Am auzit argumentând cu această expresie că zilele creaţiei sunt în realitate o mie de ani, şi astfel Dumnezeu a creat pământul şi tot ce e pe el timp de 6000 de ani.
Să vedem trimiterile în care se regăsesc această expresie.
Psalmul 90
Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!„
înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!”
- este folosit un termen de comparaţie „Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut.” – nu se menţionează literar că o mie de ani sunt ca o zi.
- această expresie apare în contextul în care David (autorul psalmului) se referă la durata de viaţă a omului. Dacă această expresie este considerată literar , atunci şi versetele următoare par foarte stranii:
„ Îi mături (pe oameni), ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.”
Să însemne oare că omul trăieşte o zi ?
- versetul 4, începe cu termen de concluzie: „Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri,”, şi este o concluzie la cele spuse mai sus:
„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!”
2 Petru 3:1-10
Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”
Să consturim ordinea cronologică a evenimentelor descrise de Petru:
1.Trecut
- ceruri şi un pământ scoase prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă
.- lumea de atunci a pierit înecată de apă (potop)
2.Prezent
- cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt
3.Viitor
- Zilele de pe urmă în care vor veni mulţi batjocoritori
-ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi, va pieri şi pământul şi cerul.
Apoi , Apostolul Petru menţionează ceva:
” Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”
Ideea e că ziua judecăţii poate veni mâine sau peste o mie de ani, ceea ce trebuie să ştii tu este că Dumnezeu doreşte ca tu să nu pieri ci să vii la pocăinţă.
Nu este treaba noastră să numărăm anii şi nici zilele când vor fi arse corpurile cereşti ,ci trebuie să ţinem cont de dorinţa lui Dumnezeu pentru noi, şi dacă nu a ars încă corpurile cereşti – este doar pentru că aşteaptă ca fiecare să vină la pocăinţă.