I-am întîlnit din ce în ce mai des. Niște haiduci spirituali, netrimiși de nimeni, primiți de biserici imature. Acești ”apostoli” ai împopoțonării legaliste călătoresc din oraș în oraș, nefiind în stare să își legitimeze trimiterea. Sînt turiști ai falsului. Predică ”cu putere”, adică tare și cu tupeu, frățietatea confundîndu-le falsa îndrăzneală cu harul și Duhul.
Lipsa de măsură li se vădește în toate:
– Sînt într-un circuit, pot să vin și la Biserica din Aleșd?
– În ce biserică sînteți membru și cine vă trimite?
Vădit iritat:
– Domnul Isus! Sînt membru în Biserica Universală a Domnului!
– Și la cine dați socoteală? Sub autoritatea cui stați?
– Domnului Însuși!
– Bun! Așa ceva nu există! Ocoliți-ne!
– Ba am să vin! Nu mă puteți opri! Voi sta pe ultima bancă ca să mă vadă frații și să știe că am venit, ei mă vor pune la amvon…
Vezi articolul original 590 de cuvinte mai mult
Curbet Alexandru 