Jertfele umane sunt permise de Biblie?

Jertfele(umane si animale) tin de religiile asa-zis pagane, dar voi aici admiteti mai sus descendenta pagana a crestinismului insusi.

Dar despre jertfele umane prezente in biblie de ce nu spuneti nicio vorba? Despre jertfirea fiicei lui Eftale catre d-nezeu in schimbul obtinerii victoriei in lupta?

În cartea Levitic sunt enumerate jertfele de animale cerute de Dumnezeu , precum şi scopul lor, iată câteva exemple:

„”Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă fie din turmă.Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului. „(Levitic 1:2-3)

„Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţumire: Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur, înaintea Domnului. ” (Levitic3:1)

„”Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: „Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute; şi anume: Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut. ” (Levitic4:2-3)

Atfel Dumnezeu a rânduit mai multe feluri de jertfe : de mulţumire, de mâncare , de ispăşire, pentru vină . Toate aceste jertfe făceau parte din Vechiul Legământ şi ele erau valabile până la Noul Legământ, adica până la venirea Domnului Isus.

„Dar în partea a doua(a cortului întâlnirii) intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul prea sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârşirea cerută de cugetul lui. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită. În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.

De aceea şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge.

Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul,

şi a zis: „Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.” De asemenea, a stropit cu sânge cortul şi toate vasele pentru slujbă.Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. „(Evrei 9:7-22)

Deci , jertfele din perioada Vechiului Testament :

-nu curăţeau cugetul ci doar trupul,

-erau aduse de preoţi, şi cea de ispăşirea pentru norod era adusă de marele preot o dată în an. şi cu sânge de animal.

  • fără vărsare de sânge nu este iertare.

Însă Domnul Isus:

  • S-a adus pe Sine ca jertfă, căci jertfele din perioada Vechiului Testament arătau la Jertfa Supremă – la Domnul Isus.
  • o dată pentru totdeauna (deci acum nu mai este nevoie de jerfe animale).
  • prin jertfa Sa Isus Hristos a întemeiat un Legământ Nou.

Haideţi să vedem pasajul în care s-a Iefta a adus ca jertfă pe fiica sa:

„Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.”

Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.

Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.

Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiica sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.

Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ah! fata mea! adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.” „

(Judecători11:30-37)

Iefta a făcut o juruinţă Domnului se pare că mai mult în grabă, în dorinţa lui de a fi plăcut Domnului. Însă ceea ce nu şita el e că poţi răscumpăra oamenii aducşi ca jertfă:

„Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:

,Când se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfântului locaş: dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată. De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată. De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. „(Levitic 27:1-8)

Pur şi simplu Iefta nu cunoştea bine Scripturile. Uneori dorinţa noastră de a sluji lui Dumnezeu ne impune parcă să facem anumite promisiuni lui Dumnezeu, promisiune pe care , posibil, nu le vom putea ţine. Din acest motiv este foarte important să studiem Biblia, pentru a nu face lucruri neplăcute lui Dumnezeu.

Tu cum cunoşti Sfintele Scripturi?

Ori le cunoşti superficial şi doar din dorinţa de a porni o ceartă?

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:
Leviticul 27:2
,Când se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.
Leviticul 27:3
Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfântului locaş:
Leviticul 27:4
dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.
Leviticul 27:5
De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.
Leviticul 27:6
De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.
Leviticul 27:7
De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.
Leviticul 27:8
Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.
Reclame