Închinarea prefăcută

Când a fost Domnul Isus pe pământ a acuzat un fel greşitde închinare. Un mod devenit foarte des întâlnit în acea vreme. Pentru Mântuitorul nostru este foarte important nu doar cum ne închinăm în exterior dar şi motivaţia inimii noastre. Iată ce spune El în predica de pe munte:

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

Cei care trăiesc viaţa de credinţă doar ca să fie apreciaţi de oameni nu vor fi răsplătiţi de Dumnezeu. La ce aspecte se referea Domnul Isus? La 3 aspecte foarte importante:

2 Tu, dar, când faci* milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
3 Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti*.
5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
6 Ci tu, când te rogi, intră* în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
16 Când postiţi*, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
17 Ci tu, când posteşti, unge-ţi* capul şi spală-ţi faţa,
18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Aceste trei aspecte sunt foarte importante: milostenia, rugăciunea şi postrul, nu se renunţă la ele ci se arată cum dintotdeauna cerea Dumnezeu să fie făcute.

Reclame

NOT AN IDOL – Sunt un pribeag

Când unul mândru se întoarce la Dumnezeu (Daniel 4:3) | 365

Cât* de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie* veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!

Despre cine este vorba? Nebucadnetar, împăratul Imperiului Babilonian

Încântarea din versetul de mai sus aparţine împăratului Nebucadneţar, cel mai bogat şi cel mai puternic om de pe întregul Pământ, la acea vreme.
Deşi nu a fost aşa dintodeauna, ca mulţi alţi împăraţi şi ca mulţi alţii care s-au  mândrit în inimile lor Nebucadneţar a fost un om foarte mândru, în special de ceea ce a realizat. Iată ce avertizare primeşte el în urma unui vis, de la Daniel:

25 Te vor izgoni* din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă* ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei* cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă* cui vrea.
26 Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în* ceruri.
27 De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt* păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate* că ţi se va prelungi* fericirea!

Daniel îi anunţă judecata lui Dumnezeu asupra împăratului, el este judecat pentru:

  • păcatele sale,
  • nelegiuirea sa, şi
  • era aspru cu cel nenorocit.

El trăia cum voia şi nu avea milă de nimeni. Mai mult de atât, împăratul nu recunoştea că tot ce are şi toată poziţia sa în mâna Domnului.
Domnul a avut milă de el şi l-a avertizat „Pune capăt* păcatelor tale…şi poate* că ţi se va prelungi fericirea!”. Domnul a avut mila de el si a aşteptat încă 1 an! Dar iată ce s-a întâmplat peste un an:

29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,
30 împăratul* a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?
31 Nu se sfârşise încă vorba* aceasta a împăratului, şi un glas* s-a coborât din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!

Domnul nu doreşte moartea păcătosului ci îşi arată bunătatea şi răbdarea faţă de el, ca să îşi vină în fire şi, dacă nu alege să Îl recunoască pe Dumnezeu ca Domn şi Stăpân al vieţii lui, să nu aibă nici o scuză.
Mândria este primul păcat din univers şi cred că este un păcat care ne pândeşte pe toţi fie datorită poziţiei noastre, fie datorită rezultatelor noastre, fie datorită anilor noştri trăiţi, fie datorită familiei în care ne-am născut, ş.a.m.d. . Mândria ştie să compare şi să scoată în evidenţă persoana noastră ca şi cum meritele sunt doar ale noastre.
Mândria a fost şi unul din motivele din care Nebucadnetar nu s-a lăsat de păcatele sale.

Însă după mai mult timp, după pedeapsa care i-a dat-o Domnul, lui i-a venit mintea la loc şi a recunoscut că Domnul dă împărăţia cui vrea. A înţeles că doar prin voia Domnului este acolo unde este – că are împărăţie, putere şi bogăţie.

Concluzie: Mândria face ca să nu dai slavă şi glorie lui Dumnezeu ci s-o păstrezi pentru tine. Te întorci la Dumnezeu după ce îi acorzi toată gloria şi meritele Lui şi nu ţie.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Osea 14:2 | 365

Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre*.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Psalmul 60:11-12 | 365

11 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic*.
12 Cu Dumnezeu vom face* isprăvi mari, şi El va zdrobi* pe vrăjmaşii noştri.

Se pare ca se contrazice acest psalm cu sfaturile din Proverbe care spun că mulțimea sfătuitorilor este cheia câștigării unei lupte. De fapt întregul psalm vorbește despre ajutorul Domnului în contrast cu cel al omului și dacă te încrezi în Dumnezeu atunci ceea ce face El în viața ta este enorm mai mult decât poate face vreun om.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

7 condiții pentru a învăța frica de Domnul (Proverbe 2:1-5) | 365

1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra* cu tine învăţăturile mele,
2 dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3 dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei căuta* ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii – această afirmație aparține tot lui Solomon, doar că în versetele de mai sus Solomon scrie cum să ai frica aceasta de Domnul.
În aceste versete sunt prezentați 7 pași consecutivi care trebuie să îi faci.

  1. Să primești cuvintele scrise în cartea Proverbe, și, aș adăuga eu, cuvintele scrise în Biblie.
    Poți să primești cuvintele Bibliei ocazional sau pentru anumite situații, dar în ambele cazuri tu trebuie să știi aceste cuvinte. Nu poți primi ceea ce nu cunoști. La fel spune și Domnul Isus în predica de pe munte „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.”. Cuvintele sunt chiar poruncile Domnului nostru, nu sunt orice cuvinte. Se face o referire directă la Cuvântul lui Dumnezeu.
  2. Să păstrezi învățăturile biblice, este al doilea pas. A le păstra înseamnă a le aduce aminte și a le cerceta continuu. A le memora pe de rost, este cel mai sigur mod de a le păstra. A păstra o învățătură se poate și prin practicarea ei. Poți să înveți pe alții ce este corect dar aceasta nu îți asigură înțelepciunea lui Dumnezeu, doar practicarea a ceea ce predai poate să îți asigure înțelepciunea lui Dumnezeu. O avertizarea asemănătoare a dat Domnul Isus poporului evreu cu referire la farisei:

1 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2 a zis: „Cărturarii* şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei* zic, dar nu fac. (Matei 23)

Nu suntem chemați să facem faptele cărturarilor și fariseilor ci să ascultăm de ceea ce spun ei. Acesta este un exemplu de persoane care cunosc cuvintele Bibliei dar nu au înțelepciunea lui Dumnezeu în viața lor, ci doar o cunosc așa cum cunosc și tâlharii codul penal, dar nu se grăbesc să îl respecte.

3.  Să iai aminte la înțelepciune  presupune să împlinești ceea ce înveți, ca să poți să spui ca și psalmistul ”mă desfătez în orânduirile Tale”.

4. Să pleci inima la pricepere este să iai inițiativa de a împlini ceea ce știi, să cauți voia lui Dumnezeu.

5. Să ceri înțelepciunea  când nu vezi soluții omenești, să ceri sfaturi în încercări, în situații care nu sunt clare ci sunt confuze uneori.

Dacă* vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o* ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi* va fi dată. (Iacov 1:5)

6. Să te rogi pentru pricepere este un alt fel de a spune să ceri înțelepciune.
7. Să o cauți cum cauți banii – să fii în stare să depui un efort zilnic și disciplinat (ca și pentru serviciu), să lucrezi extra și să îți canalizezi resursele pentru aceasta.
Concluzie. Aceste versete spun că cel ce cunoaște frica de Domnul cunoaște, păstrează și prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Scop: Sa invatam azi trimiterea pe de rost.

Logic!

Nici nu am ce să adaug. Șah și mat!