„Eu doar spun ce este adevărat, eu nu bârfesc!”

Astăzi am făcut studiu cu scumpa mea soție, am ales un subiect sensibil – vorbirea de rău. Drept suport am găsit un set de versete despre vorbire (bârfă) și le-am analizat pe fiecare. Am rămas mirat cât de ușuratic luam vorbirea, secretele, sinceritatea și încrederea care mi-o acordau unii. Sunt sigur că standartele lui Dumnezeu sunt diferite de ale mele, însă tot ce doresc este să ajung la standartele prezentate de Dumnezeu, și aș vrea ca vorbirea mea să fie una fără reproș. Una din concluziile la care am ajuns este că dragostea știe să ierte și să uite, pe când lipsa acesteea vede bârfa, vorbele rele motivate. Iată versetele cu pricina:

Proverbe 16:28 „Omul neastâmpărat stârneşte certuri, şi pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.”

  • omul neastâmmpărat (cu gând rău) stârnește certuri; orice gând rău duce la certuri.
  • pârâtorul (defăimătorul) dezbină pe cei mai buni prieteni; pârâtorul este cel care vorbește de rău.

Cel care gândește rău acela și vorbește de rău. Acțiunile lui sunt acestea: defaimă (pe nedrept, nu uită greșelile din trecut și le reamintește) și stârnește certuri.
A stârni certuri  înseamnă a aduna aliați,a  lucra necinstit cu un scop – să strice numele cuiva.
În contrast: „Proverbe 19:11 Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.”

Proverbe 25:23 „Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.”

De fiecare dată o limbă clevetitoare aduce o față mâhnită, așa cum și vântul aduce ploaie.
Mâhnită= descurajată.
Clevetirea aduce tristețe, găsește motive să vorbească de rău, să bârfeasacă.
(Proverbe 18:8 „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.”)
Bârfa place celui ce o spune și celui ce o ascultă, însă aduce întristare și deznădejde.
Biserica sau echipa poate să își piardă motivarea din cauza bârfelor, descurajărilor, vorbirii pe la spate și amintirea greșelilor din trecut.
Dumnezeu iartă și uită și dă aceeași șansă, chiar dacă consecințele nu le îndepărtează („Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9)).
Iertarea merge mână-n mână cu uitarea. Este corect să uiți să nu mai amintești.

Romani 16:17-18 (Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.)

  • să ne ferim de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii primite;
  • să ne depărtăm de ei;
  • înșeală pe cei lesne crezători;

-înseală cu vorbe dulci și amăgitoare;

  • atacă învățătura;

-slujesc pântecelui lor;

  • nu slujesc lui Hristos;

Este important să cunoști credința creștină în detalii, fundamental.

Psalmul 15:1-3 „1 Doamne, cine va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?
2 – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
şi spune adevărul din inimă.
3 Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său
şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.”

Va locui în Cortul lui Dumnezeu :

  • cel ce umblă în neprihănire – spune adevărul din inimă.

Constrast : nu clevetește, nu face rău aproapelui său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său (nu dă vina pentru consecintele alegerii lui pe aproapele său).
A cleveti înseamnă a nu spune adevărul

Iacov 4:11-12 (11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.
12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?)

Îndemn – să nu ne vorbim de rău unii pe alții! Dacă vorbești de rău – nu împlinești Legea.
A vorbi de rău nu este aceiași cu a confrunta păcatul.

Matei 18:15-20
„15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.”

Nu îl vorbești de rău dacă îi spui personal lui, ci îl vorbești de rău când îl discuți cu alții.

Matei 12:37 „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

  • cuvintele tale vor fi folosite împotriva ta sau în favoarea ta. Vina se vede din cuvintele tale.

Matei 7:1-5 – „1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2 Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.
3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
4 Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”

Ai dreptul să mustri decât dacă tu ești exemplu. Nu condamna pe cineva pentru un păcat care și tu îl faci – el va vedea fățărnicia ta.
Nu este fărățnicie să spui în față, să confrunți individual; și dacă este cazul să ierți. Înseamnă aceasta oare că trebuie să veghezi asupra fratelui tău?

Proverbe 17:9 „Cine acoperă o greşeală, caută dragostea,
dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. ”

Cei ce iubește știe să acopere greșelile și dorește să le acopere, iar cel care nu iubește le pomenește mereu și duce lipsă de prieteni.
Cel ce iubește nu se plânge pe nimeni –iartă și acoperă cu dragoste.

Proverbe 11:13 „Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.”

A bârfi înseamnă a aduce aminte lucruri din trecut, lucruri care ar defavoriza persoana despre care se vorbește. Așa ceva în politică se face.
Persoana credincioasă/care poate ține un secret/persoană de încredere – nu dă pe față lucrurile ascunse, ci ține ce i s-a încredințat.

Levitic 19:16 „Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul.”

Bârfa trebuie scoasă în mod categoric. Bârfa este pusă alături cu „a te ridica împotriva vieții aproapelui tău„.

2 Corinteni 12:20 „Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări.”

Pavel se teme de următoarele lucruri în biserică:
-gâlceavă, pizmă, mânie, dezbinări, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări și tulburări. Aceste lucruri nu le vrea nimeni, în special liderul bisericii. Toate aceste lucruri merg împreună, de parcă ar rezulta una din alta. Poate cineva să fie gâlcevitor fără să aducă cu sine mânie, gâlceavă și dezbinare?Este oare bârfă fără îngâmfare?

Apocalipsa 21:8 „Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Mincinoșii și ucigașii vor arde în iazul cu foc și pucioasă.

Matei 5:21-26
„21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.”
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
25 Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.”

