De ce Grecia şi China antică nu au putut avea mari realizări în ştiinţă ?

Cultura Greciei antice a asigurat un teritoriu fertil pentru ideile ştiinţifice , care au dus la câteva concepte importante:
Aristotel (obesrvaţia),Platon (teoria),Pitagora (matematica), Arhimede (tehnologia), Ptolemeu (astronomia).
Totuşi , ştiinţa aşa cum o cunoaştem azi nu s-a dezvoltat în Grecia antică. De ce? Pentru că în spatele fiecărui eveniment se ascundeau zei şi zeiţe. Ploaia sau seceta depindea de capriciul zeilor sau zeiţelor, nu de fenomene naturale observabile. Aşa că grecii nu au identificat acea regularitate ce face posibilă cercetarea ştiinţifică.

Dar chinezii? În 1983 , cu ocazia unei expoziţii organizate de Muzeul de Ştiinţe şi Industrii din Chicago, intitulată „China:7000 de ani de descoperiri”,Jimmy Davis a observat următoarele descoperiri şi realizări: busola, praful de puşcă, racheta, fabricarea hârtiei,tiparul,mătasea, înregistrări astronomice precise, nave mult mai mari decât cea a lui Columb, care au atins extremitatea Africii în jurul anului 1430. Dar ştiinţa ca instituţie nu s-a dezvoltat în China. De ce? Chinezii nu au fost niciodată convinşi că pot înţelege codul divin ce guvernează natura. Ei considerau că adevărata realitate se situează dincolo de aparenţa lumii fizice.

De ce concepţia creştină despre un Creator divin a fost cea care a generat în timpul Renaşterii şi al Reformei ştiinţa instituţionalizată ?
Conceptul unui Creator divin a pus în evidenţă mai multe motive pentru studierea naturii. Creştinul crede că natura are o existenţă reală şi că posedă valoare tocmai din cauza că a creat-o Dumnezeu… Perspectiva potrivit căreia natura este o creaţie a lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu Însuşi a îndepărtat teama de a se studia natura.

„Ştiinţa şi credinţa creştină” de Harry L. Poe, Jimmy H.Davis

Reclame

#china, #concept, #creator, #dumnezeu, #grecia, #zei, #stiinta