Cum Galileo a demonstrat că Pământul se roteşte în jurul Soarelui cu ajutorul Bibliei

Articol de pr. Dan Bădulescu apărut în cartea „Conflict între „legile” ştiinţei şi minunile lui Dumnezeu.” 2008.

Voi reda doar argumenele aduse de Galileo Galilei în explicaţia faptului că Pământul se roteşte în jurul Soarelui şi nu invers, pe baza un pasaj din Biblie :

La data de miercuri 24 februarie 1616 la sediul Sfântului Oficiu din Roma comisia teologică de sub conducerea cardinalului Bellarmino a combătut următoarele propoziţii ale lui Galilei:

„1. Soarele se află aşezat în centrul lumii şi, prin urmare, este lipsit de mişcare locală.
Cenzura: Cu toţii au spus că o asemenea teză era neghioabă şi absurdă, din punct de vedere filosofic, şi categoric eretică, deoarece contrazice în mod expres afirmaţiile Sfintelor
Scripturi din multe pasaje, după înţelesul literal al cuvintelor şi potrivit tâlcuirii de obşte şi înţelegerii Sfinţilor Părinţi şi a doctorilor teologiei.”
„2. Pământul nu se află aşezat în centrul lumii şi nici nu este nemişcat, ci se mişcă în întregime, într-o rotire zilnică.”
Cenzura: Toţi au spus că această teză merită o cenzură identică cu cea anterioară, din punct de vedere filosofic: dacă este analizată din punct de vedere teologic, ea este greşită cel
puţin în ce priveşte modul cum se referă la credinţă.” (sublinierile ne aparţin)

Comisia:

Petrus Lombardus, Arhiepiscop de Armagh.
Fra Hyacintus Petronius, Maestru al Sfântului Palat Apostolic.
Fra Rafael Rifoz, Maestru în Teologie şi Vicar-General al ordinului dominican.
Fra Michelangelo Segizzi, Maestru al Sfintei Teologii şi comisar al Sf. Oficiu.
Fra Hieronimus de Casalimaiori, Consultant al Sf. Oficiu.
Fra Tomas de Lemos.
Fra Gregorius Nunnius Coronel.
Benedictus Justinianus, Societatea iezuită.
Păr. Rafael Rastellius, Cleric, doctor în teologie.
Păr. Mihael de Neapole, din congregaţia cassineză.
Fra Iacobus Tintus, asistent al prea sfinţitului Părinte Comisar al Sf. Oficiu. (Famous Trials Trial of Galileo Galilei 1633)

Reluăm: „1. Soarele se află aşezat în centrul lumii şi, prin urmare, este lipsit de mişcare locală.
Cenzura: Cu toţii au spus că o asemenea teză era neghioabă şi absurdă, din punct de vedere filosofic, şi categoric eretică, (subl. ns.) deoarece contrazicea în mod expres afirmaţiile
Sfintelor Scripturi din multe pasaje.”

Să vedem acum ce spune Scriptura:

„Atunci a grăit Iisus către Domnul în ziua, în care au dat Dumnezeu pre amoreu supus fiilor lui Israil, când i-au bătut pre ei la Gavaon, şi s-au surpat dela faţa fiilor lui Israil; şi a zis Isus: să stea soarele spre Gavaon şi luna despre valea Aialonului. Şi au stătut soarele şi luna, cu starea până când au făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Au nu este aceasta scrisă în
Cartea dreptului? Şi a stătut soarele în mijlocul cerului, şi n-a mers către apus cu sfârşitul unei zile. Şi nici mai înainte, nici după aceea n-a fost zi ca aceasta ca să asculte Domnul de cuvântul omului…” (Iisus Navi, X, 12-14).
„Iar să vedeţi şi alta, lucru mai minunat acestor mici. Au rămas toată zidirea uimită când Iisus al lui Navi au poruncit soarelui să stea pre cer nemişcat, până va birui pre vrăjmaşii lui; dară cu cât mai vârtos socotiţi că s-ar minuna când acestaş Iisus ar zice soarelui, nu să stea nemişcat pre cer, ci să se pogoare din cer pre pământ.” (Sf. Antim IvireanulDidahii, „Minerva”, 1983, p. 133)
„Soarele şi luna stătu întru rânduiala ei; întru lumină zvârliturile Tale vor merge spre lumina fulgerului armelor Tale.” (Avvacum, III, 10)

Confruntările dintre Galilei şi iezuiţi, de altfel cu totul necunoscute marelui public, s-au purtat sub semnul mândriei extraordinare a lui Galilei care se exprima în felul acesta: „Dar cum pot eu să fac aşa ceva (să demonstrez adevărul sistemului copernican), fără să-mi pierd timpul, dacă aceşti peripatetici care trebuie convinşi se arată incapabili să urmărească până şi cel maisimplu şi mai uşor de înţeles. N-aveţi ce face…”
Dar oare cum argumenta Galilei în aceste dispute?:
„Ştiu că vor răspunde Da, şi că cel ce este de partea adevărului va fi în stare să facă 1000 de experimente şi 1000 de demonstraţii necesare în favoarea sa, în vreme ce celălalt nu poate avea nimic altceva decât sofisme, paralogisme şi erori (de logică). Dar dacă ei ştiu că au un asemenea avantaj asupra oponenţilor lor într-o discuţie limitată la probleme fizice în care se folosesc numai arme filosofice, de ce oare atunci când vin la întâlnire introduc imediat o armă irezistibilă şi înfricoşătoare, la vederea căreia numai se îngrozeşte şi cel mai dibaci şi competent campion?”(Galilei, Scrisoare către Benedetto Castelli 1613)

De acord cu „maestrul”, desigur cele 1000 de… experimente sunt puse doar ca figură de stil. El nu aexperimentat acestea! Nu avea cum să le experimenteze! Dar la ce fel de armă irezistibilă şi înfricoşătoare se referă el? Evident că la armele scripturistice care îl îngrozesc pe „cel mai dibaci şi competent campion”. Atunci al cui campion mai este acesta? Cine se îngrozeşte de Scriptură? Dar de Cruce? Dar de tămâie?… Aşadar, nu a rămas sărmanul Galileo şi împreună cu el toţi cei de un cuget cu el doar la sofisme, paralogisme şi erori (de logică)? Se încurcă introducând noţiuni filosofice ale minţilor necurăţite de patimi ale filosofilor păgâni şi ale credinţelor eretice:

„Să presupunem şi să acceptăm pentru oponent că, cuvintele textului sfânt trebuie luate exact în înţelesul lor literal, adică, la rugăciunile lui Isus Dumnezeu a oprit soarele şi a lungit ziua, astfel încât el a obţinut biruinţa; dar cer ca aceeaşi regulă să se aplice la amândoi, astfel ca oponentul să nu aibă pretenţia de a mă lega şi el să rămână liber să schimbe sau să modifice înţelesul cuvintelor. Acestea fiind zise, afirm că acest pasaj arată limpede falsitatea şi imposibilitatea sistemului cosmic aristotelic şi ptolemeic, şi că, pe de altă parte, se potriveşte întocmai cu cel copernican.

Mai întâi îl întreb pe oponent dacă el cunoaşte cu câte mişcări se mişcă soarele. Dacă ştie, trebuie să răspundă că se mişcă cu două mişcări, adică mişcarea anuală de la apus la răsărit şi cu mişcarea diurnă în direcţia opusă de la răsărit la apus. Dacă aceşti peripatetici care trebuie convinşi se arată incapabili să urmărească până şi cel mai simplu şi mai uşor de înţeles. N-aveţi ce face…”

Al doilea, îl întreb dacă aceste două mişcări, atât de diferite şi aproape contrare una alteia, aparţin soarelui şi sunt ale lui în egală măsură. Răspunsul trebuie să fie Nu, ci numai una îi este
specific proprie, anume mişcarea anuală, în vreme ce cealaltă nu e a lui ci aparţine celui mai înalt cer, adică Primului Mobil („Astronomii şi filosofii au descoperit o altă sferă foarte înaltă lipsită de stele, care are ca proprie mişcarea de rotaţie diurnă. Aceasta a primit numele de primum mobile; aceasta atrage după ea toate sferele inferioare, contribuind la mişcarea lor şi împărtăşind cu ele această mişcare.” Dialog privitor lacele două mari sisteme cosmologice de Galileo Galilei( 1632)); acesta poartă cu el soarele ca şi celelalte planete şi sfera stelară, forţându-le să facă o revoluţie în jurul pământului în 24 de ore, cu o mişcare, aşa cum am spus, aproape contrară mişcării lor naturale.

