1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi:
ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.
Cum este cel neprihănit?
Fericit. Nu este o fericire concentrată pe sine, cum ar fi fericirea celor ce practică yoga, ci este o fericire practică – de evitare a lucrurilor rele care îi pot afecta viața aici dar și în ziua judecății.
Deciziile greșite aduc cu sine o povară suplimentară, despre care nu ai fi știut înainte – aceia de a fi numit batjocoritor (sau rău și păcătos) și lipsa de demnitate. Acestea costă scump și se vând ieftin.
Scop. Sa invatam azi trimiterea pe de rost.
Curbet Alexandru 