Curbet Alexandru

Octombrie 24, 2012

„Strigătul bisericii prigonite” sau atitudinea comunismului față de biserică

Filed under: cărţi — Alexandru Curbet @ 21:50

Recent, împreună cu familia am început să citim cartea „Strigătul bisericii prigonite” de Richard Wurmbrand. Cartea descrie ,cu multe exemple, cum comunismul a afectat societatea și cum și-a bătut joc de creștinii de atunci. Ca să vă motivez și mai mult vă voi prezenta două pasaje din această carte:

Ucitelskaia Gazeta (Gazeta învăţătorilor) din august 1966 relatează că la Rostov pe Don, bap- tiştii au refuzat să înregistreze congregaţia, conform legii, să asculte de aşa numitele căpetenii stabilite de comunişti şi au organizat o demonstraţie de stradă.
S-a întâmplat în ziua de 1 Mai. Aşa cum Isus a făcut minuni în zilele de sâmbătă pentru a-i înfrunta pe farisei, oponenţii Săi, tot aşa Biserica Subterană a ales ziua sărbătorii comuniste, pen- tru a sfida legile acestui regim.
La 1 Mai este o sărbătoare mare şi se face o demonstraţie la care toată lumea este chemată să participe. De această dată, a doua mare forţă din Rusia, Biserica Subterană, a apărut şi ea pe străzi.
Au venit 15 000 de credincioşi. Ceea ce i-a impulsionat a fost dragostea pentru Dumnezeu. Ei ştiau că-şi riscă libertatea, că în închisoare îi aşteaptă foamea şi tortura.
Orice creştin din Rusia ştie despre „Manifestul secret” tipărit de creştinii evanghelici din Barnaul, în care se descrie modul în care sora Hmara, din satul Kulunda, a primit vestea morţii soţului ei în închisoare. Era o femeie cu patru copii mici. Când a primit cadavrul soţului, a putut vedea urmele cătuşelor pe mâinile lui. Mâinile, degetele şi tălpile picioarelor aveau urme de arsuri îngrozitoare. în partea de jos a abdomenului avea urme de bătaie; de altfel şi restul corpului păstra semnele unei bătăi cumplite.
Toţi credincioşii de la demonstraţia din Rostov pe Don, ştiau că aceasta putea fi şi soarta lor. Şi, totuşi au venit.
Dar ei mai ştiau că acest martir, care-şi dăduse viaţa numai la trei luni după convertirea sa, fusese înmormântat în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi, care purtau pancarte cu inscripţia: „Pentru mine Hristos este viaţă, si a muri înseamnă a câştiga”, „Nu te teme de cei care omoară trupul, dar nu pot ucide sufletul”, „Văd sub altar pe cei omorâţi pentru Cuvântul Domnului”. Exempul acestui martir i-a inspirat pe cei din Rostov. Ei s-au strâns în jurul unei căsuţe. Oamenii erau pretutindeni, unii pe acoperiş alţii în pomi, ca Zacheu în timpul de demult. S-au convertit 80 de persoane, mai ales tineri. Din aceştia 33 erau membri ai Komsomolului (Organizaţia comunistă pentru tineret).
Comuniştii au străbătut întreg oraşul, mergând spre râul Don unde a avut loc botezul.
Au sosit automobilele încărcate cu comu- niştii care i-au înconjurat pe credincioşi pe malul râului. Voiau să-i aresteze pe fraţii care slujeau (nu puteau aresta 15 000!) Credincioşii cu căzut cu toţii în genunchi şi au înălţat o rugă fierbinte către Dumnezeu, ca să se poată oficia serviciul în acea zi. Apoi, stând umăr lângă umăr, fraţii şi su- rorile au făcut zid în jurul celor ce oficiau, încer- când să împiedice arestarea lor. Situaţia a deve- nit foarte tensionată.
Gazeta mai relata că Organizaţia „ilegală” baptistă din Rostov are ascunsă o maşină de tipărit, (în Rusia termenul baptist îi include pe evanghelici şi penticostali.) în publicaţiile scoase, tineretul este chemat să-şi apere credinţa. într-una din aceste publicaţii subterane se cere părinţilor să facă ceva, ce şi eu consider că este un lucru foarte bun şi anume: „să-şi ia copiii să asiste la în- mormântări, pentru ca aceştia să înveţe să nu pună preţ pe lucrurile trecătoare! Părinţilor li se mai cere să dea copiilor o educaţie creştină, ca antidot împotriva ateismului cu care sunt intoxicaţi în şcoli.
Ucitelskaia Gazeta încheie articolul cu între- barea: „De ce profesorii se amestecă atât de timid în viaţa familiilor în care copiii sunt idiotizafi prin religie?!”

Un căpitan al armatei ruse s-a dus la un slujitor în Ungaria şi a cerut să-i vorbească între patru ochi. Băiatul era foarte tânăr şi brav, conştient de rolul lui de învingător. Când a fost condus într-o mică sală de conferinţe şi uşa s-a închis, a arătat spre crucifixul ce atârna pe perete.
— Ştiţi că acest obiect este o minciună?, s-a adresat slujitorului. Este un obiect cu ajutorul căruia voi, slujitorii bisericii, înşelaţi oamenii săraci, ajutându-i pe bogaţi să-i ţină în ignoranţă. Haide deci, suntem singuri! Recunoaşte că n-ai crezut niciodată că Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu!
Slujitorul a zâmbit:
— Vai tinere, te asigur că eu cred Este adevărat!
—Nu permit să glumeşti cu mine! a strigat căpitanul. Este foarte serios! Nu râde de mine!
Şi-a scos revolverul şi 1-a lipit de pieptul omului bisericii.
— Dacă nu admiţi că eo minciună, trag!
— Nu pot admite decât adevărul Domnul nostru este real şi este Fiul lui Dumnezeu.
Căpitanul a aruncat revolverul pe podea şi 1-a îmbrăţişat, plângând, pe omul Domnului.
— Este adevărat deci! Este adevărat! Şi eu credeam, dar nu eram sigur că sunt oameni care pot muri pentru această credinţă şi trebuia să mă conving personal. O mulţumesc! Mi-ai întărit cre- dinţa. Acum şi eu pot muri pentru Hristos! Mi-ai dovedit-o.”

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: