Un gând

.

Oamenii ucid, mint, înşală, fură şi se bat între ei , pentru a-şi satisface dorinţa de putere, de plăcere şi bogăţie. În felul acesta ei speră să-i câştige pentru grupul din care fac parte, pace, siguranţa , belşugul şi fericirea. Dar ceea ce dă valoarea durabilă vieţii nu este fericirea superficială pe care o dă lumea, ci adevărata fericire este în Domnul Isus. (autor necunoscut)

sursa poză:friendsinchristbible.com

Reclame

Europa moare

Iată ce spune articolul de pe culturavietii.ro

Europa moare. The Washington Post, printre alte publicaţii, raportează că, într-o sută de ani, va fi greu de găsit germani în Germania sau italieni în Italia. Anumiţi demografi cred că este deja prea târziu să corectăm plonjonul pe care Europa îl face înspre extincţie. “Căderea populaţiei nu mai poate fi stopată,” spune Walter Rademacher, oficial al Biroului Federal German de Statistică.

Rata de înlocuire a populaţiei este de 2,1 copii per femeie, pentru ţările dezvoltate. Nici măcar o singură naţiune europeană nu are o astfel de rată a fertilităţii, iar cele mai multe se situează sub 1,6. La acest nivel, fiecare generaţie reprezintă abia jumătate din numărul celei anterioare. Populaţia activă se va reduce cu 30% în doar 20 de ani, având un impact devastator asupra economiei. Azi, experţii UE şi ONU sunt destul de alarmaţi, din moment ce convoacă consilii pe tema crizei populaţiei. Ironia? Criza e chiar opera lor.”

Pe de altă parte iată ce se întâmplă în islam:

Ce părerea aveţi ?

Cum să vezi dacă în ţară au fost aleşi oameni buni sau răi?

Biblia ne dă un răspuns- după reacţia populaţiei:

„Când biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. (Proverbele 28:12) ”
” Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.”(Proverbele 28:28 )

De aici putem afirma că:

  • Când cei rău sunt aleşi – fiecare se ascunde.
  • Când cei buni sunt aleşi – este o mare bucurie în ţară.
  • prosperă cei buni. Apare un indice- prosperitatea celor buni.

Avortul este asociat cu un risc crescut de nastere prematura la sarcinile ulterioare

Dr. Jay Iams , profesor şi vicepreşedinte al Departamentului de Obstetrica si Ginecologie la Ohio State University, a scris un raport despre îngrijirea femeilor înainte de naşterea prematură în „Jurnalul American de Obstetrică şi Ginecologie”.
Iams scrie:

Contrar credintei comune, bazate pe studii de populaţie s-a constatat că oprirea electivă a sarcinii în primul şi al doilea trimestru sunt asociate cu un foarte mic, dar se pare că cu o creşterea reală a riscului de nastere spontane ulterioare pe termen lung.

„Există în prezent 114 de studii în literatura toate aratînd o asociere semnificativă statistică între avortul provocat şi naşterea ulterioare înainte de termen lung şi aproape nici unul care să demonstreze contrariul”, a spus AAPLOG(Asociatia Americana de Obstetrica Pro-Life).
De fapt, un studiu efectuat de cercetători Shah şi Zoe a arătat o creştere cu 36% a riscului crescut de naştere prematură, după un avort şi un uimitor – cu 93% riscul crescut după două avorturi.

Sursa: lifenews.com.

Dumnezeu preţuieşte mai mult viaţa omului decât o face omul însăşi. Dumnezeu dă moştenitori – oamenii, din păcate, aleg să-i omoare înainte să-i vadă .
E uman să nu omorâm animalele dar nu e „profitabil” să mai creşti un om. Vorbim despre umanitate când e vorba de câini şi ne ascundem după argumente de genul „Cu ce am să-l cresc?” când e vorba de oameni ?!!

Intră pe site-ul stiricrestine.md

Este un site ce are ştiri din întreaga lume.

Ştiri ce ţin de R.Moldova , din toată lumea cât şi reportaje cu oameni deosebiţi.
Eu citesc stiricrestine.md , tu ce citeşti ?

Semnează declaraţia de la Timişoara!!