Acum, dacă ziua nu derivă din mişcarea soarelui ci din cea a Primului Mobil, cine nu vede că pentru a lungi ziua trebuie să fie oprit Primul Mobil şi nu soarele? Într-adevăr, se află cineva care pricepe aceste prime elemente ale astronomiei şi care nu înţelege că, dacă Dumnezeu a oprit mişcarea soarelui, El ar fi tăiat şi scurtat ziua în loc să o lungească? Căci, mişcarea soarelui fiind contrară învârtirii diurne, din ce se mişcă mai mult soarele către răsărit, cu atât se încetineşte progresia sa către apus, în timp ce prin mişcarea sa diminuată sau anihilată soarele ar face aceasta mult mai devreme; acest fenomen este observat la lună, a cărei revoluţii diurne sunt mai lente decât cele ale soarelui cu cât mişcarea sa proprie este mai rapidă decât a soarelui.

Să adăugăm la aceasta că nu este de crezut că Dumnezeu ar opri numai soarele, lăsând celelalte sfere să continue; căci atunci ar trebui în mod necesar ca El să modifice şi să refacă toată ordinea, apariţiile şi aranjamentele celorlalte stele în relaţie cu soarele, şi ar tulbura din temelii întregul sistem al naturii. Pe de altă parte, este de crezut că El ar opri întregul sistem de sfere cereşti, care apoi s-ar putea întoarce la lucrul lor fără nici o tulburare şi schimbare după perioada în care au fost oprite. Căci eu am descoperit şi am demonstrat convingător că globul solar se învârte în jurul său însuşi, făcând o rotaţie completă în aproximativ o lună lunară, în exact aceeaşi direcţie ca toate celelalte revoluţii cereşti; mai mult, este foarte probabil şi rezonabil ca, fiind instrumentul principal şi ministrul naturii şi aproape inima lumii, soarele dă nu numai lumina (aşa cum o face în mod evident) ci şi deasemenea dă mişcare tuturor planetelor ce evoluează în jurul său; de aici, dacă în conformitate cu poziţia lui Copernic mişcarea diurnă este atribuită pământului, oricine poate vedea că este de ajuns ca să opreşti soarele ca să opreşti întregul sistem, şi astfel să lungeşti perioada iluminării diurne fără să modifici în nici un fel restul relaţiilor mutuale ale planetelor; şi că exact aşa sună cuvintele textului sfânt. Iată deci modul în care prin oprirea soarelui se poate lungi ziua pe pământ, fără să introducă nici o tulburare între părţile lumii şi fără să schimbe cuvintele Scripturii.” (Galilei, Scrisoare către Benedetto Castelli 1613)

Iată deci, că Galilei introduce o inovaţie astrofizică pentru a tâlcui pasajul scripturistic în modelul copernican: soarele e în centrul universului, dar nu fix şi nemişcat, ci se mişcă în jurul axei sale, trăgând după sine în mişcarea sa toate planetele.

Sfântul Ioan Damaschin a trăit în secolul al VIII-lea, iar Matei Vlastare în prima jumătate a secolului al XIV-lea, deci Galilei ar fi putut fără nici o problemă să-i consulte, mai ales pe problemele astronomice în directă legătură cu Scriptura. El ar mai fi găsit următoarele argumente patristice pe care le redăm mai jos:
Galilei: – „Al doilea, îl întreb dacă aceste două mişcări, atât de diferite şi aproape contrare una alteia, aparţin soarelui şi sunt ale lui în egală măsură. Răspunsul trebuie să fie Nu, ci numai
una îi este specific proprie, anume mişcarea anuală, în vreme ce cealaltă nu e a lui ci aparţine celui mai înalt cer, adică Primului Mobil; acesta poartă cu el soarele ca şi celelalte planete şi
sfera stelară, forţându-le să facă o revoluţie în jurul pământului în 24 de ore, cu o mişcare, aşa cum am spus, aproape contrară mişcării lor naturale.”
Redăm şi textul din Vulgata, aşa cum l-ar fi citit Galilei:
„tunc locutus est Iosue Domino in die qua tradidit Amorreum in conspectu filiorum Israhel dixitque coram eis sol contra Gabaon ne movearis et luna contra vallem Ahialon steteruntque
sol et luna donec ulcisceretur se gens de inimicis suis nonne scriptum est hoc in libro Iustorum…”

