Organismul viu este format din organe, organele din ţesuturi iar ţesuturile din celule.Structura celulei nu este însa simplă, ci destul de complexă.
Structura celulei eucariote.
Celula eucariotă conţine: ribozomi, mitocondrii, centrozomul , aparatul Golgi, vacuole, lizosomi, plastide, reticul endoplasmatic, ribozomi ,mitocondrii ,centrozomul, aparatul Golgi,vacuole,lizosomi, plastide şi reticul endoplasmatic. Toate aceste organite depind mult una de alta.
Ribozomii sintetizează proteine necesare pentru informaţia genetică conţinută în ARN-ul de transport.Mai au rolul lor este de a decoda ARN mesager pentru construcţia lanţurilor polipeptidice din aminoacizi aduşi de ARN de transport.
Lizozomii au rol in digestia celulara si sunt considerati „maturatori” ai celulelor. Ei depozitează enzimele; şi distrug corpurilor străine sau bătrâne ale celulei.
Mitocontriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule. Ele mai sunt denumite şi „uzine energetice”, fiindcă ele conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei.
Centrul celular (centrozomul) se intalnestee la majoritatea celulelor si este situat in apropierea nucleului, avand rolul in diviziunea celulara.
Funcţia principală a aparatului Golgi este procesarea şi împachetarea macromoleculelor precum proteinele şi lipidele care sunt sintetizate de celulă. Este deosebit de important în procesarea proteinelor pentru secreţie. Aparatul Golgi este o parte a sistemului endomembranal al celulei. El mai sortează proteinele cu diverse destinaţii celulare.
Vacuolele au rol în nutriţie, depozitarea unor substanţe de rezervă, produşi metabolici cu substanţe toxice, precum şi în circulaţia apei şi eliminarea unor deşeuri celulare. Sunt situate pe traiectul reticului endoplasmatic, meţin turgescenţa celulelor: prin sucul lor celular ajută la absorbţia apei cu săruri minerale din sol, care condimentează metabolismul celular. Vacuolele reţin excesul de apă din celule, conţin săruri minerale şi substanţe organice (glucide, acizi organici, uleiuri eterice, alcaloizi, taninuri).
Plastidele (amiloplastele, proteoplastele) elaborează şi acumulează substanţe variate. Transformă energia solară în energie chimică, având rol crucial în fotosinteză.
Reticulul endoplasmatic modifică proteine, produce macromolecule şi distribuie substanţele în celulă. În esenţă, reticulul endoplasmatic este sistemul elaborat de transport al celulei eucariote.
Reticulul endoplasmatic este un sistem circulator intraplasmatic care transportă substanţe în toată citoplasma, inclusiv în spaţiu din jurul nucleului. Reticulul endoplasmatic joacă rol în compartimentarea celulei, asigurând o mare suprafaţă pentru reacţiile biochimice. Are rol mecanic şi participă la diferenţierea vacuomului. El transportă proteinele sintetizate de la ribozomi la cisternele aparatului Golgi pentru a fi împachetate în vezicule secretorii.
Celula este de o complexiatate ireductibilă.Am găsit o afirmaţie ce caracterizează în mod frumos celula:
…La dechiderea lumii celulare avem prilejul să observăm perfecţiunea în valoarea ei absolută.
Nimic nu lipseşte, nimic nu e în plus – aceasta este condiţia de bază pentru existenţa celui mai mare mister al universului – viaţa.
Concluzie: fiecare parte a celulei depinde în mod vital de celelate componente, dacă scoţi măcar o componentă – toată celula moare.
Deci, pentru existenţa ei trebuiesc toate componentele – nu doar câteva, iată de ce „evoluţia” ei este imposibilă. Ea trebuie să apară în forma ei finală. Dacă ar apărea pe părţi – nu ar avea nici o şansă să existe.
Curbet Alexandru 