Declaraţia de la Timişoara
redactată de Alianţa Familiilor din România cu prilejul conferinţei anuale AFR ţinută la Centrul Areopagus din Timişoara pe 20 martie 2010 şi deschisă publicului spre semnare
Preambul
Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural şi economic.
Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX şi care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viaţa comunităţilor şi a indivizilor a fost în general îmbunătăţită. Au fost eliminate, în multe părţi ale lumii, nedreptăţi şi inechităţi profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale şi prin salturi calitative ale vieţii.
În acelaşi timp însă, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valori fundamentale ale societăţii umane. Secularismul agresiv, tendinţe radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creştine sunt o realitate manifestă.
Societatea românească nu a rămas izolată de aceste evoluţii. Ieşită dintr-o lungă perioadă totalitară, România şi locuitorii săi încă luptă pentru re-găsirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din ţesătura sa intimă.
Din această identitate comună face parte, la loc de frunte, credinţa creştină, împărtăşită de un procent covârşitor dintre cetăţenii României, întreţesută în ethosul nostru naţional şi care influenţează manifestările sociale, culturale şi politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportăm ca la un standard comun, atemporal şi absolut.
Totuşi, în contextul transformărilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potenţialul pentru un conflict incipient între valorile moralei creştine şi „noile valori” seculare, în esenţă anti-creştine, promovate la nivel internaţional, în special în cadrul Uniunii Europene.
Putem constata că acest conflict este deja manifest în unele state membre ale UE. Asistăm, în ultima vreme, la tot mai multe cazuri în care creştinii sunt aduşi în faţa Justiţiei ca învinuiţi datorită credinţei lor, suferind o formă de pedeapsă pentru că valorile lor creştine exprimate încalcă noi legi sau noi „drepturi ale omului”, în marea lor majoritate iluzorii, contrare raţiunii şi binelui autentic al omului. Această evoluţie nefericită creează o presiune asupra creştinilor, pentru a-şi cenzura sau chiar abandona credinţa şi valorile, pentru a nu se face pasibili de încălcarea unor norme ale statului sau vieţii publice. Nu puţini creştini văd în această situaţie o întoarcere la perioadele istorice în care creştinii erau prigoniţi pentru credinţa lor.
Având în vedere cele de mai sus, subsemnaţii, creştini care urmăm învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Apostoli ai Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos şi a celor ce le-au urmat lor şi care ne-au învăţat calea mântuirii, lăsând deoparte disputele teologice, mărturisim valorile creştine comune insuflate de Sfântul Duh şi afirmăm cu tărie cele ce urmează:
a.        Iisus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci (Evrei 13:8). Credinţa creştină pe care o mărturisim este deasupra transformărilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.
b.        Această credinţă ne determină viaţa şi acţiunile de zi cu zi, în tot locul şi în tot ceasul. Ea nu poate fi ţinută ascunsă; nu putem fi creştini numai acasă sau doar la biserică.
c.        Potrivit Sfintei Scripturi, înţelegem să ne facem datoria de cetăţeni şi să dăm Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine şi să ne supunem autorităţilor şi legilor, în măsura în care acestea nu contravin conştiinţei şi valorilor noastre creştine.
d.        Familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie este o instituţie fundamentală a societăţii, creată de Dumnezeu şi expresie a complementarităţii naturale dintre bărbat şi femeie, a dragostei şi respectului reciproce.
e.        În calitate de părinţi creştini, avem faţă de copiii noştri datoria să îi creştem şi să-i educăm în spiritul ascultării de Dumnezeu. Suntem îngrijoraţi de manifestările imorale, permise sau chiar promovate în numele drepturilor omului şi al unei toleranţe fără discernământ.
f.        Drepturile părinţilor sunt drepturi fundamentale, între ele primordial fiind dreptul părinţilor de a dispune de educaţia civică, morală şi religioasă a copiilor lor.
g.        Fiecare copil are dreptul să fie născut şi crescut într-o familie care se constituie dintr-un bărbat şi o femeie.
h.        Dreptul la viaţă, începând cu momentul conceperii şi până la moartea naturală, este un drept fundamental al tuturor fiinţelor umane.
i.        Libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi fundamentale şi istorice.
j.        Demnitatea umană este intrinsecă fiecărei fiinţe umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi este deasupra oricărei autorităţi lumeşti.
k.        În participarea noastră la viaţa cetăţii şi viaţa politică, sprijinim şi conlucrăm cu acei factori care aderă la valorile în care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie să îi reprezinte pe cei ce-l votează şi să afirme valorile lor.
În încheiere, chemăm Statul Român şi reprezentanţii săi să respecte şi să reflecte, în formularea legilor şi politicilor publice, valorile şi tradiţiile sociale şi culturale, de inspiraţie creştină, ale poporului român, pentru a nu se ajunge la conflicte – de conştiinţă sau manifeste – între cetăţean şi autoritatea din care izvorăsc aceste legi.
De Ce Sa Semnez?
Unii poate se vor intreba, de ce sa semnez? Motivele pentru care fiecare crestin roman trebuie sa semneze aceasta Declaratie sunt multe. Si toate evidente.

