Ziua 68 – ”ce vei face la pensie?” sau mintea cea de pe urmă

Marius Cruceru

Am doi prieteni care se pensionează. Unul, anul acesta, celălalt, anul viitor. Unul este nostalgic, celălalt este îngrozit. Pensionarea poate fi îngrozitoare pentru un bărbat încă activ, sănătos și în putere fizică și intelectuală.

În urmă cu ceva ani mi-am reîntîlnit o veche cunoștință, profesor universitar de mare anvergură. Era scos din sistem printr-o lege stupidă la 60 de ani. A emigrat. Predă și acum, este apreciat. Era terificat de faptul că, sănătos fiind, lucid fiind, fire sportivă, va trebui să se plimbe prin Cișmigiu numărînd frunzele sau jucînd șah interminabil și invariabil cu aceeași ceilalți pensionari.

Vreme în urmă un alt prieten mi-a povestit despre un pensionar din Depoul CFR care venea la lucru doar ca să miroasă din nou uleiurile scurse de la locomotive (cine s-a jucat prin Depouri știe despre ce vorbesc), să stea să se uite la ceilalți, așteptînd să fie întrebat, să i se ceară…

Vezi articolul original 859 de cuvinte mai mult