Un număr mare de oameni fosili sunt grupaţi acum sub numele generic de Homo
erectus , incluzând Omul de Java, Omul de Peking, Omul de Heidelberg şi Meganthropus.
Conform conceptului evoluţionist : acest om „preistoric” a evoluat de la australopitec . Deşi nu sunt dovezi în acest sens.
Descrierea lui homo erectus.
Se consideră că acest om preisotric ar avea
-înălţime mică ,de aproximativ 150 cm,
-volumul creierului 1000 ml (dup alte surse şi 800ml),
-craniul este alungit şi aplatizat,
-fruntea relativ teşită ,
-bărbie redusă.
- dentiţia şi membrele (în special mâinile) sunt asemănătoare celor lui Homo sapiens.
Dovezile pentru toate acestea sunt confuze.
Omul de Java a fost mai târziu respins de însuşi descoperitorul său, un fizician olandez Dubois,, a fost recunoscut ca amestecul a doi indivizi diveriţi : a unui om şi a unui ghibon.
El a găsit un craniu cu o capacitate de 900 cm cubi şi apoi cu un an mai târziu, un femur de om. Dar cercetările ulterioare l-au condus pe olandez să afirme că Omul de Java n-a fost nimic mai mult decât un gibon mai mare şi să-şi dea seama de greşeala făcută prin asocierea unui femur de om la craniul găsit.
In 1906, o expediţie în zona în care a lucrat Dubois, a găsit un craniu cu un volum de 1.000 cm cubi. Ulterior excavaţiile s-au extins de către von Koenigswald la 55 km de locul iniţial în perioada 1936…1939. Noile fragmente de craniu au condus şi ele la concluzia că sunt ale unui gibon.
Oasele Omul de Peking a dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial şi nu mai sunt disponibile pentru a fi analizate. Au apărut multe comentarii, mai ales din cauză că s-au găsit o serie de cranii ale Omului de Peking, dislocate, de parcă omul adevărat, al cărui schelet se pare că a fost găsit apoi pe un nivel mai ridicat în timpul excavaţiei, s-ar fi înfruptat din conţinutul craniilor Omului de Peking şi de aici suspiciunea că dispariţia a fost intenţionată şi deci Omul de Peking ar fi fost o maimuţă antropoidă
Omul de Heidelberg a costat numai dintr-un maxilar mare , şi Megantropus a constat numai din două oase ale maxilarului inferior şi din patru dinţişi acestea au fost atribuite de mulţi australopiteci.
Se prea poate ca Homo erectus să fi fost un om adevărat
, dar oarecum degenerat în mărime şi cultură, posibil datorită căsătoriilor între rude de sânge, a aimentaţiei proaste şi a mediului înconjurător ostil.
Portalul wikipedia afirmă un lucru foarter interesant: „el (Homo erectus) pare să fie contemporan cu Homo sapiens fossilis şi Homo sapiens sapiens.”
Cum puteau savanţii să „refacă” chipurile lui Homo erectus după un maxilar? Sau doar câteva fragmente de craniu?
Iată cum şi-au închipuit unii că ar arăta homo erectus:
Iată că reconstruirea feţei se poate face în mai multe feluri , după acelaşi craniu (fără să punem în calcul un maxilar!!)
Bibliografie:
1. „Creaţionismul ştiinţific” – pag. 183-184
Curbet Alexandru 