„Marx și Satan” de Richard Wurmbrand

În „Critică asupra filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx şi Engels susţin că „pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului”(„Zur Kritik der Hegelschcn Rechtsphilosophie”, MEGA, p. 607). Ulterior, Marx avea să scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte deasupra tuturor.” (Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” p. 30). Abia acum ajungem la adevăratele motivaţii şi convingeri. Iar ele nu se opresc aici.

La un anumit moment Marx l-a întâlnit pe Moses Hess, omul care a exercitat cea mai importantă influenţă asupra sa, cel care l-a făcut de fapt să îmbrăţişeze socialismul. Hess îl numeşte „Dr. Marx – idolul meu, cel care va da ultima lovitură religiei şi politicii medievale.” (Bertram Wolfe, „Marxism – One Hundred Years in the Life of a Doctrine”, New York: The Dial Press, 1965, p. 32). Aşadar, a da o lovitură religiei – acesta era obiectivul primordial al lui Marx, nicidecum socialismul.

După care ajungem la lucruri mai adânci. Unul din tovarăşii săi de la Internaţionala I, a fost Mihail Bakunin, un anarhist rus, care a scris: „În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să arătăm patimile cele mai josnice” (Frederick Tatford – „The Prince of Darkness”, Easlbourne: Bible and Advent Testimony Movement, 1967). (sursa: praemeditari.wordpress.com)

Reclame