Între scriitorul Soljeniţîn şi cultura vremii lui a fost o mare diferenţă – el tranşant şi fără anestezie despre adevăr pe când societatea flămândă după distracţie a fost predispusă să asculte „cercetările” pedofilului Kinsey. Vă propun să citiţi două articole „Asta chiar că n-o să i-o mai ierte nimeni!” Discursul lui Alexsandr Soljenițîn la Universitatea Harvard (8 iunie 1978) şi Atrocităţi sexuale pe copilaşi de numai 2 luni, considerate „cercetări ştiinţifice”. Pedofilii lui Kinsey. (Educaţia sexuală II) ca să vedeţi unde înclină mai uşor gândirea colectivă.
Educarea copiilor este spirituală şi intelectuală, sau cel puţin aşa ar trebui să fie însă nici într-un caz libertină şi sexualizatăl. E bine să se ştie pe ce se bazează pseudoştinţa lui Kensey şi de faptul că în materialele sale a folosit agendele pedofililor. Ecoul acestei educaţii se resimte astăzi pe holurile Ministerului Educaţiei care permite o astfel de abordare în şcoli.
Curbet Alexandru 