Caută să te împaci primul cu persoana care are ceva împotriva ta. Chiar dacă nu ești tu vinovat – oricum trebuie să iei inițiativa ca să te împaci. Dacă ești vinovat – îți ceri iertare, dacă nu ești vinovat – cauți să te împaci. Dacă are ceva împotriva ta este corect să lămurești lucrurile.

Proverbe 26:20 „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.”

Clevetitorul, persoana care vorbește de rău și aduce aminte greșelile din trecut, aduce numai ceartă. Fără o atitudine de clevetire – discuțiile ar fi corecte și nu s-ar transforma în ceartă. Orice clevetire întreține o ceartă.

Iacov 3:8 „dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.”

Cel care își înfrânează limba este cel care are o relație personală cu Dumnezeu și are gândul lui Dumnezeu, mintea lui este plină de Cuvântul lui Dumnezeu.
Dragostea zidește, pe când lipsa dragostei lui Dumnezeu distruge.

#barfa, #biblia, #clevetire, #lingusire, #lingursitor, #manie, #relatii

Scrisoarea unui student român la Londra!

O scrisoare emoționantă a unei tinere studente plecată la studii în Marea Britanie circulă de câteva zile pe Internet. Viziunea româncei noastre despre Occident: un loc fără identitate, cu tradiții care se pierd încet-încet din cauza globalizării, în care cetățenii se tem permanent de extremismul islamic, în care nimănui nu-i pasă ce gândești sau ce dorești. Este inutil să vă spunem că scrisoarei tinerei se bucură de o audiență incredibilă pe rețelele de socializare.

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.
Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.
Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.
Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?
Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă – avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?
Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti.
Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.
De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?
Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.
Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”
Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?
De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?
De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?
De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?
De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?
De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?
În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…
Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….
Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.
Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…
Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.
Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cristiana Maria Mărcuș
Sursa: 7est.ro

Staline, câine borțos…

Această poezie este preluată din cartea „Satana pe Pământ” de Ștefan Tudor. Pe lângă această poezie auzită de la persoane care au avut parte de deportări și au trecut prin foametea organizată, autorul prezintă multe mărturii ce redau evenimentele din acei ani.

Poezie auzită de la Florea lui Ignat Dănilă, anul nașterii 1918, satul Ermoclia, raionul Ștefan-Vodă

Frunză verde de-un zămos
Staline, câine borțos,
Cum ne-ai băgat în kolhoz.
Tu pământul ne-ai luat,
De mâncare nu ne-ai dat,
C-am primit un kil de pâine
Și acela nu-i curat –
Cu țărână-amestecat.
Fruntea pâinii ne-ai luat-o
Și-n Rusia ai cărat-o,
Din Rusia – la chinezi,
La chinezi și indieni,
La frații tăi coreeni.
Dar să știi, Staline, așa:
Domnul mult nu te-a ierta
Și cu capu-n jos te-a da,
Că poporu-amarnic plânge,
Plânge cu lacrimi de sânge,
Lacrimile-i te-or ajunge,
Ca săgeata te-or străpunge,
În două te-or despica
Și inima ți-om lua,
Și ți-om sparge-o cu chiroane
Pentru cei muriți de foame,
Și-om călca-o în pământ
Cum ne-ai călcat tu pe gât,
Și-om zvârli-o la motani
Pentru cei duși în Kurgan…
Staline, dușman smintit,
De ce oare n-ai pierit,
Când pe lume ai ieșit?
De ce nu te-ai otrăvit
Din sânul ce te-a hrănit?
De ce nu te-ai spânzurat
Cu fașa de înfășat?
Ori măcar să te îneci
Până-n anul patruzeci?…

(Satana pe Pământ (Mărturii despre anii de foamete și deportări), Ștefan Tudor)

Создатель под следствием

Cărți on line – pe christ4ro.com

Portalul christ4ro.com prezintă mai multe cărți on line care pot fi citite și/sau descărcate pe calculator. Iată câteva titluri:
cățri

Жест честности

В декабре 2012 года в Наварре проходили важные соревнования по легкой атлетике. На кону был солидный призовой фонд, в забегах участвовали сильнейшие спортсмены мира, в том числе кениец Абель Мутаи, бронзовый призер Олимпийских Игр в Лондоне в беге на 3000 метров с препятствиями. В своей коронной дистанции Мутаи уверенно лидировал и на турнире в Наварре. Но примерно за десять метров до конца дистанции кенийский бегун остановился, ошибочно решив, что он уже пересек финишнюю черту. Мутаи остановился и начал хлопать болельщикам, не понимая на испанском подсказок о том, что конец дистанции только через десять метров.
1003438_262928800515165_1565404721_n
Бежавший вторым испанец Иван Фернандес Анайя настиг кенийца и мог бы легко закончить забег на первом месте. Но вместо того, чтобы использовать ошибку соперника, Анайя принялся… толкать кенийца в спину и рукой показывать ему, где находится финишная черта. Испанский бегун упустил верную возможность победить, он фактически привел кенийца к финишу и не обогнал его.

Когда после окончания дистанции Ивана Фернандеса Анайю спросили, неужели он не хотел победить, то 24-летний бегун из Витории (чемпион Испании в беге на 5000 метров) ответил следующее: «Нет, я очень хотел выиграть. Но даже если бы на кону было место в составе сборной Испании для поездки на чемпионат Европы, я все равно поступил бы также. Я не заслуживал победы – отрыв был велик, и я не имел шансов догнать соперника, если бы он не ошибся. Мне важнее сохранить достоинство, чем выиграть золотую медаль. Знаете, все мы видим, какие вещи порой происходят в футболе, в обществе, в политике… Люди слишком часто видят неправильные модели поведения. Я рад, что поступил иначе, и сделал этот жест честности».

Exemplu de `toleranta` a homosexualilor