Viaţa creştinilor nu totdeauna este aşa cum ar dori-o. Biblia vorbeşte mult despre suferinţele prin care trebuie să trecem. În cărţile precum „Viaţa martirilor” veţi putea găsi multe exemple de trăire frumoase, şi în majoritatea sunt implicate suferinţele.
Totuşi ce spune Biblia despre suferinţe ? Sunt oare obligatoriu prezente în viaţa noastră? Poate fi un creştin fără suferinţe? Putem să alegem noi suferinţele?
La unele din aceste întrebări voi încerca să vă răspund în acest articol.
De ce trebuie să suferi
Domnul Isus spune că va trebui să suferim.
” V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” ” (Ioan 16:33)
Însă atitudinea noastră în suferinţă trebuie să fie una de statornicie. Necazurile nu trebuie să ne distrugă, Domnul Isus ne spune „îndrăzniţi”, adica aveţi curaj să le înfruntaţi.
Pe site-ul persecution.com puteţi afla ultimile ştiri despre persecuţiile cu care se confruntă creştinii din diferite ţări ale lumii. Surprinzător este faptul că persecuţiile nu sunt doar în ţările în care religia de stat este diferită de cea a creştinismului , ele au loc şi în ţările „dezvoltate” care promovează libertatea şi umanismul, doar că iau o formă diferită.
Apostolul Pavel numeşte prigonirile „har”, ca ceva ce este strâns legat de credinţa în Isus Hristos.
„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum. „(Filipeni 1:29-30 )
Viaţa de creştin înseamnă automat şi nişte confruntări bazate pe credinţa ta.
De ce există suferinţe?
Care este scopul acestor suferinţe? Dacă Dumnezeu a permis ca suferinţele să fie în viaţa noastră, atunci care este scopul lor? Iată ce spune Domnul Isus:
” Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său.
Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui? ” (Matei 10:16-25)
În final, trebui să înţelegem că persecuţiile sunt îndreptate împotriva creştinilor din motive că :
” Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. ” (Ioan 15:17-19)
Lumea nu ne va iubi deoarece:
- trebuie să le slujim ca mărturie. Cine ştie,poate Dumnezeu ne foloseşte ca să vestim şi lor (persecutorilor Evanghelia)?
- din cauza Numelui lui Isus. Aşa au făcut şi cu Isus, aşa se vor purta şi cu ceilalţi creştini. Suferinţele din viaţa noastră nu trebuie să fie pentru noi ceva ciudat, ceva straniu. Trebuie să înţelegem că vor fi indispensabile vieţii noastre.
Dar cu toate acestea avem o mare încurajare:”dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
- pentru că a urât pe Isus.
- fiindcă nu suntem din lume, nu aparţinem lumii acestea.
Suferinţele nu au ocolit nici măcar pe primii apostoli: Pavel şi Andrei au fost crucificaţi, ceilalţi apostoli tot au murit din cauza credinţei lor, se pare că doar Ioan a fost cel care a murit de bătrâneţe, deşi nici el nu a fost privat de suferinţel.
” Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi. ” (2 Timotei 3:10-12)
Cum priveşti suferinţele din viaţa ta? Ce atidudine trebuie să ai faţă de suferinţe? Îndrăzneşte ,căci şi pe Domnul nostru L-au prigonit până la moarte de cruce şi El a biruit!
Curbet Alexandru 