Sol et luna, deci, a stat şi luna, cea care se mişcă altfel, după Copernic: „Numai luna face cursul său în jurul pământului.”

Sfântul Ioan Damaschin: „Învăţaţii spun că printre aceşti luminători sunt şapte planete; ei spun deasemeni că ele au o mişcare contrară cerului. Din pricina aceasta le-au numit planete. Ei spun că cerul se mişcă dela răsărit la apus şi planetele dela apus la răsărit iar cerul trage împreună cu el pe cele şapte planete prin mişcarea lui, pentru că este mai iute.”

Această părere a fost cea primită de Sfinţii Părinţi, şi nicidecum cea a lui Galilei care, aşa cum am văzut, face ca soarele să imprime mişcarea celorlalte planete.
Matei Vlastare: – „Drept aceea ambii luminători se şi mişcau împreună de o potrivă sau mai vârtos nevariat de-odată cu universul ca şi cum ar fi fost aşteptând finitul creării universului, iar în ziua a şasea se formează omul prin mâinile lui Dumnezeu, înflorind încă frumos echinocţiul şi fiind luna mai că asemenea cu soarele în abundanţa splendorii… înconjurând ei acuma pentru prima oară ca nişte sateliţi pre acela ce avea să împărăţească asupra creaţiunii… apoi aşa după ziua a şaptea începând luminătorii să alerge ca din bariere deschise şi nefiind făcuţi a se mişca asemenea de iute s-a introdus anomalia.” Galilei: „Să adăugăm la aceasta că nu este de crezut că Dumnezeu ar opri numai soarele, lăsând celelalte sfere să continue; căci atunci ar trebui în mod necesar ca El să modifice şi să refacă toată ordinea, apariţiile şi aranjamentele celorlalte stele în relaţie cu soarele, şi ar tulbura din temelii întregul sistem al naturii. Pe de altă parte, este de crezut că El ar opri întregul sistem de sfere cereşti, care apoi s-ar putea întoarce la lucrul lor fără nici o tulburare şi schimbare după perioada în care au fost oprite.”

Acestor afirmaţii eretice li s-a dat un răspuns teologic fundamentat din partea celui mai mare teolog catolic al vremii, cardinalul Bellarmino, răspuns din care reţinem următoarele pasaje de apologetică surprinzător deortodoxă:
„1. … Dar ca să doreşti a afirma că soarele, în cel mai adevărat sens, se află în centrul universului şi doar se învârteşte în jurul axei sale fără să meargă de la răsărit la apus, este o atitudine foarte primejdioasă şi care va sminti nu numai pe toţi filosofii şi teologii scolastici ci va răni şi sfânta noastră credinţă prin contrazicerea Scripturii.

2. După cum ştiţi, Conciliul de la Trident interzice interpretarea Scripturii în alt fel decât au făcut-o în consens Sfinţii Părinţi. Acum, dacă sfinţia voastră va citi, nu numai Părinţii, ci şi comentatorii moderni ai Facerii, Psalmilor, Ecclesiastului şi Isus Navi, veţi descoperi că toţi aceştia sunt de acord în a interpreta literal învăţătura după care soarele este în ceruri şi se roteşte în jurul pământului cu o viteză uriaşă iar pământul e foarte depărtat de ceruri, în centrul universului şi nemişcat. Luaţi în considerare atunci, cu toată înţelepciunea, dacă Biserica poate îngădui ca Scriptura să fie interpretată în mod potrivnic Sfinţilor Părinţi şi a tuturor comentatorilor moderni, atât latini cât şi greci…
3. …În cazul îndoielii ar trebui să nu părăsim tâlcuirea textelor sfinte dată de către Sfinţii Părinţi.