În decembrie 1952 , la University of Chicago , Stanley Miller a efectuat prima
testare experimentală a ipotezei abiogenezei (concepţie conform căreia materia organică a apărut din materia anorganică) episă de Oparin şi Haldane. Lucrând la teza sa de doctorat , Miller a conceput un experiment care să simuleze formarea aminoacizilor pe pământul primitiv .
În ce constă experimentul lui Miller?
Ei (Miller şi colaboratorii) au utilizat un aparat special prin care a circulat pe timp de o săptămână, un amestec de metan, amoniac, hidrogen şi vapori de apă.
Amestecul a trecut printr-un balon(1)în care se produc descărcări electrice repetate între doi electrozi(2). Arcul electric constituie sursa care permite combinarea substanţelor iniţiale anorganice în substanţe organice. Amestecul creat în balon este trecut printr-un răcitor (4) care conţine o trapă (5), unde se colectează în timp diferite substanţe organice.
Gazele circulă în continuare prin instalaţie, care mai conţine un boiler(6) pentru completarea amestecului cu vapori de apă şi o pompă de vid(7).
Drept rezultat el a obţinut următorii aminoacizi :
glicina, alanina, acidul alfa-amono-n-butiric, acidul alfa-aminoisobutiric, valina,norvalina, isovalina, isoleucina, aloisoleucina,nerleucina, prolina, acid aspartic, acid glutamic, serina ş.a.
În total zece din cei două zeci de aminoacizi proteici au fost identificaţi cu certitudine împreună cu vreo treizeci de aminoacizi neproteici.
La variaţai concetraţiei de amoniac , precum şi la inserarea hidrogenului sulfurat se puteau obţine şi alţi aminoacizi.
Ce substanţei s-au mai sintetizat cu ajutorul exeprimentelor asemănătoare?
Un număr de chimişti au reluat experimentul lui Miller,modificându-l un pic, obţinând un număr impresionant de substanţe: indiferent de metodă fie că sunt experimentele termice, cele cu radiaţie ultravioletă, cu fotosensibilizatori sau unde de şoc în total s-au obţinut 19 din cei 20 de aminoacizi proteici , toate cele cinci baze heterociclice găsite în acizii nucleici şi câteva zaharuri esenţiale.
Care sunt greşelile lui Miller?
1. A presuspus absenţa oxigenului .
Dar straturile inferioare a pământului prezintă urme de coroziune – deci ,dacă
pământul ar avea miliarde de ani , oxigenul ar fi prezent şi atunci.De ce a fost exclus oxigenul ? Din motivul că în prezenţa oxigenului moleculele organice s-ar descompune.
2 Pentru ca experimentul lui Miller să funcţioneze a fost nevoie de o intervenţie umană . Cercetătorii au avut grijă să oprească reacţia înainte ca moleculele organice să reacţioneze mai departe pentru a forma produşi anorganici.
3. A utilizat radiaţie ultravioletă de unde scurte, pe când undele ultraviolete lungi ar fi descompus produşii.
4. Moleculele vieţii se prezintă sub două forme , ca nişte imagini în oglindă. 
Chimiştii numesc aceste forme izomeri optici şi indentifică unul din izomeri ca fiind levogir(L) iar pe celălalt – dextrogir(D). În experimentul lui Miller – Urey a rezultat o cantitate egală de molecule levogire şi molecule dextrogire.Însă aproape toţi izomerii care apar în natură sunt levogiri. Până acum nimeni nu a descoperit o metodă naturală de a sintetiza numai aminoazici levogiri.
5. Nimeni nu identificat o metodă naturală , spontană , de combinare a aminoacizilor pentru a forma proteine funcţionabile.
Proteinele sunt adevăratele molecule ce compun organisemele vii şi sunt utile pentru structură (colagenul din oase), pentru contracţii (muşchii), în cataliză (enzime), în hormoni (insulina), în anticorpi (gamaglobulina) şi în transport (hemoglobina).
Sidney Fox şi alţii au reuşit cu tehnici speciale de încălzire şi folosind diferiţi catalizatori care nu au putut exista nici pe pământul „model evoluţionist” de acum câteva miliarde de ani, să leagă aminoacizi împreună sub formă de „protenoizi”. Aceştia nu sunt încă proteinele cu ordonare înaltă aflate chiar în cele mai simple vieţuitoare.
Atfel pentru ca experimentul lui Miller să aibă loc trebuie să punem unele condiţii :
– o trapă rece specială, care să izoleze produsele sintetizate de sursa de energie folosită (raze ultra violete, descărcări electrice, bombardamente cu particule cosmice), care le-ar distruge imediat;
– o radiaţie solară specială în perioada primitivă a pământului , care să permită mai uşor formarea decât distrugerea substanţelor organice. Acest lucru este greu de imaginat fără pătura de ozon, care nu poate fi admisă conform scenariului, adică atmosferă lipsită complet de oxigen;
- un timp mai îndelungat, de zeci de ani, în care condiţiile de trapă să se menţină, astfel ca rata distrugerii substanţelor organice să fie mai mică decât cea de cerere a lor;
– condiţii speciale de separare a aminoacizilor şi a zaharurilor, întrucât ele împreună reacţionează la distrugerea lor mutuală;
- dacă toate aceste condiţii ar fi putut fi îndeplinite, trebuie să se ţină cont de un mare obstacol în calea acumulării masive de substanţe organice, şi anume penetrarea radiaţiilor ultraviolete în apa mării.
În concluzie : evoluţia are la bază grave erori ştiinţifice.
Surse:
1 „Misterul orginii vieţii. Reevaluarea teroiilor actuale” de Charles B. Thaxton, Walter L. Bradley, Roger L.Olson.
2 „Ştiinţa şi credinţa creştină. Un dialog evanghelic” de Harry L.Poe , Jimmy H. Davis
3 „CREAŢIONISMUL ŞTIINŢIFIC” Dr. Ing. Ioan STRĂINESCU
4 Creation Wiki
Curbet Alexandru 