: Cel ce se numeşte creştin trebuie să îşi cerceteze viaţa prin perspectiva Cuvântului Său. Dacă nu faci acest lucru – nu te poţi numi creştin.
Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.
Curbet Alexandru 