Deoarece evoluţia prezintă dovezi ale evoluţiei umane, cred că este corect să analizăm fiecare dovadă în parte.
„Lucy” – un presupus austrolopitec
La sfârşitul anilor 1960 – începutul anilor 70 a fost găsit un schelet în ţinuturile Etiopiei. Echipa condusă de Donald Johanson a găsit un schelet în proporţie de 40% şi au presupus că ar fi a unui Australopithecus (unui „strămoş” al omului).
În curând , şi alte expediţii au găsit schelete asemănătoare.
Astfel de schelete au fost plasate în mai multe muzee ale lumii:
(pozele preluate de pe wikipedia)
Chiar şi revista Enciclopedia ilustrată a familiei Vol 6 oferă informaţie precum Australopithecus ar fi o „verigă lipsă” în evoluţia omului:
Verigă lipsă ?
„În istoria cercetărilor s-au presupus existenţa unui strămoş comun a omului cu maimuţele , el fiind un presupus predecesor chiar şi a lui Lucy. Nu se indică nici un nume acestui animal, deoarece nu s-a găsit încă niciunul, şi este doar o deducţie a evoluţioniştilor că el ar fi existat. Creaţioniştii prezic că această „verigă lipsă” va lipsi în mod permanent.
Australopithecus (însemnând „maimuţa de sud”) a fost acordat unui număr considerabil de fosile diferite, descoperite mai ales în Africa de est de către Louis Leakey şi alţii. Pe lângă cele cu nume de Austalopitecine, alte fosile incluse în acest grup sunt Zinjanthropus, Paranthropus, Plesianthropus Teleantropus şi Homo habilis.
Se consideră că Austrolopithecus a trăit aproximativ două sau trei milioane de ani în urmă , că a umblat pe două picioare în poziţie dreaptă şi că a folosit unelte primitive. Totuşi , el ar fi avut un creier de 500 cm cubi, de aceeaşi mărime ca cel al unor maimuţe. Dinţii îi erau ca şi cei ai lui Ramapitecus (predecesorul lui Lucy).
De mulţi ani încoace antropologii au fost într-o stare de confuzie şi au fost divizaţi cu privire la Australopithecus , unii fiind convinşi că el era un strămoş comun al omului , iar ceilalţi că reprezintă o ramură evolutivă fără urmaşi. Pentru o vreme se credea că acest subiect şi-a găsit rezolvarea prin ultimele descoperiri ale lui Richard Leakey, fiul lui Louis Leakey, care a continuat lucrarea tatălui său. Mai multe seturi , unele aproape complete, de rămăşite de Australopithecus descoperite de el au impus acum numeroase schimbări semnificative în interpretare.
„Fosile de oase din membrele speciei Australopithecus au fost rare ,dar acum Leakey are o colecţie mare.Ele îl înfăţişează pe Austalopithecus ca având mâini lungi şi picioare scurte. Probabilitatea este că el a umblat sprijinindu-se de mâini , nu în poziţie verticală.”
Mai târziu Leakey s-a răzgândit,hotărând împreună cu D.C. Johanson (cel care a descoperit fosila „Lucy”) că este posibil ca Australopithecienii să fi umblat pe două picioare. Alţi specialişti (Oxnard, Zuckerman etc.) continuă să susţină contrariul.
Forma dinţilor săi deosebiţi , ca şi în cazul speciei Ramapithecus, se datorează probabil habitatului său şi , prin urmare, alimentaţiei sale. În legătură cu aceasta , trăieşte astăzi în Etiopia o specie de pavian la mari altitudini , Theropithecus galada, care are caracterisitici ale fălcii şi dinţilor asemănătoare atât cu cele ale Ramapithecusului cât şi cu cele ale speciei Australopithecus. Caracteristicile „asemănătoare cu cele ale omului” ale dinţilor şi fălcilor acestui pavian par să aibă de a face cu habitatul şi cu alimentaţia sa şi în mod clar nu sunt indicaţii ale unei apropieri de calitate de om! ” („Creaţionismul ştiinţific”, pag 182-183)
Acest post e adresat tuturor doamnelor şi domnişoarelor.
Curbet Alexandru 