In primul rind pentru ca, asa cum am afirmat cu citeva saptamini in urma, cine nu isi afirma valorile le pierde. Grupurile seculare in restul Europei isi afirma cu agresivitate valorile, numindu-le “valorile europene,” in timp ce pe ale noastre le marginalizeaza. Rapoartele, rezolutiile si directivele care s-au emis in doar ultimii ani in Parlamentul Europei, Consiliul Europei si in alte forumuri europene si internationale reflecta aceasta tendinta. Glasul crestinilor trebuie sa fie auzit in cetate, adica in locul in care locuiesc si isi cresc familiile, asa dupa cum glasul celor care promoveaza “valorile mortii” este auzit si luat in seama.

In al doilea rind prin adeziunea la aceasta Declaratie afirmi ca apartii unei comunitati virtuale cu ale carei valori si scopuri te identifici.

In al treilea rind e important sa lasam in urma acest document ca si o mostenire spirituala colectiva pentru copiii nostri. Cind ei vor ajunge la virsta discernamintului isi vor da seama ca Dumnezeu i-a binecuvintat cu parinti intelepti care au avut curajul sa se impotriveasca raului atunci cind raul a cautat sa le intunece calea.

In al patrulea rind prin semnatura ta dai de inteles ca nu accepti ca libertatile si valorile noastre fundamentale sa fie compromise.

In al cincilea rind prin semnatura ta reafirmi ca ne consideram o tara crestina. Ne mindrim cu rezultatele sondajelor de opinie care indica ca 99% dintre locuitorii Romaniei se declara crestini. E deci imperios sa unim vorba cu fapta, asa dupa cum ne invata Sfintii Apostoli.

In al saselea rind Declaratia da riposta dispretului cu care aderentii secularismului fundamentalist ne privesc, atit pe noi cit si valorile noastre. Ei numesc raul bine si binele rau. Casatoria un lucru demodat iar concubinajul un lucru “cool.” Avortul si distrugerea vietii un drept al omului, iar respectul pentru viata si demnitatea umana un lucru depasit. A venit vremea sa spunem si noi un NU raspicat.

Evoluţia ochiului uman: a fost sau nu ?

Prima modificare aparuta pe epiderma pluricelulatelor a fost sensibilizarea la lumina a unor zone, care au devenit sensibile la lumina. Chiar fara nici o modificare, epiderma viermilor de pamant (a ramelor) simte imediat expunerea la soare.

Întrebare: De ce viermii de pământ nu prezintă forme intemediare a ochiului ?

Apoi stratul sensibil de celule s-a selectat ca fiind mai rezistent in prezenta unor placute de celule transparente, protectoare, spre exterior, si a unor pigmenti inchisi la culoare in interior.

Întrebare: Cărui fapt (ce forţă motrice) la dus la schiumbarea stratului de celule?

Treptat s-au selectat ca fiind mai adaptate acele organisme la care a aparut o concavitate, ca o hemisfera, care permite luminii sa se concentreze.

Acest lucru e doar o presupunere deoarece nu s-au găsit fosile cu structura ochiului intermediară !

Evoluţia nu explică apariţia cristalinului , ea doar îl plasează ca pe o piesă apărută mai târziu.
Şi încă… cum se explică contopirea corneei? De unde a apărut lichidul în interiorul ochiului ? Făcea ochiul cristaline precum scoicile perle? Dacă e aşa – pe ce stătea cristalinul iniţial ?

Ce a  favorizat schimbarea poziţiei cristalinului ?
Oare astfel nu este doar un ochi neprotejat? Problema acestor „ochi” intermediari este faptul că nu sunt practici – individul cu astfel de ochi (fie animal , fie strămoş de maimuţă) ar răci ochii în prima seară , iar la cea mai mică lovitură sau vânt cu praf şi-ar pierde vederea.

Nu se ştie când vor apărea pleoapele şi sprâncenele. Care va fi forţa ce le va produce apariţia?

Prin cateva zeci de mii de iteratii s-a ajuns la forma optima a ochiului uman.

Drag cititor , ţi se pare plauzibilă o astfel de explicaţie a apariţiei ochiului ?

Vă sugerez să vizionaţi clipul de mai jos care are întrebări nu uşoare pentru evoluţionişti.

Aici veţi putea vedea şi opinia evoluţionistului Richard Dawkins:

#creatie, #evolutie, #ochi, #om, #richard-dawkins