Știu că în această viață tindem la un confort tot mai mare, fie că este unul de natură materială, relațională sau emoțională, toți îl căutăm.
Apostolul Petru vorbește de un confort care trebuie să îl avem în relație cu Dumnezeu, un standard în relația cu El. Petru aduce câteva îndemnuri în prima sa epistolă în capitolul 1:
13 De aceea, încingeţi-vă* coapsele minţii voastre, fiţi** treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea† lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu* vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în** neştiinţă.
15 Ci*, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
Noi trebuie să ne punem nădejdea în harul lui Dumnezeu, în moștenirea nestricăcioască care ne este pregătită de Tatăl nostru ceresc și să fim categorici în unele privințe. Categorici cu ceea ce ne caracterizează înainte de a-L cunoaște pe Isus, cu trecutul nostru, și categorici cu alegerile zilnice care le facem, cu prezentul nostru.
Trecutul caracterizat de neascultare trebuie uitat și trebuie să urmăm chemarea lui Dumnezeu, în curăție, în sfințenie.
În momentul în care poftele reapar în viața noastră și ne caracterizează, acestea devin păcate făcute conștient și ele sunt și o alegere voită să nu ascultăm de Dumnezeu. Atunci nu avem o purtare sfântă.
Petru pune în contrast purtarea sfântă și poftele. Nu poți să le ai pe ambele, ca mod de gândire. Ori mintea e setată pentru pofte, ori pentru o purtare sfântă. Chiar Domnul nostru Isus Hristos spune că dacă gândești să preacurvești, ai păcătuit.
Deci, întrebarea este cum să ne păstrăm gândurile curate? Cum să gândim dintr-o perspectivă corectă? O gândire care schimbă comportamentul.
Creștinismul este bazat pe credința noastră, pe convingerea noastră că Dumnezeu ne-a iertat și ne iubește nespus de mult. O astfel de gândire trebuie să dea naștere la un comportament plăcut Lui. În esență bătălia se dă pentru gândirea noastră, pentru mintea noastră.
Gândirea este ceea ce suntem. Gândirea ne definește caracterul, deciziile și faptele. Ești ceea ce gândești. Așa te vede Domnul Dumnezeu. El nu e impresionat de aspectul exterior atât cât de cel interior. De motivație, dorință, credință și puterea de a lua decizii.
Totdeauna faptele noastre arată gândirea noastră, gândurile iau naștere în fapte. Faptele contează, dar dacă dorim să schimbăm omul atunci începem cu gândirea lui, cu miezul motivațional.
În ziua judecății toți vor cunoaște adevăratele tale intenții și gânduri. Fie ca acestea să fie plăcute de privit.
Curbet Alexandru 