Iată care este definţia de către wikipedia
Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun – neagră cu proprietăţi combustibile formată prin (carbonizare) îmbogăţirea în carbon (în condiţiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:
1. faza biochimică produsă de bacterii şi ciuperci care transformă celuloza şi lignina din plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi şi presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila şi antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogăţire de peste 50 % din volum în carbon.
Voi aduce argumentele din „Creaţionismul ştiinţific” a faptului că straturile de cărbune au fost create rapid, posibil prin transportarea de acumulări masive de plante de către apele de inundaţie , amestecate cu şuvoaie alternative de nisip, mîl , sau nămol calcaros din alte direcţii.
1. Copacii fosili se găsesc adeseori stând înclinaţi şi uneroi cu susul în jos în straturile de cărbune. (dacă fosilizarea ar avea loc în sute şi mii de ani -atunci nu ar avea cum să fie fosilizaţi copaci întregi fără implicarea unei catastrofe).
2. Depozitile de cărbune se despart uneori în două straturi separate prin sedimente marine transportate.
3. Fosile marine – moluşte, corali, bureţi etc, – se găsesc adeseori în straturile de cărbune.
4. Multe straturi de cărbune nu au nici o formă de sol fosil sub ele .
5. Mari bolovani se află uneori în straturile de cărbune.
6.Aşa numitele stigmaria, descrise uneori ca rădăcini ale copacilor din stratul de cărbuneau fost descrise de către Rupke a fi fragmente care nu aparţin copacilor respectivi, ci în realitate au fost transportate acolo de curenţi de apă.(Acest exemplu nu este singurul fenomen straniu conform modelului uniformitarist, din contră este un fenomen destul de comun, aşa cum afirmă şi profesorul N. A. Rupke de la Universitatea Princenton. Broadhurst ne descrie [. F.M.Broadhurst, Some Aspects of the Paleocology of Non Marin Faunas and Rates of Sedimentation in the Lancashire Coal Mesures. In: American Journal of Science, vol. 262, 1964.,pg.866]: „Este clar că pomii în poziţia de creştere (verticală) reprezintă o formă rară în Lancashire (Teichmuller, 1956, a observat şi el un arbore fosilizat în poziţie similară în zona carboniferă Rhein-Westfalia), dar existenta lor confirmă că rata de sedimentare a trebuit să fie foarte rapidă.)
Autorii sugerează faptul că modelul potopic ar fi mult mai realist. Convertirea vegetaţiei în cărbune prin compresie adiabatică (adică , într-un sistem închis, fără câştig sau pierdere de căldură) la încălzirea şi subacţiunea unor tensiuni de forfecare , este mai uşor de urmărit în contextul unei catastrofe decât în acumularea verticală înceată de sedimente.
Curbet Alexandru 